Pe directorul Cojocariu l-am gasit cu manecile suflecate pana la cot, mestesugarind la o miniatura palida si inca dezbracata. In atelierul Muzeului National de Istorie Naturala din Iasi, intr-o zi de inceput de noiembrie, se lucra de la 9.00 dimineata, cand am aflat noi de picturile lui Toader Schipor. Stiam povestea cu pasarea maiastra si am tot trecut cu papucii prin rumegusul de atelier, insa aici ni s-a dovedit ca aripile lui Icar nu se ard si ca un pictor trece cu usurinta dincolo de cerul pe care l-a tot vopsit cu pensula, ca ne holbam la niste flori rosii pentru ca ne gandim la mana care le-a inrosit. Am stat doua ore cu gatul tintuit in sus, ametind printre tablouri si am lipsit de la cursuri. Acum, la inceput de reportaj, ar merge un verde aprins.

Prizonier intr-un suflet de artist

In Sala Istorica a Muzeului National de Istorie Naturala e o liniste care te intepeneste. Numai scartaitul de podea veche si praful asezat pe rame mai aduc aminte de oameni. Cel mai mare „om” din muzeu e un elefant cu fildesul ingalbenit din 1845 care s-a retras din circul italian ca sa stea la sedintele cu Alexandru Ioan Cuza, pe vremea cand era ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859. Insa, nu despre asta le vorbeste muzeograful copiilor cu fesuri verzi si rosii care isi tin privirea agatata de pereti. Expozitia de picturi „Toader Schipor” e plina de culoare, o culoare in chinurile facerii, mai puternica si mai slaba in acelasi timp. Dupa 32 de ani in care a pictat fetele muzeului, Toader Schipor a ramas prizonier in cladirea veche cu tablouri ca un fel de Iona in adancurile apelor. La deschiderea expozitiei, criticul de arta Valentin Ciuca il numea „daruit si adevarat” cu sentimentul ca arta lui traieste odata cu fiecare exclamatie de bucurie din partea vizitatorilor galagiosi care intra in muzeu.

„La Schipor trebuie remarcat ca aceeasi vibratie artistica se regaseste si in creatiile stiintifice. Pe latura din stanga sunt tablouri reprezentand scene de viata din istoria cuaternara a pamantului si se vede cat dinamism, cata tensiune exista. Acestea nu sunt ale lui si sunt oarecum scolaresti”, ne spune directorul Muzeului, Ion Cojocariu, incercand sa explice diferenta dintre „pictorul armoniei” si restul. Pana si in tablourile cu tematica stiintifica la Schipor se regasesc elemente artistice, care incanta privirea celor din jur. „El a pictat mult. Darwin de acolo, e pictat de el!”, adauga directorul cu o urma de regret in glas si fruntea incretita, ghinuindu-se sa nu ii scape niciun amanunt despre Schipor. Langa noi, grupul de copii indrumat de invatatoare a inteles ca nu exista inceput sau sfarsit pentru artist. Un om care a asezat cu tusa groasa flori, ochi, strazi, Eminescu, pesteri si forme minutioase de coarne nu poate fi decat vesnic. „Arata exact ca in anii ’70. In stanga muzeului din tablou e o femeie care intinde rufe. Asta faceau pe atunci la acel moment”, continua directorul manat de curiozitate. La acelasi tablou s-a oprit si o studenta cu parul lung si inele multe pe mana. Din spatele gulerului ridicat, urmareste cu incordare ligheanul rosu in care stau rufele din tablou. Apoi isi coboara privirea spre unghiile mov lucioase, vopsite cu sarg. Nu s-ar fi gandit vreodata la contrast ca la o stare de spirit.

„Vine public divers. In timp ce aveam activitate in muzeu, auzeam vorbindu-se in engleza, franceza, in spaniola chiar in greaca”, remarca directorul. In afara de luni, expozitia te primeste si o primesti. Pretul pentru adulti este de 4 lei individual si pentru elevi, studenti, pensionari portile muzeului sunt de doua ori mai largi. „Le oferim astfel celor diferiti si saraci, sansa de a vedea ceva deosebit in Iasi, care sa le incante privirea”. Sala mica din dreapta vitrinelor e ticsita cu flori lasate de Toader Schipor. Cei mici vor sa simta parfumul, cei mari se simt parca mai ademeniti de maiestrie. „Expozitia poate sa te duca cu gandul si la Rembrandt daca nu esti foarte atent ” isi continua muzeograful ideea. Nu in acelasi sens a fost asemanata si sotia pictorului, Maria Schipor, cu interpreta de muzica populara Sofia Vicoveanca. „Nu a fost iertata pentru talentul ei, unii socotind ca are un bot de aur in glas, altii ca a preluat repertoriul Vicovencei, care atunci se lansase in sfera muzicii din Bucovina”, a remarcat Valentin Ciuca, criticul creatiilor din muzeu.

