Le zarim aproape in fiecare seara patruland tacute pe holurile caminului. Nu deranjeaza pe nimeni dar nici nu reactioneaza prea prietenos cand sunt deranjate. Cu chipurile obosite, cu fetele palide si cu mersul taraganat precum o trestie in bataia vantului, supravietuiesc parca doar pentru a invata si a castiga o competitie care uneori este pierduta inainte de a incepe. Nu vorbim de niste fantome in adevaratul sens al cuvantului ci de studentele cazate in caminele studentesti din campusul Titu Maiorescu care, din lipsa unui spatiu de invatat adecvat si a locurilor prea putine din „sala de lectura”, sunt „blestemate” de administratie sa bantuie holurile caminelor pana dimineata.

„In cele patru camine din campusul Titu Maiorescu sunt aproximativ 2000 de locuri de cazare, camerele sunt de cate cinci locuri iar caminele dispun de grupuri sanitare modernizate, bucatarii, holuri largi, terase pentru fiecare etaj si sali de lectura spatioase”. Astfel suna prezentarea oficiala a caminelor din acest campus pe care o auzi fie din gura personalului administrativ fie citind de pe site-ul Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi. Doar ca administratia a uitat sa precizeze in aceasta descriere, numarul exact al salilor de lectura din fiecare camin – o problema „la moda” in randul studentilor.

„La sala de lectura inveti doar cu rezervare si dupa un anumit orar ”

La fiecare inceput de an universitar, studentii care au avut „norocul” de a fi noua generatie de sacrificiu care calca pragul caminelor din Campusul Titu Maiorescu ofteaza din greau cand se gandesc la ce cascadorii trebuie sa recurga pentru a invata. Nu se gandesc cum vor invata sau ce vor invata ci unde, in ce spatiu: „Sa fie oare in sala de lectura…? Nu! Nici pomeneala! Acolo poti invata doar cu rezervare si dupa un anumit orar. Trebuie sa-ti ocupi cu o luna inaintea examenelor masa la care va trebui sa inveti si sa vizitezi frecvent sala de lectura, care e numai cu numele, pentru a nu-ti pierde dreptul si renumele de om studios. Mai pe scurt sa nu-ti fure altul scaunul sau locul de la masa ta” ne-a marturisit Teodora, studenta in anul II la Litere, ce are in spate o exeperienta de aproape doi ani de locuit in caminul C5. Multi studenti sustin ca invatatul la sala de lectura „e mai ceva decat chiulitul de la facultate”. Daca la cursuri, dupa ce ai lipsit, poti sa vorbesti cu profesorul si sa recuperezi orele pierdute , in sala de lectura „daca ai lipsit mai mult de doua zile poti sa-ti iei adio de la locul tau” a subliniat tanara pe un ton ironic cu nuante de resemnare. Sprijinita cu spatele pe peretele scorojit, cu fruntea in podul palmelor si cu vocea parca ragusita de la atata „studiu cu voce tare”, Teodora sau „Teo” cum ii spun prietenii ne povesteste ca singura solutie pentru studentii fara loc in sala de lectura ramane invatatul in camere care, de multe ori nu este posibil si nici rentabil datorita colegilor prea galagiosi, prea mofturosi si prea somnorosi sau pe coridoarele figuroase si impreganate de mirosul intepator si patrunzator care vine de la baia din capatul coridorului : „ Este intr-adevar greu sa inveti in camera pentru ca, de multe ori, se intampla sa nu ai acelasi program cu cel al colegelor. Poate o colega vrea sa doarma si o deranjeaza lumina neonului sau a lampii sau altele se uita la filme fie au alte activitati care-ti pot distrage atentia. La BCU ai program pana la sapte seara si oricum iti este dificil sa faci naveta intre biblioteca si camin. Ca sa nu mai spun ca sambata si duminica este inchis. Am incercat sa invat la colegi, tot de camin, in alte camere dar uneori am fost primita cu raceala de unele fete din acea camera. Consider ca cel mai bine e sa inveti individual, fara sa depinzi de cineva”. Si cum alte conditii nu sunt incluse in oferata de cazare a campusului studentesc Titu Maiorescu, studentele se inarmeaza cu haine groase, paturi, cafele fierbinti si pornesc maratonul de invatat pe hol.

„Ne-am saturat sa ne mutam de colo-colo…”

