Lydia Vitzilaiou are 23 de ani şi este foarte cunoscută printre studenţii, dar şi printre profesorii de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi. A studiat singură, timp de şapte luni, limba română pentru a putea obţine diploma de medic în România. Lydia şi-a pierdut tatăl la vîrsta de șase ani din cauza unei tumori, iar de atunci și-a stabilit ca scop în viață să devină medic.

După terminarea liceului, Lydia a intrat la Facultatea de Filologie din Atena, orașul în care s-a unde s-a născut, dar simţea că nu este locul ei acolo. A renunţat şi a încercat la Facultatea de Medicină, unde a intrat la specializarea Asistenţă Medicală. Deşi mama ei o încuraja să rămână aici pentru că va lucra tot în spital şi va fi acolo unde şi-a dorit, Lydia nu concepea aşa ceva. Obiectivul ei era să devină medic şi avea de gând să lupte pentru asta.

A întîlnit o fetiţă de 16 ani pe stradă care părea că vorbeşte română. A intrat în discuţie cu ea şi au vorbit în limba engleză pentru că aceasta nu ştia limba greacă deloc. Aşa a început drumul ei. A ajuns să petreacă trei luni în familia acesteia, unde a început să ia lecţii de limba română.

În Grecia, cei care nu reuşesc să intre la Facultatea de Medicină se gîndesc să încerce în altă ţară. Prima opţiune a fost România, mărturiseşte Lydia. Pentru a urma studiile la Ișai, Lydia a aflat că trebuie să achite o taxă de școlarizare anuală de 5.000 de Euro, cît plătesc studenţii străini. Însă această sumă încă era prea mare pentru ea şi mama ei care este de profesie ghid turistic.

Însă Lydia și-a dat seama că are șansa de a da examenul în limba română și să candideze cot la cot cu studenții români, unde ar fi trebuit să achite o taxă de școlarizare mult mai mică. Spune că a văzut în asta o șansă și s-a hotărît să profite de ea.

A întîlnit o fetiţă de 16 ani pe stradă care părea că vorbeşte română. A intrat în discuţie cu ea şi au vorbit în limba engleză pentru că aceasta nu ştia limba greacă deloc. Aşa a început drumul ei. A ajuns să petreacă trei luni în familia acesteia, unde a început să ia lecţii de limba română.

„Ei erau foarte ocupaţi şi nu le rămînea prea mult timp liber, aşa că am hotărît să continui să învăţ singură. M-am dedicat nonstop acestui lucru. Să învăţ limba română prin orice mijloace”, spune Lydia.

Nu a reuşit din prima

După şapte luni de studiu continuu, fata a ajuns la Bucureşti unde a luat examenul de limbă cu 9,32. Dar lupta abia începea. Urma cel mai greu pas: intrarea la Facultatea de Medicină din Iaşi. Nu a rămas în Bucureşti pentru că acolo examenul de admitere se dă la două obiecte: anatomie şi, la alegere, fizică sau chimie. În schimb, la Iaşi trebuia să înveţe doar anatomia.

La prima încercare, în 2013, nu a reuşit să între. Şi-a îndeplinit visul abia a doua oară, în 2014. Pentru această reuşită, însă, spune că a muncit pe brînci, iar unul dintre cele mai mari obstacole l-a reprezentat termenii medicali pe care nu-i cunoştea de loc din cartea de biologie.

„Cînd am deschis cartea, nu înţelegeam nimic. M-am speriat. Am luat fiecare cuvînt în parte şi l-am tradus. A fost o bucurie cînd am aflat de DEX. E super, a fost cel mai bun prieten al meu. Acum ştiu toată gramatica”, explică fata.

Deşi prima oară a picat, a decis să se reapuce de învăţat. Nu avea nicio altă activitatea, stătea şi învăţa de dimineaţă pînă seara. Nu apuca să vorbească nici măcar cu mama ei. În 2014 a intrat la Facultatea de Medicină Generală de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi cu media 8,72, la taxă. Acum putea să-şi permită să plătească taxa anuală de școlarizare pe locurile la care au candidat și studenții români, care ajunge la 6.000 de lei pe an, față de 5.000 de euro cît plătesc studenții străini care nu dau examen.

„Nu am timp de nimic. De cînd sînt în România nu am ieşit niciodată într-un club, iar în oraş ies foarte rar. E un stres continuu, mereu te trezeşti dimineaţa şi abia apuci să te odihneşti. Mi-am făcut totuşi o prietenă în care am foarte multă încredere. Alexandra la început mi-a zis că unui iubit i se zice «iubi» şi mi-a placut mult cum sună. De atunci, aşa am poreclit-o. Toţi se uită ciudat cînd o strig”

„În viaţă trebuie să alegi. Vrei dragoste, prieteni sau carieră. Eu aşa îmi trăiesc fericirea. Luptând pentru visul meu“, crede Lydia.

De când a început anul şcolar nu s-au schimbat foarte multe în viaţa ei, faţă de ultimii trei ani. „Cărţi, cărţi şi iar cărţi“. Petrece mult timp în garsoniera micuţă închiriată care e decorată în culoarea preferată – roz. Este mereu ocupată cu învăţatul şi se dedică în totalitate medicinei.
„Primul semestru a fost un haos total. Mi-a fost tare greu să ma obişnuiesc cu totul. Aici contează mult creditele. Să le ai pentru a trece anul şi parcă simt că nu aprofundez materia suficient de mult. Trei ani nu am avut viaţă, dar nici acum nu prea am. Sînt obosită mereu”, spune Lydia, care mărturisește că i-a fost dificil să înţeleagă accentul moldovenesc. „Moldovenii vorbesc repede si încîlcit“, spune aceasta rîzînd.

„Nu am timp de nimic. De cînd sînt în România nu am ieşit niciodată într-un club, iar în oraş ies foarte rar. E un stres continuu, mereu te trezeşti dimineaţa şi abia apuci să te odihneşti. Mi-am făcut totuşi o prietenă în care am foarte multă încredere. Alexandra la început mi-a zis că unui iubit i se zice «iubi» şi mi-a placut mult cum sună. De atunci, aşa am poreclit-o. Toţi se uită ciudat cînd o strig”, povestește fata.

Recunoaşte că îi este dor de mama ei, dar nu se abate de la drum. „O iubesc mult pe mama, dar nu am ce face. Ea mă înţelege. Ea are visul meu. Dacă eu sînt fericită e şi ea fericită.”

Lydia este o persoana ordonată, directă, cu multă voinţă, dar recunoasşte că are un viciu: dulciurile. „De cînd sînt în România m-am îngrăşat patru kilograme. Sînt înnebunită după duciuri. Mai ales după macaroanele voastre cu brînză dulce. Nu le gătesc eu. Le cumpăr gata preparate din supermarket. Chiar nu gătesc niciodată, poate nişte salate şi orez.”

Acum Lydia este mai ambiţioasă ca niciodată şi doreşte să termine facultatea cu bine. Recunoaşte că cerinţele sînt mari şi este greu să înveţi într-o altă limbă, dar să renunţe nu este o optiune. Ea ştie cum este sistemul din România şi nu ar dori să rămînă aici. După facultate vrea să profeseze în Elveția.