„Speranta”. O fundatie din Tirgu Neamt. E locul unde intalnesti oameni carora nu li s-a acordat o a doua sansa in lumea in care traim. S-au obisnuit cu maladiile care ii condamna la o viata diferita fata de cei pe care ei ii numesc „normali”. Unii dintre ei sufera mai mult din cauza respingerii celor din jur. Aici, la Fundatia de Dezvoltare Locala „Speranta” li s-au descoperit talentele care ii apropie de „normali”, se ocupa cu decorarea lumanarilor si transforma o simpla coala de hartie intr-o opera de arta.

Surd si mut din nastere, Codrut si-a implinit visul: are o slujba

Codrut are acum 22 de ani si este un tanar din satul Blebea, de langa Targu Neamt. Inainte muncea cu ziua pentru o bucata de paine. Isi ducea viata de pe o zi pe alta. Caruta si calul erau singurile lui surse de venit. Este surdo-mut din nastere si daca nu ar fi intalnit „Speranta” n-ar fi putut sa vada dincolo de ceea ce vedeau altii. Dupa cateva luni de activitate in cadrul atelierelor care fac parte din Centrul de Integrare si Terapie Ocupationala ( C.I.T.O ), Codrut a reusit sa treaca testarea pentru a fi angajat in cadrul unei firme ce produce prosoape si halate de baie. „A avut nevoie de trei luni de zile pentru a se adapta la locul de munca iar colegii de serviciu au fost rabdatori in ciuda faptului ca nu cunosteau limbajul mimico-gestual, insa Codrut invatase la fundatie sa scrie. Acum castiga foarte bine si acum doua saptamani am fost invitati la nunta lui”, explica zambind Elena Cucu, vicepresedintele Fundatiei de Dezvoltare Locala „Speranta” din Targu Neamt. Elena Cucu a detaliat: ” Conditiile in care lucreaza Codrut sunt dure pentru un om normal dim cauza zgomotului puternic, insa el este omul potrivit la locul potrivit.

„E bine sa-ti ofere cineva ajutor, fara sa-i fi implorat mila”

Claudiu si Costel au ajuns la fundatie din decembrie anul trecut. Primul sufera de epilepsie iar al doilea are probleme neuro-pshice. Le place sa inscriptioneze pe orice bucata de material pe care o au la indemana. In ciuda bolilor de care sufera nu le-a lipsit credinta si increderea ca se vor integra in societate. La „Speranta” au dobandit abilitati de lucru si au reusit sa-si transforme hobby-ul in meserie. La 22 de ani, Claudiu a terminat liceul economic, specializarea contabilitate. In atelierul de serigrafie imprima pe un tricou logo-ul unei campanii pentru integrarea in societate a persoanelor cu dizabilitati: „Incredere, implicare, sustinere!”. Cuvintele care i-au schimbat viata. Boala insa nu iarta pe nimeni. I se face rau dintr-o data dar Mihai, instructorul atelierului il ajuta sa-si revina si-l duce in sala de odihna. „A venit aici de la opt dimineata si nu poate sa lucreze foarte mult, intrucat capacitatea sa de lucru este mult mai mica decat a unui om normal. Claudiu insa a facut progrese mari de cand este aici, este angajat la Sectia Impact”, a spus Mihai. „Unora poate li se pare normal sa lucreze ca angajat intr-o unitate dar pentru mine inseamna un vis implinit, o alta viata as putea spune. Asta se datoreaza si celor din jurul meu care m-au inteles si m-au incurajat in acelasi timp. Persoanalul centrului este ingaduitor iar cu colegii ma inteleg destul de bine. Aici invat lucruri noi. Am scapat de monotonia zilnica, nu mi se pare greu, totul depinde de bunavointa. Sper sa reusesc sa merg mai departe, deja am mai multa incredere in mine si sunt mai responsabil. E bine sa fii considerat om, sa-ti ofere cineva ajutor fara sa-i fi implorat mila”, spune Claudiu, unul din beneficiarii C.I.T.O .

Povesti triste de viata. Alina, George…

La intrarea in cladirea in care are sediul fundatia „Speranta”, in partea stanga se zaresc doua scaune cu rotile. ‘Sunt ale fratilor, Alina si George, ambii au distrofie musculara si vin in fiecare zi la centru pentru recuperare fizica si asistenta socio-medicala. La 28 de ani, George face terapie ocupationala in cadrul atelierului de decoratiuni si este angajat in mediu protejat in cadrul Sectiei Impact a fundatiei. Ii place sa decoreze lumanarile si sa faca aranjamente florale. In fiecare dimineata ii daruieste surorii sale cel mai reusit aranjament floral din ziua precedenta. Alina are 35 de ani si se afla intr-un stadiu mai avansat al bolii si nu poate lucra dar ii place sa-si urmareasca fratele cum lucreaza.

Si Andrei poreclit „Veselia”…

Unul dintre cele mai mari progrese s-a inregistrat in cazul lui Andrei, un baiat care sufera de sindromul Down. Numit si „Veselia” fundatiei destinde atmosfera de lucru prin glumele sale inocente si prin afectiunea pe care o arata oricarei persoane ce ii iese in cale. „La inceput se comporta ca o « leguma », statea ore intregi pe scaun si nu vorbea cu nimeni, ochii ii erau pierduti in gol si aproape ca nici nu clipea. Nu plange niciodata si isi accepta tacit soarta. Nu rosteste mai mult decat trei cuvinte dar privirea sa e suficienta sa te faca sa intelegi ce vrea. Acum e schimbat total, rade cu ceilalti, se joaca, deseneaza, ne imbratiseaza chiar de cate 20 de ori pe zi, de fiecare data cand ne vede.”, explica Elena Cucu, viocepresedintele fundatiei.

Ce este „Speranta”?

Fundatia „Speranta” este singura organizatie de acest gen din regiunea Moldovei care are si un centru pentru incadrarea ulterioara in munca a persoanelor cu dizabilitati. Informarea, consilierea juridica/ psihologica, testarea aptitudinilor de lucru, asistenta socio-medicala si terapia ocupationala in cadrul atelierelor de legatorie-birotica, confectii textile si broderie, serigrafie, lumanari decorative si aranjamente diverse sunt servicii oferite gratuit pentru persoanele asistate si familiile acestora. Cei sase tineri sunt doar cativa dintre miile de persoane cu dizabilitati din Romania. Totusi ei au gasit o speranta, ceilalti insa nu. Un singur centru de acest gen in Moldova nu poate rezolva problemele tuturor. Punctul loc comun este dorinta de a reusi si de a demonstra ca pot reusi. „Primul lucru important in viata este sa stai pe propriile picioare. In momentul in care ai reusit, gestul urmator este sa-ti intinzi bratele pentru a prinde mana celor din jur”, spune Alina. Oficialii fundatiei din Tirgu Neamt au declarat insa ca orice ajutor din partea celor care cred ca discriminarea ar putea ajunge istorie in Romania este binevenit.

Cornelia Barbacariu

Andreea Butescu