Prima impresie pe care le-a lasat-o studentii din Iasi este ca sunt foarte veseli si cooperanti. Mai mult de cat atat, au spus ca atunci cand au avut nevoie de traducere, pe strada, romanii au sarit sa-i ajute. Au profitat de sansa ca au ajuns in Romania, si au pregatit un experiment pentru studentii romani. Vor sa vada cum percep studentii „cooperarea”, in cadrul unui experiment. Prof. David Rand de la Universitatea Harvard si prof. Benedikt Herrmann de la Universitatea din Nottingham au oferit reporterilor Cuzanet citeva detalii din culisele experimentului aplicat la Iasi.

Am inteles ca ati pregatit un experiment cu studenti romani. Ce ati putea sa-mi spuneti despre acest experiment?

David Rand (D.R.): Da, este un experiment despre cooperare, despre vointa oamenilor de a se ajuta intre ei si de a plati un cost pentru a aduce un beneficiu altor persoane. Deci, despre oamenii care lucreaza in grup si care, pot contribui si ajuta grupul sau sa fie egoisti, sa-si pastreze banii si sa profite de munca celorlalti. Asa ca, noi lucram intr-un domeniu care se numeste “behavior economics” si ideea este ca, iei fenomene complicate dar reale, precum cooperarea si incerci sa le dai o varianta. Asadar, studentii sunt pusi in grupe de cate patru si fiecare dintre ei primeste o suma de bani, niste unitati care vor fi transformate ulterior in lei. Ei vor decide cat sa tina pentru ei si cat sa contribuie in interiorul grupului. Apoi, toate contributiile vor fi multiplicate si apoi impartite egal pentru toti. Daca toata lumea contribuie, valoarea sumei va creste, dar poti in acelasi timp sa tii banii pentru tine dar sa beneficiezi si de o parte din suma multiplicata, a celor care au contribuit in interiorul grupului tau.

Care sunt asteptarile dumenavoastra de la acest proiect?

Benedikt Herrmann (B.H): Ceea ce facem aici este sa profitam de o sansa, pentru ca profesorul Martin Nowak a venit pentru ca i-a fost dat titlul de Doctor Honoris Causa. Si am profitata de acesta sansa pentru ca ne cunoastem de o bucata buna de timp, sa facem acest experiment in Europa, putea fi oricare alta tara.

D.R. : Am venit aici sa profitam si sa facem acest experiment intr-o alta tara decat SUA.

Cred ca multe dintre problemele pe care le urmarim se bazeaza pe gasirea situatiilor in care oamenii sunt dispusi sa se ajute intre ei.

Puteti sa-mi spuneti care este relatia dintre cooperare si solidaritate ?

D.R.: Cred ca multe dintre problemele pe care le urmarim se baseaza pe gasirea situatiilor in care oamenii sunt dispusi sa se ajute intre ei si in care situatii nu vor sa se ajute. Atunci, experimentele pe care Martin Nowak le face, si la care il ajut si eu, se bazeaza pe matematica si “computer simulations” (n.r : simulari pe calculator), si facem unele previziuni despre modul in care oamenii iau deciziile, si cand oamenii sunt dispusi sa ajute. Aici intervine evolutia si atunci te gandesti ca oamenii se uita in jur la cei care fac bine si apoi imita.

Deci, tot acest experiment se bazeaza pe rolul cooperarii…

D.R.: Ceea ce facem in experiment si ceea ce Benedikt face este ca urmarim aceste forme de comportament, in care dam oamenilor sansa sa castige bani. Si cu bani-reali, sa vedem daca sunt egoisti sau daca ajuta alte persoane. Multe dintre aceste experimente, care au fost facute in SUA sau Elvetia au aratat ca multi dintre oameni era dispusi sa plateasca pentru a ajuta persoane care le erau straine saru in acelasi timp erau dispusi sa plateasca pentru a pedepsi alti oameni, care erau egoisti si sa-i rasplateasca pe cei ce erau darnici.

B. H.: Ceea ce vreau sa spun e ca este o veste buna. Am facut acest experiment in multe societati diferite si adesea ajungem la acelasi rezultat iar diferentele sunt foarte mici. De expempu, daca iesim in strada si cadem jos, probabilitatea ca un strain sa ne ajute este la fel de mare aici ca si in, sa zicem, Japonia sau Rusia. Dar ceea ce ne preocupa este de fapt modul in care grupurile se organizeaza. Ceea ce am descoperit din experiment este ca oamenii chiar cred ca altii nu ii vor ajuta, cred ca ceilalti vor fi rai. Este mai mult despre la ce te astepti. Noi, oamenii nu suntem mereu buni, uneori suntem rai unii cu altii. Intrebarea asadar, nu este daca eu il ajut pe altul ci daca mediul social in care traiesc ma ajuta pe mine. Cooperarea se manifesta aproape la fel peste tot dar nivelul de agresiune este diferit. Deci, problema nu mai ramane la cooperare ci la felul in care, acesta agresiune poate fi constransa si controlata, astfel incat sa nu mai rasara din orice colt.

D.R.: Deci, omul este dispus sa ajute pe altii doar daca se asteapta ca si ceilalti sa-l ajute pe el. Si intrebarea este: cum sunt aspteptarile tale de la celelalte persoane. Problema este ca, multi dintre oameni sunt draguti cu ceilalti doar daca se asteapta ca si ceilalti sa fie draguti cu ei.

