Învățămîntul online românesc în era digitală

Începînd cu luna februarie, întreaga comunitate europeană a fost pusă, treptat, la încercarea de a face față pandemiei de COVID-19. S-a impus distanțarea socială, magazinele și parcurile au început, treptat, să se închidă, toate acestea aflate în sincron cu suspendarea activității tuturor unităților de învățămînt și găsirea de soluții pentru continuarea cursurilor. De pe 11 martie, toți cei aproape 2,9 milioane de elevi înscriși în anul școlar 2019-2020 din România au trebuit să-și mute activitatea de învățare în mediul online, fiecare cadru didactic avînd obligația de a ține legătura cu ei prin intermediul unor platforme.

Odată cu metamorfozarea învățămîntului „față în față” în cel virtual, profesorii au fost nevoiți să-și adapteze întregul stil de predare pentru a se putea plia pe cerințele de moment. Inițial, Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a subliniat că este important să se mențină un simplu contact cu elevii, fără ca aceștia să primească teme și note pentru activitatea din acea perioadă. Totuși, odată cu hotărîrea de la finalul lunii aprilie, de a nu se mai reveni la școală pînă în septembrie (excepție făcînd doar elevii din clasele terminale), învățămîntul online a devenit obligatoriu, cadrele didactice fiind forțate să folosească platforme interactive pentru a le putea trimite lecții elevilor și pentru a-i putea nota. „Vorbim despre platformele care sînt validate și recomandate de MEC. În această categorie intră portalul Digital pe educred.ro. Aici găsim totalitatea platformelor de e-learning și a resurselor de învățare online asigurate și validate de MEC”, a declarat prof. Luciana Antoci, inspector școlar pentru Management Insituțional și purtător de cuvînt al Inspectoratului Școlar Județean din Iași (ISJ).

Platforma Digital de pe educred.ro a fost lansată la aproximativ o săptămînă după suspendarea cursurilor. Prin intermediul acesteia, profesorii pot face schimb de bune practici și pot împărtăși unii cu ceilalți materialele pe care le oferă elevilor drept suport de învățare. Aici se găsesc descrierile și tutorialele de utilizare a platformelor pentru gestionarea claselor, a resurselor de învățare și a progresului școlar recomandate de minister, dar și sugestii privind instrumentele online destinate comunicării cu elevii.

Unii învățători au reușit să își adauge toți elevii pe platforma Classroom, unde se pot încărca materiale și teme, elevii pot rezolva teste, iar notele le sînt trecute automat în catalogul electronic al platformei.

Însă profesorii preferă mai mult instrumentele de comunicare precum Zoom, Microsoft Teams, Skype sau Youtube, distribuirea de materiale prin intermediul platformei Classroom fiind dificilă atunci cînd predai și la peste 12 clase de elevi.

Unele platforme au și evidente dezavantaje. Spre exemplu, Zoom oferă doar 40 de minute de gratuitate pe platformă, cadrele didactice fiind nevoite să plătească între 15 și 20 de dolari lunar pentru a putea petrece mai mult timp cu elevii în aceeași conferință. Prin intermediul Youtube-ului, profesorii pot preda în timp real elevilor, însă aceștia nu pot pune întrebări decît în secțiunea de comentarii, în timp ce mulți sînt nemulțumiți de platforma Skype, deoarece se blochează chiar și la un număr de doar șase participanți.

Chiar dacă aplicații precum WhatsApp sau rețele precum Facebook nu se regăsesc în lista de recomandări dată de MEC, marea majoritate a cadrelor didactice din România au distribuit teme prin intermediul acestora. De altfel, aceste instrumente au fost utilizate în discuțiile cu părinții și elevii chiar dinainte de a se suspenda orele de la școală.

Reușita din mediul urban

Din luna martie, atît elevii, cât și profesorii au trebuit să facă față provocării de a înlocui sistemul educațional tradițional cu noi unelte, într-un nou context, mult mai stresant prin incertitudinea și limitele lui.