Tablourile cu reflector

„Este prima editie a acestei expozitii dedicata lui Toader Schipor. Am mai facut expozitii pana acum, dar cu alte tematici. Imi amintesc de o colega foarte talentata Doina Codreanu care a lucrat la noi si care si-a prezentat creatiile in alt stil”, mai adauga directorul Cojocariu, in timp ce ne plimbam prin jurul detaliilor lucioase care alcatuiesc pictura domnitorului Alexandru Ioan Cuza. „L-am ratat la mustata pe domnitor”, glumeste indrumatoarea grupului si arata spre barbia celui care a schimbat destinul national in secolul al XIX – lea. Detaliile picturii nu te scutesc de privirea taioasa si rece, in care crezi ca intr-o icoana.Toader Schipor a avut grija si de crestele Ceahlaului dar si de fruntile celebre ale lui Mihai Eminescu, Stefan cel Mare, Costache Negri sau Vasile Alexandri. Multe dintre aceste tablouri se regasesc in Sala Senat a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”. „Nu poti sa lauzi pe cineva daca nu merita” ne-a spus directorul cu un zambet cald de mandrie.

Pe coridorul lung si impanzit cu tablouri, grupul venit din Mioveni sa viziteze expozitia e tacut si usor nedumerit. Micutii se simt mai degraba priviti decat indemnati sa priveasca. Nu au stiut, pana sa ajunga la muzeu, ca exista cate o scena ascunsa sub fiecare tablou unde ti se aprind obrajii de emotie. Se tin de mana si traverseaza sala unul cate unul, incercand sa isi ascunda privirea. „Au ce le povesti parintilor acasa. Poate par mai timizi acum, dar daca i-ati vedea cand ajung inapoi cum se manifesta ,ati zice ca au luat toata energia din culori”,adauga educatoarea.

Armonia de acasa

Doar sunetul pasilor se mai aude in incaperea imensa, iar in aer plutesc un entuziasm si o curiozitate aproape egale. De la chipurile personalitatilor, grupurile au patruns in urmatoarea sala, unde se intind peste zece tablouri care suprind natura moarta. Buchetele de flori, grupate in mozaic, reprezinta „atractia expozitiei”. Mici si plapanzi, copiii se inghesuie pentru a privi cum si-a picurat Toader Schipor culorile pe panza si cum a creat un veritabil tablou cu flori de primavara. In alte incaperi, departe de sunetul pasilor facuti de vizitatori, se afla un batran care priveste cu pofta portretul sotiei lui Alexandru Ioan Cuza, semanand un ranjet in coltul gurii. Deranjat de privirile altor curiosi, isi drege gatul, sterge ochelarii aburiti si, cu mainile infundate in buzunar, pleaca mai departe. Pana pe 12 noiembrie, cand expozitia „Toader Schipor” se va incheia, povesti se vor mai tese si prin-prejurul pinzelor.

Adelina Fulga

Claudia-Mirela Danaila

***

In perioada 29 octombrie – 12 noiembrie 2011, Toader Schipor, desenatorul artistic al Muzeului de Istorie Naturala din Iasi este rememorat prin prezentarea paletei sale de picturi. Expozitia „Toader Schipor” este organizata cu sprijinul sotiei omagiatului pictor, Maria Schipor, care a dorit sa reinvie prin aceasta manifestare, amintirea marelui desenator. Vernisajul expozitiei a avut loc pe 29 octombrie 2011 la Muzeul National de Istorie Naturala.

Toader Schipor s-a nascut in Suceava. A fost pictorul Muzeului National din Iasi timp de 32 de ani, perioada in care a pictat portrete ale unor personalitati din cadrul universitatii iesene „Alexandru Ioan Cuza”, frumusetea peisajelor romanesti, natura moarta si pitorescul vietii de la tara.