Ora 09.00 in Piata Pacurari, in lumina blanda si inca calduta a unei dimineti de noiembrie: in mica incinta tarabele sunt aproape toate ocupate. Cateva zeci de oameni misuna printre ele in speranta unui targ avantajos. In singura piata bio din Iasi gasesti de toate, de la legume si lactate, la tuica si prajituri intr-o diversitate de oameni, arome si bunatati.

Piata e un fel de rai al degustatorilor si pofticiosilor. Mai ales al celor indragostiti de licorile cu graade produse la cazan. Caci nu poti sa cumperi o tuica de prune daca nu ai certitudinea ca e suficient de tare sau suficient de aromata. Vasile Harabagiu din Cozia e unul dintre „tuicarii”pietei. Spune ca afacerea nu mai merge foarte bine acum : „Sunt multi care vor doar cate un pahar, dar eu pentru ce sa risc sa iau amenda? Daca omul vrea sa bea, sa cumpere o sticla si sa mearga s-o bea unde stie.” Litrul de tuica e 25 de lei, dar producatorul spune ca merita banii.

Producatorii care vin aici de mult au clientii lor. „Astia nu mai stau sa deguste, cunosc marfa, vin si cer ce le trebuie” povesteste unul dintre ei din spatele unui stand cu branzeturi si produse din carne. Nici unul nu sta sa-si ademeneasca musterii sau sa intrebe fiecare om care trece daca il poate servi cu ceva. Nu prea au timp de asta, sambata e flux continuu. In fata anumitor tarabe e chiar coada cu toate ca vand cate 2-3 oameni. Asta se intampla mai ales la carne si la lactate.

Din lapte, cu munca, la piata

In fata unei astfel de cozi trei oameni abia reusesc sa faca fata. La taraba cu pricina se vand lactate de Sipote, o parte fiind marci inregistrate, primele de acest fel din judet. Cascavalul de Sipote, branza de vaci de Sipote sau urda se Sipote sunt numai cateva  din produsele expuse. „Avem doar produse traditionale, iar preturile sunt cele mai mici de pe piata.”apuca sa spuna unul dintre vanzatori intre doi clienti. Preturile nu sunt scrise pe cartonase speciale ci pe spatele unor bilete necastigatoare de pariloto semn ca cineva de acolo e foarte pasionat de fotbal. O mostra de preturi suna cam asa : 23 de lei ilogramul de unt, 10 lei kilogramul de smantana, 14 lei casul sarat, 12 lei urda, iar kilogramul de lapte e 2,4 lei.

Putin mai sus un barbat de vreo 35 de ani cu sort alb, caciula de miel neagra pusa pe-o ureche, bocanci militaresti in picioare si purtand un ilic verde inchis povesteste despre viata de proprietar de stana : „Am ramas cu 200 de oi din 1800. Nu sunt oameni dispusi sa vina sa munceasca la stana. Unul mi-a spus ca prefera sa manance ce gaseste prin ghena decat sa sa faca munca asta, pentru ca e grea.” Il cheama Gheorghe Hosu si locuieste in cel mai inghetat oras al tarii, Intorsatura Buzaului. Din acesta cauza isi permite sa se amuze pe seama celor care se plang de frigul din piata. „Asta e vreme calda, la noi au fost si -40 C , inghetau masinile cu totul. Acum avem zapada acolo.”Vine in fiecare zi de vineri in Iasi si pleaca acasa abia duminica seara. „Nu am unde sa vand mai aproape, acolo toata lumea are ca toata lumea creste animale.” Din spate, de la combina muzicala lipita cu scoci rasuna acordurile vesele ale unei melodii populare, aducand o nota de veselie pietei, o amintire de petrecere campeneasca cu mici si bere. In fata, pe taraba troneaza o bucata imensa de branza de burduf. Alaturi cateva role de cas afumat „foarte apreciat de clienti, dar si foarte rar in zona asta, nu se mai gaseste la altcineva”, asigura producatorul. Nu lipsesc nici „carnurile”: carnati, pastrama, sunca, muschi afumat, o lista suficienta sa te prinda foamea. Iar preturile sunt cat de cat accesibile : branza de burduf e 25 de lei, un kilogram de cas afumat il iei cu 20 de lei, urda sarata e doar 12 lei, 35 de lei e kilogramul de pastrama, 25 pieptul afumat cu o, iar 12 buturelul de porc (picior de borc afumat).

