O poveste de dragoste născută într-un coafor micuți din Neamț

Și-au notat 52 de ani împreună în palmaresul lor. Constantin și Maria Lungu, doi oameni veseli, curioși, mereu pregătiți, care la 73, respectiv 70 ani, sînt mai tineri ca niciodată. Au cîte un zîmbet primitor pentru fiecare om ce le intră în casă, iar despre aceasta nu se poate spune decît că dă senzația unei vitalități intense. Fiecare lucru pus la locul lui are o poveste, fiecare poveste are un șir de întîmplări pe care ei le spun de parcă exact atunci le trăiesc.

În satul Humulești, recunoscut mai ales după locul unde s-a născut marele povestitor Ion Creangă, găzduit de orașul Târgu Neamț, trăiește și familia Lungu. Pe o uliță unde liniștea tace, casa lor vorbește. Ei spun că această străduță este una a tradiției, acolo au copilărit atît părinții lor, ei, copiii, dar și nepoții lor. „Ulița e identitatea noastră. Am avut ocazia să ne mutăm în altă parte, și în oraș, la bloc, și în alte părți, dar nu am vrut. Și acum cand ne gîndim la cîte s-au petrecut aici, în Humuleștiul nostru drag, nu regretăm nimic. Aici ne-am crescut copiii și nepoții. Stăteau afară și se jucau pînă după miezul-nopții, trebuia să mergem cu mătura dupa ei ca să-i aducem inapoi”, spun cu nostalgie soții Lungu.

Povestea lor privește mai departe de atît. Întorcîndu-se în timp, aceștia își amintesc de 40 ani petrecuți împreună în acelasi spațiu de serviciu, coaforul. El este martorul începerii relației dintre ei, deoarece acolo s-au cunoscut. Amândoi au terminat opt clase și după s-au văzut ucenici la locul de muncă, în timpul comunismului.

În tinerețe, își găseau mereu timp pentru ei și mergeau să danseze

Constantin Lungu, un domn-bine, cu părul aranjat și o privire ușor superioară, arătînd impecabil într-un costum negru, decent, iar Maria Lungu, o doamnă simplă dar stilată, de o frumusețe ce te pune pe gînduri. „Ne-am cunoscut la coafor, pe atunci era singurul din oraș. Acolo intrai ca ucenic pe pile și amîndoi se pare că am intrat (rîde copios). A fost începutul vieții noastre. După un an de zile ne-am căsătorit. Atunci nu era ca acum, cu cereri în căsătorie extravagante și mai știu eu. Atunci mi-a spus hai să ne căsătorim și așa a fost”, spune doamna Maria.

O viață împreună

După ce s-au căsătorit, problemele nu au încetat să apară. Amîndoi aveau o situație financiară precară, nu aveau o casă a lor, iar primul copil a apărut mai devreme decît soții Lungu s-ar fi așteptat. „A fost foarte greu, nu aveam casă și între timp am avut și prima fată, Manuela”, spune soțul. Cu timpul însă, acești doi oameni au reușit să-și facă loc.

La locul de muncă au devenit căutați și așa au reușit să își construiască și casa mult dorită. „Am reușit să ne facem casă datorită performanței la serviciu. Am început să strîngem atîția bani încat dacă trăiam in zilele astea cu banii aceia ne permiteam orice. Atunci nu ne permitea sistemul. Ascundeam banii în lăzile studioului, așa se spunea pe atunci la mobilă. Prin muncă am ajuns să avem bani. Și așa ne-am permis să o aducem pe lume și pe a doua fată, Cristina (rîde)”, completează domnul Constantin.

40 ani ce le-au schimbat viața și au dus-o la o continuă evoluție. Se înțelegeau bine cu toți colegii de muncă, erau ca o familie. De fapt, domnul Constantin era singurul bărbat printre atîtea femei. „A fost foarte frumos, prin dragoste, prin înțelegere și mai ales prin muncă. Eu nu am fost niciodată geloasă, între noi nu au existat scene de acest fel. A fost respect, încredere”, spune doamna Maria. Soțul povestește că întotdeauna a avut o afinitate pentru femeie, că o consideră un dar de la Dumnezeu, dar nu și-a înșelat niciodată soția. Acesta mereu s-a înțeles mult mai bine cu femeile, le-a iubit prietenește și niciodată nu uita să le complimenteze, considera că așa procedează domnii.

Soții Lungu, deși au puține studii, sînt niște oameni pretențioși și elitiști. De-a lungul vieții s-au învîrtit în cercuri bune, călătorind în toată țara și în străinătate și achiziționînd numai lucruri de valoare. Numeroase tablouri semnate Dan Hatmanu și alți pictori cunoscuți, covoarele în model unicat, ceainice din timpul Regelui Carol, argintărie datată tot din acea vreme și multe altele stau ca dovezi ale călătoriilor acestora.

„Am fost în multe locuri. Întîi am vizitat toată România, ne-am cunoscut țara. Am fost în Ungaria, în Polonia, Rusia și acum cîțiva ani în Germania și Italia. În timpul lui Ceaușescu am vrut foarte mult să mergem în Israel, dar nu am putut pentru că nu se accepta asta pe atunci”, mărturisește domnul Constantin. „Ne-am cumpărat tablouri valoroase, pictate de oameni celebri, printre preferatele noastre este și Bal Mascat, relizat acum 130 ani de un pictor de-al regelui Carol.”

Competiții de coafat

Domnul Constantin și doamna Maria și-au fructificat talentul pentru coafura în concursuri locale, naționale și internaționale. „Aveam foarte mulți clienți și eram foarte buni în ceea ce făceam. Am fost la concursuri la Bacău, pe atunci Regiunea Bacău, la Piatra Neamț, București, Moscova, Ungaria, unde am cunoscut foarte multă lume. Ne-am născut talentați, dar ne-am învățat meseria”, spun soții Lungu.

În puținul lor timp liber, aceștia nu uitau niciodată să își facă timp și pentru ei. Mergeau la diverse petreceri unde dansau pînă dimineața, dar și la teatru. Ei au fost sărbătoriți cu diplome, tort și aplauze de Primăria Orașului Târgu Neamț cînd aceștia

Pasionați de artă, au cumpărat mai multe tablouri

au împlinit 50 ani împreună. „Ne-am bucurat de un respect deosebit în oraș toată viața”.

Și-au păstrat clienți și pînă astăzi, după zeci de ani. Amândoi au ieșit la pensie, însă aceștia nu se pot opri din a face cu pasiune ceea ce le-a plăcut toată viața. Soția lucrează acasă, iar domnul Lungu își exercită pasiunea cu jumătate de normă într-un mic atelier al orașului. „Cu timpul am îmbătrînit și ne-a fost foarte greu să ne dezlipim de oameni pe care i-am cunoscut, cu care am lucrat atît timp și alături de care am trăit. După 40 ani ne bucurăm de pensie, dar tînjim după meseria noastră.”

Au vrut să-și deschidă propriul coafor, însă sistemul comunist nu le-a permis sa aibă acest vis. Familia Lungu, însă, mărturisește că sînt împliniți. Au avut o viață zbuciumată, grea, dar fiecare problemă a fost pentru aceștia un pas înainte, iar fiecare pas- o victorie. Ei se mîndresc cu o familie numeroasă și unită, avînd trei fete, trei nepoate și un strănepot.