Sir Colin Renshaw Lucas este unul dintre profesorii care au participat la dezbaterea de vineri 11 iunie a.c. care a avut loc in Aula Magna a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” cu ocazia celei de-a 25- a aniversari a Grupului Coimbra. In Aula Magna, si-a inceput discursul serios si pesimist, argumentand acest unghi de abordare prin natura conservatoare a universitatii pe care o reprezinta. In perioada 1997-2004 a fost vice-cancelar al universitatii Oxford. Sir Colin Renshaw Lucas este specializat in Istoria Frantei din secolul al XIII-lea, cu precadere in Revolutia Franceza. In timpul mandatului de vicecancelar a implementat numeroase schimbari in sistemul de guvernare al universitatii.

Ce inseamna pentru dumneavoastra a 25-a aniversare a grupului Coimbra?

Nu cred ca aniversarile sunt atat de importante. Cu cat inaintez in varsta imi plac din ce in ce mai putin dar ceea ce conteaza este faptul ca Grupul Coimbra ramane unit si este important pentru universitati ca reprezentanti ai acestora sa comunice intre ei. Ne este de foarte mare ajutor acest lucru.

V-ati caracterizat discursul drept pesimist in deschidere. Credeti ca aceasta modalitate de abordare este una mai realista decat celelalte abordari prezentate?

Universitatile se confrunta cu un fenomen extrem de complicat. Fiecare are libertatea de a vorbi despre lucruri diferite, ma bucur sa aud ca ceilalti isi pun intrebari diverse. Doar asa putem evolua.

Ceea ce nu imi place la sistemul Bologna este faptul ca a scurtat cu un an sistemul de invatare. Cred ca sistemul cu 4 ani era mult mai bun. Tinerii de 18 -19 ani care pasesc in universitate au nevoie de mai mult timp pentru a-si largi orizonturile si au nevoie sa isi defineasca caracterul, au nevoie de timp sa experimenteze diverse lucruri pentru ca apoi sa aprofundeze un anumit subiect.

Ce parere aveti despre sistemul de invatamant tip Bologna?

Sistemul Bologna arata faptul ca exista un interes comun intre toate tarile Europei, ceea ce este de asemenea important este faptul ca acest sistem incurajeaza oamenii sa se mute intre universitati. Oameni din Romania se pot duce in Anglia si diplomele lor vor fi recunoscute. Acest lucru este important in procesul de integrare. Ceea ce nu imi place la sistemul Bologna este faptul ca a scurtat cu un an sistemul de invatare. Cred ca sistemul cu 4 ani era mult mai bun. Tinerii de 18 -19 ani care pasesc in universitate au nevoie de mai mult timp pentru a-si largi orizonturile si au nevoie sa isi defineasca caracterul, au nevoie de timp sa experimenteze diverse lucruri pentru ca apoi sa aprofundeze un anumit subiect.

Cum credeti ca afecteaza criza economica sistemul universitar?

Avem oameni in jurul nostru care isi vor pierde serviciul, altii care vor avea venituri mai mici, de ce ar fi universitatile protejate in acest context? Este treaba noastra sa ne canalizam eforturile si sa ne descurcam in aceste conditii, sunt lucruri pe care noi trebuie sa le facem ca sa iesim din situatii dificile, ceea ce este foarte greu. A face din universitati o exceptie ar insemna sa ne scoatem din circuitul scocietatii. Trebuie sa experimentam si sa reactionam la ceea ce societatea experimenteaza si reactioneaza. Asta inseamna sa fim parte a societatii in care traim.

Care credeti ca sunt consecintele schimbarilor pe care le aduce criza econominca?

Criza va incetini activitatea, va incetini abilitatea noastra ca universitate sa cumparam materiale necesare, carti sau materiale de uz stiintific, va restrictiona abilitatea noastra de a angaja noi profesori, va face ca experieta studentilor sa fie mai putin buna decat era inainte si probabil vor fi mai multi studenti in clase. Va fi greu mai ales pentru studenti, pentru ca ei trec doar o singura data prin experienta invatamantului universitar. Noi, ca profesori cu experienta in predare, suntem constienti ca exista aceste faze si ca aceasta perioada de austeritate se va termina la un moment dat. Noi trebuie sa mentinem ceea ce este nevoie sa mentinem pentru a putea inflori cand se termina criza economica. Pentru a ajuta studentii trebuie sa gasim noi cai de a le oferi cele mai bune exemple si cele mai bune experiente de care suntem in stare.

Nu ar fi mai bine sa scada numarul studentilor pentru a mentine acelasi nivel de performanta?

Nu vreau sa intru intr-o politica particulara care depinde de fiecare tara. In general este cel mai important faptul ca nu este corect sa privezi niste studenti pentru a pastra experienta altora. Este treaba noastra sa conducem, sa predam in universitati si sa facem fata problemelor astfel incat experienta tuturor studentilor sa fie la fel de buna ca inainte.

Cristina Botezatu