În județul Iași, majoritatea elevilor, dar și a părinților dispun de calculatoare, laptop-uri, tablete și smartphone-uri cu care pot intra în contact cu învățătorii și profesorii. Astfel, conform datelor ISJ Iași, dintr-un total de 103.725 de elevi din întreg județul, 45% (46.675) dețin un dispozitiv în folosință exclusivă, pe care îl pot utiliza oricînd, 40% (41.489) folosesc dispozitive pe care le partajează cu întreaga familie, iar 15 % (15.561) nu au niciun dispozitiv tehnic acasă.

Școlile și liceele din mediul urban au reușit să se adapteze mult mai ușor la măsura propusă de ministrul Educației, Monica Anisie. Directorul uneia dintre instituțiile de top din județul Iași a subliniat faptul că trecerea de la întîlnirile față în față la cele virtuale s-a realizat cu ușurință, deoarece atît profesorii, cît și elevii, știu să utilizeze mijloacele tehnice și au fost deschiși la nou. „Întrucît mediul virtual este lumea în care tinerii de astăzi își desfășoară multe din activitățile specifice vîrstei, mutarea învățămîntului din sala de clasă în confortul camerei personale nu a reprezentat o problemă pentru elevii și profesorii școlii noastre, avînd acces la baza materială necesară unei astfel de abordări: computere, tablete, smartphone, laptop, platforme interne și competențele digitale aferente. Elevii au acceptat cu entuziasm provocarea lecțiilor virtuale, accesînd alături de profesorii lor platforme educaționale și mijloace de comunicare dintre cele mai diverse, adaptate specificului fiecărei discipline de studiu”, a precizat prof. Elvira Rotundu, directorul Colegiului Național „C. Negruzzi” din Iași. Aceasta a mai precizat că trecerea la comunicarea în mediul online a fost facilitată și de existența grupurilor de la nivelul fiecărei clase (Yahoo Groups, WhatsApp, Facebook), care erau utilizate în mod obișnuit pentru comunicarea profesorilor-diriginți cu elevii.

Elevii apreciază implicarea de care dau dovadă profesorii în pregătirea orelor online, chiar dacă pandemia i-a scos complet din normalitatea cu care erau obișnuiți. „E o metodă bună, poate cea mai bună și mai apropiată de școala așa cum o știm cu toții în această perioadă. Pentru un moment, ne-am bucurat de «vacanță», iar cînd s-a găsit soluția cu lecțiile video, am observat că, deși nu poate fi vorba de aceeași eficiență ca la școală, te menține în formă ca elev și se păstrează legătura cu profesorii. Fiecare cadru didactic încearcă să își facă cît mai bine treaba și, chiar dacă nu au controlul de la școală asupra elevilor și a orei în sine, majoritatea profilor deja sînt în plină activitate și au zilnic ore video”, a explicat Matei Iancu, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „C. Negruzzi” din Iași.

Și profesorii de la Colegiul Național Iași desfășoară zilnic ore pe diverse platforme, elevii fiind mulțumiți și încîntați de modul în care a fost gestionată situația. „M-am acomodat din mers și le-am luat pe toate așa cum au venit. Colegiul nostru a luat foarte în serios aceste cursuri online, în sensul că am desfășurat ore la mai multe obiecte, insistînd, evident, pe materiile pentru Bacalaureat. Interacționăm cu profesorii cam ca la școală, putem pune întrebări și primim explicații punctuale”, a subliniat Veronica Ioana Rotaru, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Iași.

Veronica este olimpică la matematică și a fost admisă deja la patru universități din Marea Britanie. Aceasta a trecut prin mai multe etape de selecție (un examen internațional din matematică și mai multe interviuri care urmăresc atît cunoștințele de matematică, cît și atenția distributivă și capacitatea de a reveni la un raționament după ce ai fost întrerupt), iar la mijlocul lunii ianuarie a aflat că doar notele de la examenul de bacalaureat îi mai lipsesc pentru a-și continua studiile la una dintre cele mai prestigioase instituții de învățămînt superior din lume – University of Oxford. Imposibilitatea de a susține „examenul maturității” la data stabilită conform calendarului școlar putea să o împiedice să-și îndeplinească visul. „Mi-au cerut media 9 și minim 9,50 la matematică. A fost un motiv de stres faptul că nu se știa data la care se va susține examenul de bacalaureat. Este un deadline pentru trimiterea diplomei de bac (sfîrșitul lui iulie)”, a mai adăugat aceasta.