Care este rolul liderului intr-un grup?

D. R.: Foarte buna intrebarea.Toate experimentele pe care le-am facut au trecut cu vederea aceasta problema si am presupus ca avem oameni egali, care interactioneaza. Dar cred ca este un aspect foarte important. Unele studii au aratat ca liderul este un justitiar, care pedepseste oamenii care nu contribuie. Asa ca, planuim un set de experimente sa incercam sa aflam ce-i face pe lideri rai sau ce-i face buni.

B. H.: Tocmai asta este ideea. Un lider este un om care are putere, si puterea e seducatoare. Putem incepe ca un om bun dar puterea, daca ai prea multa, te strica, automat. Daca sunt intr-o societate in care un lider poate sa faca greseli, si oamenii nu se pot organiza imediat in colective, sa protesteze, nu-l poate opri. Dar daca toata lumea protesteaza, liderul nu mai are de ales.

Puteti sa-mi spuneti ceva despre rolul pedepsei? Cum functioneaza?

D. R. : Benedikt a facut o serie de experimente si a mers prin mai multe tari examinand cooperarea si pedeapsa si a aflat ca in unele locuri, oamenii folosesc pedeapsa intr-un mod responsabil, in care pedepsesc oamenii care nu contribuie, si asta este bine pentru ca sporeste rata de cooperare, oamenii stiu ca trebuie sa coopereze, pentru ca daca nu, sunt pedepsiti. Dar, in alte locuri, cand li se dadea sansa sa se pedepseasca unul pe altul, nu tineau cont de reguli, pedepseau pe toata lumea, chiar si pe semenii care erau buni. Si a fost un dezastru. Aproape toate experimentele au fost facute in SUA sau Marea Britanie si oamenii spuneau: uite, pedeapsa ajuta la ceva, ajuta cooperarea.

Este rolul pedepsei diferit de la stat la stat?

B.H. : Nu stim sigur forma pedepsei in comportamentul uman dar stim ca in unele societati doar cei ce triseaza sunt pedepsiti si astfel invata si incep sa fie buni. In alte societati cei care au trisat pedepsesc si ei la randul lor. Si astfel, lucrurile nu mai merg, pentru ca omul se gandeste asa: uite, daca sunt cooperativ sunt pedepsit, si, bineinteles nu mai sunt interesat sa fiu cooperativ.

D.R. : Unele cercetari pe care eu le-am facut au avut ca tinta comparatie dintre pedeapsa si rasplata. Acest experiment a fost facut cu studenti din Statele Unite, ca un joc cooperativ in care puteai plati, fie pe cei pe care ii pedepseai, fie pe cei pe care ii rasplatei. Si rezulatatul a fost la fel. Asadar, rasplatind pe cei buni si negand rasplata catrei cei rai a fost la fel ca pedepsirea persoanelor rele. Acesta este unul dintre aspectele de care suntem interesati acum: cum functioneaza acest principiu in alte locuri, in alte societati.

Ce-mi puteti spune despre rolul increderii?

B.H. : Cercetarile referitoare la “incredere”, de pana acum au fost focusate pe interactiunea intre doua persoane. Deci este o problema daca vorbim despre increderea din societate pentru ca aici trebuie sa ne gandim daca toti oamenii din jurul meu m-ar ajuta. Dar ceea ce stim din cercetarile noastre este ca, in mod straniu, in aceasta experienta bilaterala, cu doar doi oameni, nu gasim nici o diferenta. Voi incerca sa dau un exemplu: Eu am 10 Lei si trebuie sa ma gandesc cat sa transfer colegului meu de experienta pe care insa nu-l cunosc. Suma pe care voi decide sa o dau se va triplu si cel care va primi banii va trebui sa decida, la randul lui, cat sa-mi dea inapoi. Asta e un bun experiment pentru a masura increderea.

D. R. : Pentru ca el daca-mi da, spre exemplu mie banii, inseamna ca are incredere in mine si daca eu ii dau lui mai multi bani inapoi, inseamna ca sunt demn de incredere.

B.H. : Problema despre acest experiment cu “increderea” este ca sunt experimente doar cu doi oameni si de asta e dificil sa facem previziuni.

D.R. : Pare ca de fapt felul in care percepem noi increderea e important. Asta e diferit de increderea in Stat, pentru ca e o mare problema in felul in care o societate functioneaza.

Alexandra Sandru

***

David Rand urmeaza studiile post-doctorale la Universitatea Harvard din Statele Unite ale Americii iar cercetarile sale, referitoare la dinamica evolutiva au aparut pe primele pagini ale revistelor “Natural” si “Science” si au fost raportate la scara larga in mass-media. Si-a luat doctoratul tot la Universitatea Harvard in Sisteme de Biologie. “ Sunt interesat de evolutia comportamentala a oamenilor, cu un focus pe cooperare.”, scrie pr. David Rand pe profilul sau.

Benedikt Herrmann vine de la Universitatea din Nottingham. Cateva dintre articolele si experimentele sale se bazeaza pe elasticitatea increderii, rolul pedepsei sau cooperare. S-a nascut la data de 14 august 1969 in Munich/ Bavaria (Germania)