In prezent, desenele animate sint urmarite de copii in cinematografe 3D sau 6D, cu ochelari si cu efecte speciale. Personajele de acum sint create pe computer, fapt ce tinea de domeniul stiintifico-fantasticului, in “Epoca de aur”. In acea perioada, animatiile erau putine si de multe ori cenzurate. Inainte de ’89, copiii aveau parte de filmele de animatie doar cite cinci minute in fiecare seara si cite zece minute in cadrul programului „Gala desenului animat”, din fiecare simbata dupa-amiaza.

 

Tovarasa Olive

Multe dintre desenele animate care au avut succes abia dupa revolutie au fost interzise in perioada comunista doar pentru ca unele personaje semanau prea mult cu “iubitii conducatori”. De exemplu, “mama eroina”- Elena Ceausescu – a avut nesansa sa semene cu Olive din „Popeye Marinarul”, motiv pentru care acest “desen” a fost exclus de pe micile ecrane. Tot intr-o situatie asemenatoare s-au aflat si cei „101 dalmatieni” si Tom si Jerry. Potrivit principiilor de atunci, “101 dalmatieni” instigau copiii sa adopte animale de casa, un obicei care era considerat impropriu din punctul de vedere al stilului de viata din perioada comunista, iar cele doua personaje, Tom si Jerry erau considerate prea violente pentru copii. Un alt moment care a stirnit controverse a fost in cadrul unui episod animat din „Betty Boop”, desene realizate de acelasi autor care a facut „Popey Marinarul”, Grim Natwick. In acest episod Betty Boop, personajul principal, interpreteaza rolul Albei ca Zapada, iar personajul era desenat in stilul lui Olive, care semana cu. In acel episod, “Alba ca Zapada” se aseza in fata oglinzii si o intreba: „Cine e cea mai frumoasa din tara?”. Evident, tara noastra avea, pe atunci, o singura “frumoasa”.

Singurele animatii care au avut cale libera au fost “Miaunel si Balanel”, „Gopo”, „Lolek si Bolek”, „Ciocanitoarea Woody”, „Bugs Bunny”, „Povestiri din padurea verde” si „Pif si Hercule”. Acestea reuseau sa adune nu numai copii in fata televizorului, ci intreaga familie, care isi facea programul zilnic in functie de aceste “pastile de bucurie”.

Daca in prezent vocile ce insotesc desenele animate pot fi modificate pe computer, sintetizate si li se pot adauga diverse efecte de sunet, in perioada comunista copiii erau invatati sa asculte aceleasi voci – a Georgetei Chira si a Vioricai Bucur. Intr-un interviu acordat recent, Georgeta Chira marturiseste cit de dificil si cita atentie acorda producerii unui episod si cum se dublau vocile personajelor: „Daca accentuam prea tare frazele, era vorba de subiectivitate sau era prea teatral, de aceea trebuia sa corelezi rapiditatea in timp ce jucai vocile personajelor cu atentia tonului. Jucam toata padurea si toata gradina zoologica intr-un desen animat, pentru ca eram singura voce pe vremea respectiva care facea dublaj. Eram barbat, urs, copil, jucam toate rolurile in acelasi timp”.

de Madalin IONEL