 Școala de nevăzători în online

O situație delicată în ceea ce privește învățămîntul în online este în cadrul școlilor în care se găsesc elevi cu nevoi speciale. O astfel de școală este și Liceul Special „Moldova” din Tîrgu Frumos, în care învață 110 elevi cu deficiențe de vedere din toată regiunea Moldovei.

Chiar dacă pare greu de crezut, aceștia își desfășoară în continuare activitatea de învățare în mediul online, avînd la dispoziție toate resursele necesare. „Se poate desfășura învățămînt online cu elevii nevăzători și ambliopi (cu rest de vedere). Tehnologia ne ajută. S-au făcut grupuri de WhatsApp și Messenger pe clase. Acolo se trimit elevilor fișe de lucru, sinteze. Cam 90% dintre elevii noștri, împreună cu profesorii de diferite discipline, folosesc și platformele de învățare precum Zoom, TVR 2, Teleșcoala. Aceștia pot asculta povești sau alte lecturi audio, în funcție de clasa în care sînt și de ceea ce le este recomandat”, a precizat prof. Margareta Pristavu, directorul Liceului Special „Moldova”.

Din fonduri primite din partea Fundaţiei VISIO din Olanda, dar și cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării, elevii nevăzători au în prezent posibilitatea de a folosi mijloace tehnice adaptate lor. Ba mai mult, aceștia pot participa la Examenele Naționale, de la finalul clasei a VIII-a, și la Bacalaureat, cu toate că, în unele situații, sistemul de educație îi dezavantajează. Spre exemplu, chiar dacă mulți își doresc să dea una dintre probe la geografie, acest lucru este imposibil, din cauza formatului letric și a prezenței unui exercițiu cu hartă mută, exercițiu ce este imposibil de rezolvat pentru un elev cu deficiențe de vedere. „Calculatoarele elevilor noștri, telefoanele sau tabletele lor sînt adaptate cu voce sintetică, pentru nevăzători. Aceștia pot auzi textul, pot naviga pe internet, pot scrie la calculator/ tabletă/ telefon, deoarece fiecare semn scris le este citit în căști de vocea sintetică instalată. La examenele naționale ei pot opta să redacteze lucrările pe laptop și să le printeze după aceea. Se folosește deja această metoda de doi ani”, a mai adăugat prof. Margareta Pristavu. 

Provocările din mediul rural

În ceea ce privește învățămîntul rural, situația este mai complicată. Aproape 960.000 de elevi, împreună cu peste 131.000 de cadre didactice au trebuit să își mute întreaga activitate în mediul virtual, în contextul în care România ocupă primul loc în ceea ce privește numărul de copii care trăiesc și cresc în locuințe inadecvate. Conform raportului „Înțelegerea condițiilor de locuit pentru copiii din Uniunea Europeană (Understanding the housing conditions experienced by children in the EU)”, peste 25% dintre familiile cu copii din România au condiții profund inadecvate de locuit. Or, pentru o bună adaptare la învățămîntul online, orice școlar trebuie să beneficieze de un minimum de condiții pentru învățare în locuința proprie.