Chiar si in aceste conditii, invatatul pe hol este un risc asumat; un risc de a nu intelege nimic din ce ti-a predat profesorul in cursuri. Nu din cauza ca nu ai notat bine sau ca nu ti-a explicat cum trebuie profesorul la ore ci din cauza petrecerilor care se dau frecvent pe coridoarele caminelor. In ultima perioada, chefurile si petrecerile studentesti au fost la inaltime in campusul Titu Maiorescu iar acest lucru ingreuneaza foarte mult activitatile nocturne si intelectuale ale „fantomelor” care se cuibaresc la propriu pe coridoare. Unele tac si incearca sa se mute impreuna cu cartile si laptopul pe palierul unui alt etaj iar altele incearca sa le tina piept moroilor petrecareti, care sunt in mod frecvent baietii de la parter care vin sa se „bage in seama” cu fetele de la etaj: „ Ne-am saturat de galagie, de petreceri la care vin tot felul de ciudati si sa ne tot mutam de colo-colo ca sa invatam. In sala de lectura NU, in camera NU, pe coridor NU ; Atunci unde doamne iarta-ma sa ne ducem? La bucatarie? La baie? Nici acolo nu avem liniste! „ a exclamat indignata Teodora.”Asta-i culmea!”. De cele mai multe ori studentele care au avut curajul sa-i infrunte pe petrecareti se intorc in camere lor cu coada intre picioare fiind ironizate si „alungate” cu diverse apelative: „cucuvele de la miezul noptii” sau „scorpii nemultumite”. Nici rugamintile fierbinti ale acestora adresate portarilor nu au nici un efect. Uneori ele sunt cele care ,desi au depus plangerea la portar, sunt trase la raspundere pentru galagia de pe hol : „m-am dus intr-o seara la portarul de jos sa-i spun sa ii potoleasca pe baietii de la parter care venise la etajul doi la o petrecere de-a unei fete fiind cica ziua ei. Iar acesta a ridicat din umeri si mi-a zis ca baietii sunt „moldoveni” si ca au regim special. Oricum nu-l asculta. Nu ai ce sa faci! Astea sunt conditiile”. Cu aceste cuvinte, parca in semn de concluzie, Teo a incheiat discutia motivand ca are de facut o prezentare pentru „seminarul de maine”. Dar a promis ca daca mai avem nevoie de „plangeri” sa apelam la ea deoarece nu se sfieste „sa spuna lucrurilor pe nume”.

Singura consolare, o tigara

Coridoarele inguste si intunecate au insa un avantaj pe care o sala de lectura nu ar putea sa il aiba – spatiu excelent pentru fumat si socializat. Desi prin regulament nu este permis fumatul, „fantomele din camine”, ofuscate de faptul ca nu exista egalitatea drepturilor intre ele si „moroii de la parter” au inceput sa foloseasca coridoarele drept fumuare : „ Pai de ce baietii de la parter au voie sa faca ce doresc, sa fumeze, sa se intinda la petreceri pana dimineata fara a le zice portarul nimic iar pe noi ne foieste si ne ameninta ca ne face referat doar prin simplul fapt ca aveam tigari in mana? Asta e discriminare. Ori toti ori nici unul” a precizat o studenta care de abia se zarea prin fumul gros ce venea de la o tigara pe care o fuma fara a se ascunde de privirile sau prezenta celor din jur. Insa nu a dorit sa-si dea numele sau varsta nici sa ne spuna la ce facultate este, de teama „celebritatii, care atrage de asemenea multe riscuri : „ vreti sa ma dati la ziar si sa ma dea astia afara? Nu-ti mai zic nimic!”

Cifrele confirma plangerile

In timp ce in celelalte state membre ale Uniunii Europene studentii interni au conditii „umane” de studiu in campusurile unde sunt cazati, studentii din Complexul Titu Maiorescu se bat pe un loc in sala de lectura. In fiecare camin exista doar cate o singura sala de lectura, de aproximativ 50 de locuri, in conditiile in care numarul locatarilor ajunge la 550 de studenti. Potrivit informatiilor puse la dispozitie de administratia Complexului Titu Maiorescu, in caminul C5 sunt cazati „oficial” 555 de studenti, in C6 sunt 545, in caminul C7 sunt 559 iar in caminul C8 sunt 546. In total, acest complex gazduieste 2205 de studenti. Un calcul simplu arata ca doar 10% dintre studenti ar putea sa invete intr-o sala de lectura a caminului. Administratia campusului sustine ca deocadata nu s-a gasit nici o solutie care sa multumeasca ambele parti. „A fost hotarare de Senat iar mai mult de o sala de lectura pe camin nu s-a putut oferi. Pana cand se va gasi o solutie fiecare student va fi nevoit sa se descurce cum poate. Noi ii intelegem dar nu avem ce face. Aceeasi problema este in fiecare camin din acest campus dar asa e constructia caminului. In C5 am incercat macar sa inbunatatim conditiile din sala de lectura, sa aducem mobilier, si sa o varuim ca sa arate mai bine fata de anul trecut. Era foarte frumoasa la inceputul anului. Dar acum o parte din mobilier a disparut. Au disparut o parte din scaune si mese. Normal ca si locurile la sala sunt mai putine acum” ne-a marturisit Maria Tuiu, administrator responsabil pentru caminul C5. In concluzie, unde sa inveti? In sala de lectura – daca ai bafta si nu s-a completat lista, la biblioteca – dar nu mai tirziu de ora 18.00, intr-o sala de curs – daca te pui bine cu portarul sa poti ramine peste noapte.

Madalin Ionel

***

Este trecut de ora doua dimineata si pe coridoarele intunecate din caminul studentesc C5 inca se mai zaresc siluietele fantomelor cu chipurile obosite, mersul taraganat si fetele luminate de lumina leptopurilor care tin loc de lampa. O „fantoma” isi ridica usor cartile de pe covorul prafuit si le ureaza celorlaltor care stau intinse pe „covorul rosu”-„Noapte buna !”. „Si pe miine! Ca doar e evaluare partiala”.