Orfelinatul a fost inlocuit cu un apartament cu patru camere. Camerele cu 12 paturi au fost schimbate cu dormitoare pentru fiecare in parte, iar infirmierele au devenit asistenti maternali care joaca rolul de parinti „sociali”, cu norma. Intimitatea oferita de acest „plasament in sistem rezidential” le acorda copiilor posibilitatea de a se adapta unui nou mod de viata, fara parintii lor.

In holul cel mic, un panou prezinta un regulament de ordine interioara si o mica organigrama. In sufragerie, o cutie de carton pe scrie „Sugestii” se gasesc diferite acte. Sugestii pentru cei cinci copii orfani din casa. Este un altfel de centru de plasament. Apartamentul are patru camere si este situat linga gara. Directia pentru Protectia Copilului il numeste „protectie in sistem rezidential”, cei care locuiesc aici ii spun casa. „Tatal meu s-a dus intr-o zi cu cineva la moara. La intoarcere s-a mai intilnit cu un om si au mers la bar sa cinsteasca, asa cum se face. Cind a intrat unul din cei doi in magazin, celalalt nu stiu ce a vorbit cu taica-miu si i-a dat o halba in gura. A cazut cu capul de bordura si si-a spart craniul. A stat doua zile in coma si dupa aceea a murit. Iar mama avea si diabet avea probleme si cu plaminii si cu inima. A fost la Vaslui, a cazut in coma si intr-o marti am aflat ca a decedat. Avea cancer. Tatal a murit acum doi ani si mama acum un an”, povesteste Alin. Dupa moartea ambilor parinti, cei patru copii, trei fete si un baiat au intrat sub protectia unei vecine de a lor, doamna Maria. Ea a urmat niste cursuri pentru a obtine dreptul de a lucra ca asistenta maternala si a ramas sa aiba grija de ei in locul parintilor. Dupa doi ani, a plecat in Italia si copiii au ramas fara „protectie”. „Ar fi trebuit sa plecam la Birlad dupa ce ne-a lasat. Insa o doamna asistenta ne-a zis sa venim aici in apartament ca ne-ar fi mai bine”, continua Alin. El este in clasa a VIII-a la una dintre cele mai bune scoli din Vaslui. Mai are o sora in clasa a IX-a si inca una intr-a XI-a, cea mai mare este la Brasov la facultate. In acelasi apartament mai stau alti doi baieti orfani.

Parinti pentru 12 ore pe zi

Dupa decesul parintilor, cei trei copii intrau in custodia celor de la Protectia copilului. Urma ca statul sa se intereseze de situatia lor si sa-i trimita fie intr-un centru de plasament, fie la rudele acestora. Asistentul social care avea grija de acest caz le-a propus in schimb,sa se mute in Vaslui intr-un apartament al Protectiei Copilului. Sub regim rezidential, ei au fost transferati intr-o locuinta sub supravegherea permanenta a asistentilor maternali. „Asistentul social s-a dus la doamna de la Directie si a informat-o ca nu are ce sa faca cu acesti copii pentru ca le-a plecat asistentul maternal. De comun acord s-a stabilit ca aici sint niste locuri libere si s-ar plia foarte bine pe nevoile lor. Practic asta se incearca, sa venim in intimpinarea nevoilor lor.” marturiseste Genoveva Coatu, coordonatorul proiectului.

Aceasta a fost singura cale pentru ca ei sa stea impreuna. Ionela era la Birlad, Mariana trebuia sa plece la facultate in Brasov, Laura urma sa mearga la liceu, iar cel mic mai avea un an de stat la Rosiesti, ulterior trebuia sa mearga la liceu. Acum stau cu totii impreuna, si nu mai platesc nici o chirie la Birlad. Invata sa fie o familie unita si sa se descurce intr-un nou mediu, cu un sprijin venit din partea unor functionari care-si asuma rolul unor parinti surogat. Unde stau acum, sint cinci persoane care au grija de ei. Doi barbati si trei femei si-au asumat meseria de parinti cu norma intreaga . Norma acestora este de cite 12 ore pe zi,iar fiecare in parte joaca si rolul de persoana de referinta, au cite un copil in grija. „Ii vad ca pe un fel de ruda sau pe o matusa sau un unchi care ne da mai multa atentie si ne asculta. Iar daca ai o problema ei sint tot timpul alaturi. Persoana de referinta vine de fiecare data cind are loc sedinta la scoala sau vorbesti cu el de fiecare data cind ai o problema”, spune Alin. „Este un serviciu alternativ de protectie de tip familial. Aici ajung de cite ori este cazul. Sint copii extraordinar de buni si merita sa investim in ei in toate planurile. Afectiv, emotional si oricum putem noi. Asiguram permanenta in apartament. Fiecare persoana este, pe rind, ca un parinte social pentru toti tinerii din apartament. Avem personal mixt fiindca asa ni s-a parut corect. sa avem si modelul de tata si modelul de mama. Tinind cont ca avem si baieti si fete, asa ni s-a parut indicat.” , declara coordonatorul proiectului.

