Flamanzi, plini de jeg si inghetati de frig, in Iasi exista- nu stim citi pentru ca si statisticile i-au uitat-copii traiesc pe strazi. Nu stiu de Mos Nicolae sau Mos Craciun. Nu au impodobit niciodata un brad, nu au gustat din bunatatile pregatite de mama pentru Craciun, nu au cantat colinde pe la ferestrele vecinilor. Se pot lauda ca au cea mai mare casa din lume: „strada”. Reporterii CUZANET au realizat un material special despre copii uitati de Mos Nicolae care isi duc viata pe strazile Iasului.

„Trai-ti-ar familia, daca imi aduci!”

In apropierea Pasarelei din Alexandru isi fac veacul 3 copii. Imbracati cu haine imblanite de murdarie si cu slapi in picioare. Se uita chioras la mine cu o privirea rea si banuitoare: „Da’ ce vreti de la noi”. Stau rezemati de zidul unei patiserii. Dupa ceva maruntis. „Dai si mie un ban, tanti? Sa iau si eu o bucata de paine. Sa fie de sanatatea matale”. Marian are 10 ani si vine in fiecare zi in Alexandru cu tramvaiul 5. Un pusti mic, imbracat cu o geaca galbena si o pereche de pantaloni mudari se plimba de colo, colo. Timid, isi tine capul in jos si se aseaza pe beton. Se joaca cu degetele prin praf. Are mainile negre, cu unghile netaiate si pline de murdarie. La scoala nu prea merge: „Vinerea suntem scutiti”, spune el. Se lauda ca a trecut prin toate smecheriile vietii, cerseste de cand se stie si de acum cunoaste oamenii. Chipul ii este brazdat de cearcane. Incaltat cu o pereche de ghete pline de noroi, Marian marturiseste ca nu i-a scris lui Mos Nicolae: ”Nu am stiut ca e Mos Nicolae. Nu stiu sa scriu”. Baiatul locuieste impreuna cu parintii lui: „Stau pe Bahlui”. Marian spune ca la el n-a venit Mosul cu daruri niciodata. Niciodata n-a avut un pom de iarna sau o jucarie noua. Nu a primit nici dulciuri. Lui Mos Nicolae i-ar scrie asa. Imi dicteaza: „Draga Mos Nicolae, sa stii ca mi-e tare pofta de de dulciuri, ca nu am mai mancat de mult. Trai-ti-ar familia, daca imi aduci!

Parca ar cere Mosului sa uite sa aduca si frigul

Se recomanda Radu. Are 16 ani si sta pe strada. Poarta un plover mudar si o pereche de pantaloni acoperiti de sosete rupe. Chiar daca afara s-a lasat frigul, Marian are in picioare o pereche de slapi. Picioarele ii sunt inghetate de frig, insa s-a obisnuit asa. Fata, praca prea imbatranita de vreme e plina de mudarie, ochii abia i se zaresc de sub caciula mare si neagra care ii tine de frig. Manaca ce ii dau oamenii: „Mai mananc de la oameni. Paine, colaci, prajaturi. Ce imi dau ei. Nu sunt pretentios. Imi place orice. Asa m-am invatat. In strada tre’sa stii sa traieste.”, spune Radu. Se lauda ca stie sa scrie si sa citeasca. Cunoaste si banii, prinde repede, nu e prost. „Vine iarna, zice cu un aer matur. Ce ma-sa o sa fac si anu’ asta nu stiu, ca e greu sa dormi in canalili.E cu apa . Stiti cum e? Nu poti sa dormi, chiar daca e cald”, adauga baiatul. Radu sta intr-un canal din Zona Podu Ros. Nu-si aminteste daca a primit vreodata un cadou in viata lui. „Ahaaa, acu’ doi ani am fugit de acasa cu frati-miu, da’ el s-a despartit de mine, e pe la gara. De atunci, numai pe strazi si-n canale stam. Am plecat de acasa ca mama s-a maritat cu altu’ care ne batea. Mai bine pe strazi”, completeaza baiatul. Nu isi aminteste sa-i fi spus cineva de Mos Nicolae. Nu stie ca trebuie sa isi spele ghetutele si sa le puna la usa. O jucarie nu a mai avut de cand era acasa. Iasul e al lui, de la un capat la altul. „As vrea de la Mos Nicolae sa mi aduca niste haini mai groasi. Ca vine frigul!”, spune Radu.

Mos Nicolae i-a daruit „libertatea”: „Ma scol cind vreu, maninca ce am si plec unde vreu”

In apropierea Pietei Nicolina, rezemat de un stalp cu un punga la gura. Cu fata argintie. Mai sta putin se uita in jur, si apoi din nou se intoarce catre punga de plastic cu continut argintiu care ii da o stare euforica. Nu mai simte nimic, nici frig, nici foame. Traieste in lumea lui. Haina lunga si mainile argintii sunt imbibate de un miros intepator. Aurolac, bronz, ce gaseste. De Mos Nicolae isi aduce aminte vag. A trecut pe la el pe cand era in centru de plasament. De atunci nu l-a mai vazut. A fugit din centru de plasament . Mai bine pe strada. Ma scol cand vreu, mananca ce am si plec unde vreu”. Acolo ma tineau inchis”, spune baiatul. De la Mos Nicolae vrea ceva de mancare: „Lumea nu imi prea da.”, marturiseste baiatul. Fara sa zica nimic, pleaca spre o directie inca necunoscuta. Merge cu punga la gura, cand intr-o parte, cand in cealalta.

Potrivit statisticilor realizate la nivel national, majoritatea copiilor strazii sunt batuti, insultati, amenintati, infometati, nu sunt dezvoltati fizic in concordanta cu varsta lor si duc lipsa de hrana, nu dorm suficient si nu au un acoperis deasupra capului. Copiii ajung in strada datorita neglijentei si abuzului parintilor. Insa, in anumite cazuri, parintii sunt cei care ii trimit la cersit. Exista situatii cand ei aleg strada din initiativa proprie.

Alina Iosub