Unul dintre membrii de seama ai grupului COIMBRA care a sustinut o serie de conferinte in aceasta perioada la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (UAIC), Karol Musiol, Rectorul Universitatii Jagiellonski w Keakowie (Cracovia), a acceptat sa le vorbeasca reporterilor CuzaNet despre statutul cercetarii universitare la nivel european, despre posibilitatea de aliniere la standardul american de performanta academica si despre punctul slab al mobilitatilor internationale.

Care sunt principalele obiective ale conferintelor al grupului  COIMBRA ce au fost sustinute in premiera la UAIC?

Alegem de fiecare data orase diferite pentru a ne tine conferintele. Este o consecinta naturala si norocoasa ca destinatia din acest an este Iasul, deoarece universitatea voastra este una foarte bine cunoscuta in contextul european si nu este doar o chestiune de placerea din partea noastra, ci mai mult, este o idee de identificare a modului de lucru inlauntrul universitatii pe care il consider mult mai eficient decat o intalnire individuala.

Noi, europenii, vom avea o logistica moderna, care va atrage la randul ei cercetatori si atunci vom putea spune ca cercetarea din Cracovia sau de ce nu din Iasi va cunoaste o dezvoltare semnificativa

Cercetatorilor din Europa de Est aleg ca destinatie Europa de Vest pentru a-si definitiva o cariera in domeniul cercetarii universitare avand la dispozitie resurse mai putin limitate ca in tara din care pleaca. Cum comentati acest fenomen ?

Europa lucreaza pe modulul a doua sau trei viteze. Exista o latura a universitatilor care nu prezinta o infrastructura propice, iar din acest considerant suntem fortati sa recunoastem ca trebuie sa ne indreptam cercetarea catre laboratoare mai bine echipate, pentru a fi pe aceeasi lungime de unda cu cercetarea de tip contemporan. Eu insumi am procedat la fel. Am petrecut mai mult de cinci ani in diverse laboratoare din tari diferite, insa pot sa va marturisesc ca sunt foarte optimist in ceea ce priveste o uniformizare la nivel universitar. Va dau exemplul universitatii mele din Cracovia, unde exista finantari europene pentru a dezvolta infrastructura. In cinci-sase ani situatia se va schimba. Noi, europenii, vom avea o logistica moderna, care va atrage la randul ei cercetatori si atunci vom putea spune ca cercetarea din Cracovia sau de ce nu din Iasi va cunoaste o dezvoltare semnificativa. Sunt foarte consecvent in ceea ce priveste aceasta idee si nici nu visam la aceasta oportunitate de a fi contemporan cu aceasta schimbare pe plan universitar.

In Europa trebuie sa incorporam un sistem universitar in fiecare stat care sa aiba sarcina de a absorbi talentul national.

Cum pot universitatile europene sa se alinieze la standardul celor americane in ceea ce priveste performanta academica si nivelul inalt al cercetarii?

Aici este o problema de finantare si organizare. Eu sunt de parere ca talentul si inteligenta sunt distribuite uniform pe teritoriul Statelor Unite si al Europei. Ei (n.r. cei din SUA) au un algoritm de selectie mai eficient ca al nostru. La noi, tinerii din tarile europene nu au cu totii aceleasi posibilitati pentru a atinge performanta optima a cercetarii. Trebuie sa schimbam acest aspect. Sunt de parere ca mai intai, in Europa trebuie sa incorporam un sistem universitar in fiecare stat care sa aiba sarcina de a absorbi talentul national si sa existe o mai buna coeziune intre aceste state, pentru a le oferi tinerilor o chestiune ce pare banala, dar in acelasi timp imperios necesara. Vorbesc aici de sansa.

Cum poate fi influentat procesul de cercetare universitara de catre criza financiara actuala ?

In mod normali politicienii „destepti” profita de pe urma crizei, pentru ca investitia in cercetare si educatie este una dintre cele mai profitabile investitii. Avem si exemple. Finlanda este un bun exemplu as putea spune, dupa colapsul Uniunii Sovietice. Ei au investit atunci foarte multi bani in cercetare si educatie, iar in acest moment cunosc o dezvoltare armonioasa. Desigur daca nu exista bani in acest moment, educatia nu este sensibil afectata. Daca nu aloci fonduri catre cercetare, rezultatul sumbru il vei avea peste zece ani.