Lucas Șerban este profesor de limba engleză la două școli din mediul rural ieșean. De cînd este nevoit să predea și să comunice online cu elevii săi, a remarcat că, la momentul actual, un avantaj îl au cadrele didactice mai tinere, care au putut fi modele pentru dascălii aflați de mai mult timp la catedră. „Eu predau la două școli, iar diferențele sînt mari de la una la cealaltă. Un lucru pe care îl au în comun este că nu toți elevii au acces la internet sau la un dispozitiv pe care să participe la orele online sau măcar să primească teme. Cu acești elevi nu prea a avut contact niciun profesor încă de la începutul izolării. Mai există apoi elevi care, deși ar avea cum, nu participă deloc la ore și nu fac temele, fie pentru că stînd acasă sînt puși la treabă de părinți, fie pentru că pur și simplu nu vor. Rămîn, deci, cei care au dispozitive și chiar vor să participe. În ceea ce privește orele propriu-zise, sînt mari dificultăți. La una dintre școli există profesori și învățători care nici ei nu au toți dispozitive sau care nu sînt destul de familiarizați cu tehnologia pentru a susține orele așa cum ar trebui. Pentru profesorii mai tineri pare să fie mai ușor. Noi folosim Messenger și Zoom pentru a trimite lecții și pentru a face videoconferințe. Personal, am ales să deschid două videoconferințe în același timp, pentru ca elevii să poată intra acolo unde le merge. Și alți profesori au preluat modelul meu”, a precizat profesorul Lucas.

La nivelul județului Iași, în ciuda faptului că un număr semnificativ de elevi dețin dispozitive tehnice de pe care ar putea învăța, numărul celor care au acces la o conexiune de internet este scăzut. Astfel, 83% din numărul total al elevilor nu au acces permanent la o sursă de conexiune la internet și, prin urmare, le vine greu să țină pasul zilnic cu învățămîntul virtual. În acest context, Ministerul Educației și Cercetării a lăsat în sarcina inspectoratelor școlare județene și a unităților de învățămînt să găsescă mijloacele potrivite prin care să se transmită tuturor celor în nevoie resursele necesare educaționale și sarcinile de lucru. „Pentru cei care nu pot intra in mediile online se desfășoară așa numitele activități de învățare «la distanță». Asta înseamnă pachete educaționale pe care școala, profesorii, dascălii le pregătesc și le furnizează săptămînal acestor elevi. Pachetele conțin fișe de lucru, chestionare, seturi de teste, de exerciții, inclusiv teste de antrenament pentru clasele care urmează să susțină examen și, săptămînal, părinții elevilor retrimit către profesori spre evaluare aceste pachete educaționale și le preiau pe cele specifice săptămînii următoare. Cu alte cuvinte, învățarea la distanță suplinește acolo unde mediul online nu este accesibil”, a declarat prof. Luciana Antoci, purtătorul de cuvînt al ISJ Iași. Totuși, profesorii ieșeni văd această măsură ca fiind destul de complicată, prezența părinților la școli pentru a prelua acele pachete educaționale desfășurîndu-se cu dificultate, deoarece motivul deplasării nu s-a regăsit în declarația pe propria răspundere, obligatorie pentru a putea părăsi locuința.

Învățămîntul este obligatoriu!

Profesorul universitar Constantin Cucoș, autorul celor mai importante cărți de pedagogie din România, consideră că actul educațional nu poate fi transferat în totalitate în mediul virtual. „Învățămîntul online este o alternativă, ce poate deveni substitut în situații speciale, cum sînt și cele prin care trecem acum, dar care prefigurează doar secvențial și în parte procesul real de formare. Indiferent de performanțele cadrului tehnic, de abilitățile profesorilor, de predispoziția conținuturilor formării de a fi transcodate didactic în raport cu noul context, procesul de predare, învățare, evaluare este diminuat, pierde din consistență, calitate, naturalitate. Nu toate dimensiunile educației pot fi acoperite prin noua formulă: au de suferit aspectul relațional, dimensiunea cooperativă, realizarea obiectivă a evaluării și a feed-back-ului, monitorizarea și stimularea performanțelor, individualizarea și personalizarea învățării. Prin educația «la distanță» mai degrabă se poate gestiona procesul de învățare, prin pîrghii pre- sau post-predare, decît să se transmită efectiv informații noi, adesea complicate, ce necesită prefigurări sau procesări pe care cadrul tehnic nu întotdeauna le permite” , a declarat profesorul Constantin Cucoș.

