Mary vine din Khorrambad,Iran, și este studentă la Facultatea de Stomatologie de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi. Studenta a ajuns aici pentru a le face pe plac părinţilor, dar cu timpul a început să-i placă orașul și spune că în Iași se simte liberă şi poate avea prieteni atît băieţi, cît şi fete.

Studenta şi-a petrecut copilăria în Iran, departe de România, într-o ţară în care nu ai libertate, după cum spune ea. De la nouă ani fetele trebuie sa poarte hejab, iar băieţii de la 13 ani. La şcoală a fost înconjurată doar de fete pentru că băieţii învăţau în altă parte deoarece religia nu le permite să fie împreună. „În cazul în care ieşeai din casă fără hejab sau un pic mai dezgolită, puteai avea probleme cu poliţia pentru că încălcai religia şi riscai să nu mai poţi ieşi două-trei luni din casă”, a povestit Mary. Chiar dacă Iranul interzice ca fetele şi băieţii să stea împreună, Mary spune că ea se înţelegea foarte bine cu băieţii şi de cele mai multe ori îşi dădeau întîlnire în locuri secrete. Totuși, în Iran, nu toată lumea respectă religia. „De exemplu este o rugăciune pe care o faci de patru ori pe zi. Dacă pe un iranian l-a prins ora pentru rugăciune în drum, păi el se opreşte acolo unde este şi îşi face rugăciunea. Eu, de exemplu, nu prea fac această rugăciune. Eu de fapt sînt creştină, însă acolo spun că sînt de religie musulmană. Cel mai mare păcat în Iran este să îţi schimbi religia”, mai spune Mary.

România văzută prin ochii unui iranian

Chiar dacă în Iran este una dintre cele mai bune facultăţi de medicină din lume, Mary la îndemnul părinţilor a venit în România pentru a învăța deoarece acolo este foarte greu să devii student la medicină.„ În Iran trebuie să ai doar nota 20 (adică 10) ca să poţi intra”, spune fata. Chiar dacă ea îşi dorea mai mult să meargă în Iran, la Facultatea de Petrol, într-un final a ajuns să fie studentă în România. Mary spune că Iranul este o ţară mai ieftină, comparativ cu România. Studenta apreciază și că „sistemul medical din Iran este mult mai avantajos decît cel de aici. Medicii de acolo te înţeleg şi te ajută, chiar îşi dau străduinţa. Acolo niciodată nu vei auzi de mită mai ales în instituţiile de învăţămînt, ceea ce pare un pic suspect aici”. Chiar dacă mama studentei este din România, ea a vorbit mereu limba persană. „Eu înţelegeam aproximativ ce vorbesc părinţii mei, dar limba română nu o cunoşteam, ca să înţeleg mai bine mama îmi mai traducea cîteodată. Cînd am fost obligată să vin aici, atunci mi-am dat seama ca trebuie să o învăţ şi că voi avea nevoie de ea”.

„În cazul în care ieşeai din casă fără hejab sau un pic mai dezgolită, puteai avea probleme cu poliţia pentru că încălcai religia şi riscai să nu mai poţi ieşi două-trei luni din casă”

Lui Mary îi plac sărbătorile din România, în special Crăciunul, chiar dacă nu se sărbătoreşte multe zile. Nowzuy (Anul Nou) în Iran este pe 21 martie şi se sărbătoreşte timp de 14 zile. Tradiţia spune că fiecare familie trebuie să pregătească şapte lucruri, fiecare începîndu-se cu litera S. Unele dintre ele sunt mere, apă, usturoi. Alături de aceste lucruri se mai adaugă şi cîteva lumînări în funcţie de cîte persoane sunt în familie „Stăm toţi împreună lîngă masă, ne felicităm, iar la ora noului an trebuie să fim îmbrăcaţi în ceva nou pe care l-am cumpărat special pentru Anul Nou, iar ce avem mai vechi să aruncăm, adică să ne prindă noul an curaţi. Mie îmi place doar această sărbătoare pentru că e ceva din vechiul Iranului, de acum 2500 de ani şi pentru mine este o sărbătoare mai semnificativă din punct de vedere istoric”.

Mary povesteşte că nu vrea să se întoarcă în Iran pentru că nu are libertatea de care are ea nevoie, dar nici în România nu vrea să rămînă. Îşi doreşte să ajungă în Germania, acolo unde regulile se respectă şi totul este la cele mai înalte standarde.