Conceptul de mobilitate internationala s-a nascut pentru a eficientiza parametrii cercetarii la nivel european. Exista totusi vreun punct slab al acestor mobilitati ?

Eu cred ca avem o problema foarte mare de ordin lingivistic. Nu este de ajuns ca o patura a societatii europene sa comunice in engleza in cadrul acestor mobilitati, pentru ca in majoritatea cazurilor daca nu poti comunica intr-un supermaket, la o sectie de politie, te vei simti ca un strain, ca un inadaptat. Nu asa se defineste mobilitatea. Mobilitatea este, in opinia mea, atunci cand calatoresti intr-un loc in care vei fi tratat ca acasa si te vei simti ca atare. Desigur trebuie sa avem cu totii o limba unanim acceptata. Baza va fi in mod sigur engleza, dar nu acea engleza in care spui „I am going to Champs” in loc de „I am going to Champs-Élysées”. Ar trebui sa pastram totusi traditiile si sa nu venim sa transformam. De cealalta parte, exista si un considerent de ordin politic si anume ca multe tari doresc sa isi conserve sis a isi impuna limba materna cu orice cost. Este o prostie, pentru ca engleza este in crestere si de ce sa franam acest process in loc sa-l acceleram sis a tinem sub control o anumita conduita. Repet, nu trebuie sa avem engleza americana, trebuie sa avem o engleza comuna spatiului european. In acest caz putem vorbi de mobilitate si de efectele ei benefice asupra cercetarii.

Multi profesori blameaza implementarea procesului Bologna la nivel universitar ? Puteti identifica totusi si avantajele acestui sistem ?

Cu siguranta ca exista si avantaje. Nu trebuie sa ne gandim ca avem un grad mai mic de implementare educativa. In acest moment avem un esantion de 50% de tineri care pot studia si care isi termina studiile fata de ce am avut in urma cu 20 de ani sa spunem cand acest procent se ridica undeva in jurul valorii de 15%. Este foarte bine ca putem spune ca acestui procent de tineri ca sunt adoptati catre un studiu independent si axat pe dorinta lor. Deschiderea aceasta s-a facut si la nivelul masterului si la fel si la niveul doctoratului. Bologna iti ofera aceasta posibilitate de a schimba canalul educatiei tale dupa trei ani. Este pozitiv si este necesar pentru ca avem un filtru catre celalalte nivele.

Pentru ca pregatirea dumneavoastra este eminamente centrata pe domeniul stiintelor exacte, as dori sa va intreb daca progresul cercetarii la nivelul matematicii, fizicii, chimiei poate insemna si trasarea unei noi ecuatii intre stiinta si religie?

Foarte interesanta intrebarea. Noi avem un centru care se intituleaza Copernicus Center unde ne-am adunat sub forma unui grup de oameni care lucreaza in paralel, axat pe studiul religiei si cercetarii. Persoana cheie din aceasta organizatie este un preot care este de asemenea si cosmolog, fizician si matematician. Discutiile cu el sunt de-a dreptul constructive. Este capabil de a explica modalitatea de a fi in totala armonie tinand seama de cele doua functii, cea de cosmolog si cea de preot. Nu este asa de usor. Din cauza simplificarii pe care multi preoti o adopta in predicile bisericesti. De cealalta parte, in aroganta cercetatorilor se rasfrange si imposibilitatea de a explica functionarea religiei. Vine apoi intrebarea: Pentru ce serveste cercetarea in sine, nu numai cea axata pe domeniile stiintelor exacte? Raspunsul in cazul multora va fi explicarea conceptului de religie.

Lucian Balanuta

***

Despre Karol Musiol
S-a nascut pe 30 septembrie 1944 la Bytom (Anglia). A studiat fizica la Facultatea de Matematica, Fizica si Chimie de la Universitatea Jagiellonian – Cracovia. A obtinut diploma de masterat in 1968. A fost decorat cu gradul de doctor in stiinte fizice in 1975, iar in anul 1987 i-a fost acordat titlul de doctor in habilitatus.

A activat in calitate de secretar stiintific al Institutului de Fizica de la Universitatea Jagiellonian, in anii 1990-1993, timp in care a detinut functia de vice-decan al Facultatii de Matematica si Fizica. Din 2005 si pana in prezent, detine functia de rector al Universitatii Jagiellonian, iar din aprilie 2008 activeaza ca membru al Consiliului de Cercetare in Spatiul European – un organism de consultanta aferent Comisiei Europeane.