“Placinta asta cu bostan e…Doamne!”

Intre doua tarabe cu branza stau Viorica si Mihai din Ciorbesti, comuna Miroslava, sot si sotie si patiseri amatori. Isi castiga existenta vanzand paine si prajituri facute in casa. „Gatesc noaptea ca la prima ora sa fiu aici cu toate proaspete” spune ea. Face asta de multi ani : „Trebuie sa facem si noi bani din ceva. Si inca avem vanzare buna, chiar si acum cu criza asta.” Doamna Viorica face invartite moldovenesti cu diverse umpluturi, cornulete, baclava si saraile ;i le vinde cu 3 lei suta de grame Iar daca nu te poti decide ce vrei doar aruncand cu privirea la bucatele din tavi, poti oricand sa gusti…pe gratis. O femeie de vreo 50 de ani face reclama produselor in timp ce i se cantaresc cumparaturile : „Placinta asta cu bostan e…Doamne!” si zambeste larg cand i se inmaneaza punga cu dulciuri. Putin mai in fata domnul Mihai se ocupa de cosul cu paine si turte. Cererea e mare, au pana si comenzi la domiciliu. O profesoara de la Colegiul national ce tocmai a cumparat de la el e una din clientele ce au parte de livrari acasa : „E mult mai buna si ma satioasa decat cea din magazin. Chiar simti ca mananci paine. Eu nu am timp sa fac si ma bucur ca am de unde cumpara.”Si nu e singura, se vede dupa numarul destul de mare de sacose albe pe care scrie mare cu rosu „Multumim ca ati cumparat de la noi!”.

Cu psihologia la taraba

Eugen Pelivan e un producator mai special. Nu vinde nici carne, nici lactate, nici vegetale si nici prajituri nu stie sa faca. El stie sa faca leacuri naturiste si vine in weekend in piata sa vanda sirop de catina cu miere. „E 100% natural si nu mai gasiti asa ceva. Ce e prin farmacii e plin de indulcitori si coloranti. Inca nu am reusit sa il inregistrez la OSIM , dar am de gand sa fac si asta” sustine el. Are o masuta undeva prin mijlocul pietii pe care stau aliniate vreo 12 sticle de un litru umplute cu un lichid portocaliu. Sticla minune costa doar 17 lei.  La cerere furnizeaza si teorii conspirationiste cu catina absolut pe gratis. Si totusi se recomanda psiholog de profesie, cu cabinet de consultatii si stand in piata.

De prin gradina sau nu chiar

Din spatele unei piramide de borcane cu miere, zambeste Maria Verdes din Schitu Duca. Are sapte ani de cand vine la piata si cativa zeci de stupi acasa. Un borcan de 400 ml cu miere e 7 lei, ceva mai mult de jumatate din pretul cu care se vinde in supermarket. „Am clienti care au vrut sa-si cumpere stupi ca sa aiba mierea lor, dar nu e o meserie pentru oricine. Trebuie sa-ti si placa ce faci”. Pe langa miere, pe taraba stau aliniate cateva sticle cu vin de tara si alte cateva cu bors umplut dupa reteta bunicii.

Insa nu tot ce e in piata e 100% natural si ecologic. O babuta din Tiganasi vinde zacusca facuta acasa, dar preparata din legume cumparate despre care nu stie sa spuna daca sunt eco sau nu. Si o parte din fructele si legumele vandute aici dau semne de banuiala ca nu ar fi tocmai ceea ce pretind a fi datorita similitudinii cu produsele importate de prin supermarketuri.

Ora 11.00, inca in Piata Pacurari: pe la tarabe gradul de agitatie sporeste, iar bunatatile trec din mana in mana spre deliciul copiilor si nepotilor ce asteapta acasa.

Iulia Oprisanu