Învățămîntul alternativ s-a impus ca obligatoriu, în condițiile în care Ministerul Educației și Cercetării nu știa cîți părinți au posibilitatea financiară de a-și susține copiii. Conform Ordinului de Ministru (OM) 4135/21.04.2020, „părintele, tutorele legal instituit sau susținătorul legal are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura accesul și participarea preșcolarului sau elevului la activitățile de învățare online organizate de unitatea de învățămînt”.

Este interesant de observat care a fost deschiderea părinților față de folosirea dispozitivelor tehnice și modul în care înțeleg să ia măsuri pentru a le asigura copiilor accesul la online. Un studiu realizat în această perioadă de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) relevă foarte clar faptul că mulți părinți preferă să nu achiziționeze mijloace tehnice, sarcina revenind oricărei alte entități, ca și cum accesul la educație nu ar fi și în responsabilitatea familiei. Pornind de la certitudinea că 24% dintre respondenții din mediul urban și 39% dintre cei din rural nu au acces la un unic device pentru fiecare copil, la întrebarea „Ce sumă ați fi dispus să investiți pentru a avea acces la un PC, laptop sau tabletă fiecare dintre copiii dumneavoastră?”, cei mai mulți au răspuns că nu doresc să investească în această direcție.

Reprezentanții MEC au dat o interpretare proprie prevederilor din OM mai sus pomenită, interpretare ce pare că acoperă doar o parte din întreaga afirmație: „Într-adevăr, în acele instucțiuni, este specificat că părinții au obligația de a asigura accesul copiilor la online. Au obligația în momentul în care părinții sînt acasă, copiii sînt acasă, iar copiii au deja acces la dispozitive de învățare. Părinții au obligația să își anunțe copiii că trebuie să intre în online, iar pe cei mici, de clasa I – a II-a, trebuie să îi ajute să intre pe acele platforme. Nu este vorba neapărat despre obligația de a le cumpăra dispozitive cum am văzut foarte mult interpretat în mediul public. Ești părinte. Și înainte aveai obligația să îți trimiți copilul la școală”, a declarat Cristian Tănase, purtătorul de cuvînt al Ministerului Educației și Cercetării.

După multele nemulțumiri din spațiul public, nemulțumiri bazate mai ales pe faptul că MEC a încălcat mai multe principii din Legea Educației Naționale 1/2011 (principiului echității, principiului transparenței decizionale și cel al fundamentării deciziilor pe dialog și consultare, principiului calității în procesul de învățare și principiului răspunderii publice), Guvernul României a venit cu o soluție care a mai calmat spiritele: o sumă de 150 de milioane de lei va fi investită pentru a achiziționa tablete pentru elevii aflați în mediile defavorizate.

Totuși, conform raportului publicat de Parlamentul European („Regîndirea educației în era digitală – «Rethinking education in the digital age»), România nu se poate lăuda cu elevi ce dețin competențe digitale demne de apreciat, în ciuda faptului că actualul plan-cadru conține o materie obligatorie încă din clasa a V-a, prin care elevii ar trebui să își dezvolte continuu aceste competențe. Doar 19% dintre tinerii cu vîrsta cuprinsă între 16 și 19 ani au abilități digitale peste nivelul de bază, iar cei ce s-au limitat strict la aceste abilități se găsesc într-un procent de 33%. Interesant este faptul că 41% dintre elevi au abilități foarte scăzute, în țări precum Luxemburg și Austria acest procentaj fiind sub 5%. La polul opus României se găsește Finlanda, acolo unde peste 80% dintre tineri au competențe digitale peste nivelul de bază.