Educatie prin bilete de voie

Venirea in apartamentul de la Vaslui nu a fost brusca, au fost mai intii vizitele din timpul verii. „Au vorbit cu personalul , si-au vazut camerele, le-am explicat care sint conditiile, ce trebuie sa faca ei. Ce trebuie sa facem noi, abia dupa a treia sau a patra vizita au venit si ei cu tot cu bagajele.”, continua coordonatorul. „Noi nu eram supravegheati acasa, iar doamna aceea doar venea si facea de mincare, curat si apoi pleca. Nu statea in permanenta cu noi, iar in rest, eram singuri. Acum nu este rau. Avem cu cine discuta, iar ei sint tot timpul aici” ,continua Ionela , din clasa a XI-a. In noua lor casa fiecare are anumite obligatii, dar aceastea sint „reguli ca intr-o familie. Avem reguli permisive, iar ei au o libertate oricum”, continua coordonatorul proiectului. In apartament trebuie sa fie pina la ora 22:00, iesirile in oras se fac numai cu bilet de voie, iar daca cineva intirzie are datoria sa sune acasa pentru a anunta. „La inceput nici nu stateam la povesti, nu vorbim multe lucruri cu ei. Nici nu-i cunosteam, ne feream de ei, nu ne comportam ca acasa. Acum in schimb, ne-am acomodat, ei ne-au zis ca este casa noastra si trebuie sa ne comportam ca in casa noastra.”, marturiseste Ionela. Tabelul si organigrama de pe hol arata impartirea treburilor din casa: fiecare trebuie sa faca curatenie in fiecare saptamina in „domeniul” lor. „Eu stau cu sora mea intr-o camera, fratele meu in alta, iar cei doi baieti au o camera impreuna. E facut un tabel in care casa este impartita cu ce trebuie sa facem. Eu cu sora mea si cu fratele am nimerit sa facem curat in bucatarie, un baiat in sugraferie si altul pe hol.” , spune Ionela. Cheltuielile lunare sint achitate de Directie, iar pentru hrana ei primesc cite 11 lei pe zi, fiecare in parte. De asemenea, se mai adauga si pensia primita in urma decesului ambilor parinti, iar de doua ori pe an, primesc si un ajutor pentru imbracaminte. Au trecut deja patru luni de cind s-au mutat in apartament, acum nu se mai poate pune problema acomodarii. „Din punctul meu de vedere, au facut fata cu succes, au gasit aici oameni cu multa disponibilitate si cu multa cadura. Pentru mine ei sint un model de supravietuire si chiar sint o familie”, afirma coordonatorul.

„Acasa” este numai pina la 18 ani

Copiii mai au o sora mai mare, care este la facultate in Brasov. Pina in toamna ea, impreuna cu Ionela, au stat la Birlad in gazda, Laura din clasa a IX-a si Alin au stat la Rosiesti. Cel mai mare osbtacol a fost pentru cel mic si Laura. Schimbarea mediului in care au locuit pina atunci, scoala, colegii, a fost o „proba de rezistenta”. Pentru Genoveva insa, ceea ce i-a unit a fost si educatia primita pina atunci de parinti. „Ei deja au venit stabilizati emotional. Nu stiu daca s-au resemnat, dar ei s-au impacat cu gindul ca nu mai exista.”„Ti-ai facut temele la matematica pentru astazi?”, Alin invata de dupa amiaza. De serviciu in casa este domnul care-i si persoana lui de referinta, tocmai a venit de la scoala si a vorbit cu diriginta lui. Situatia scolara a tuturor copiilor este foarte buna, iar cele doua fete sint la doua dintre cele mai bune licee din oras. Acesta este la urma urmei si un alt motiv pentru care s-a dispus mutarea lor in apartament. Se considera un fel de recompensa pentru copiii care sint cuminti.

Caminul lor tradeaza in schimb prin detalii. Biblioteca este inlocuita cu rafturi pline de dosare, fise de observatii si documente. Canapele aduc aminte de cele din cabinetele medicale, iar asistentii seamana a vizitatori. Toti spun ca e bine. Apartamentul oferit de Directia pentru Protectia copilului e este o alternativa mai frumoasa a unui orfelinat. Dupa ce implinesc 18 ani, „chiriasul” ii ajuta mai departe sa isi gaseasca si un loc de munca. Sprijinul oferit se termina dupa ce reusesc sa ii gaseasca si un loc de munca. Mai au citiva ani pina ramin in apartament, apoi urmeaza altii care isi cauta un camin sau parintii. Chiar daca sint pe ture de zi si de noapte.

George Gurescu