Și profesorul Constantin Cucoș subliniază faptul că simpla posesie a dispozitivelor de învățare nu poate fi utilă, cît timp nu deții și competențele necesare pentru a le utiliza. În plus, o bună parte din actualele instrumente informatice nu se pliază pe realizarea tuturor activităților didactice. „Este evident că învățarea în societatea cunoașterii presupune o nouă perspectivă asupra conținuturilor învățării, prin integrarea oportunităților aduse de noile tehnologii de informare și comunicare, acest efort presupunînd curaj, creativitate și activism colaborativ din partea mai multor actori, atît „tradiționali” (profesor, didactician, manager școlar etc.), cît și „moderni” (informatician, inginer de sistem, web-designer etc.). E un nou mediu care el însuși are incidență asupra a ceea ce se transmite, pentru că forțează oarecum cunoașterea sa se plieze pe alte coordonate epistemice (de pildă spre structuri de idei, pe înțelegere sau operare cognitivă, pe esențial, pe abordări inter sau trans-disciplinare etc.). Nu toate instrumentele informatice sau de tip software, utilizate în acest moment pentru comunicarea sincronă/asincronă cu elevii, au fost proiectate în scopul realizării activităților didactice; unele solicitări din partea profesorilor sugerează necesare calibrări, încă din start, ale unor echipamente sau programe, în perspectivă explicit didactică, educațională”.

Cu toate că profesorii din România nu au trecut nici măcar printr-o simulare, pînă acum, a învățămîntului online, aceștia au depus eforturi pentru a se adapta. „Profesorii, prin natura meseriei lor, sînt creativi și găsesc resurse în așa fel încît să se adapteze. Fără îndoială că ne-a surprins și pe noi că s-au adaptat destul de repede, că au fost flexibili. Sistemul de educație este unul extrem de stufos, cu un număr foarte mare de angajați, iar faptul că repede s-au găsit resurse în așa fel încît un procent semnificativ s-au integrat în acest sistem de învățare online este, cu siguranță, o veste bună. În momentul în care vor fi puse la dispoziția profesorilor și cursuri de formare pentru proiectarea și desfășurarea unor astfel de activități, cu siguranță se va fluidiza învățarea online, dar, pentru moment, avînd în vedere contextul în care ne aflăm, un număr mare de cadre didactice desfășoară astfel de activități”, a subliniat reprezentanta ISJ Iași.

Dorința de normalitate și soluții de viitor

Chiar dacă multe cadre didactice s-au adaptat la învățămîntul online, le lipsește interacțiunea față în față cu elevii. „Am înțeles cu toții importanța tehnologiilor de comunicare și informare, precum și nevoia de integrare a acestora în activitatea noastră, dar și cît de mult contează interacțiunea umană directă, întîlnirea în spațiul școlii, pe care ne-o dorim cît mai grabnică și în siguranță”, a punctat directorul de la Colegiul „ C. Negruzzi”. „Sperăm că toate acestea vor fi cîndva amintiri, că din toate avem de învățat ceva, că ne-am dezvoltat și în această perioadă în domenii pe care le foloseam mai puțin la ore. Vedem cît de mult ne lipsim unii altora…”, a completat prof. Margareta Pristavu, de la liceul pentru deficienți de vedere de la Târgu Frumos.

Potrivit profesorului Constantin Cucoș, există o soluție ce ar trebui implementată pentru a preveni haosul ce ar putea reapărea în sistemul educațional românesc: „Pe viitor, e nevoie de o anumită permanentizare a educației online, în sensul că secvențe ale învățămîntului să se deruleze în acest fel – să zicem, într-o proporție de 10-15 % din totalitatea activităților școlare sau universitare. Desigur, proporția dintre cele două paliere de exercitare a educației devine schimbătoare, funcție de obiectivele formării, capacitățile celor care învață, vîrsta lor, dar și funcție de evoluții ale mediului societal, care pot să impună astfel de replieri în ce privește asigurarea formării (epidemii, catastrofe naturale, bulversări sociale)”.

Așadar, sistemul educațional românesc a suferit multe schimbări în această perioadă, elevii, profesorii, dar și părinții fiind constrînși în a face față tuturor provocărilor apărute brusc.

„Mi-ar plăcea să revin la școală” a devenit propoziția care se găsește în mintea multor elevi. Totuși, acest lucru nu va fi posibil pînă cînd școlile din România nu vor fi complet pregătite spre a găzdui aproape trei milioane de școlari în condiții de siguranță și într-un mediu sănătos.

Sursă cover foto: www.timeout.com