La 6.40 sună ceasul în fiecare dimineață. Restul activităților sînt parcă cronometrate. 7.15 iese din casă, 7.22 ia autobuzul 27, 8.00 începe școala, unde stă șase ore. De la 15.00 la 19.00 are antrenament, la ora 20.00 ajunge acasă. În fiecare zi face aceleași activități despre care Sebastian Chisanovici spune că nu-l plictisesc. Tînărul e obișnuit cu acest program de la 13 ani, din 24 octombrie 2011, de cînd a început să practice sportul lui preferat la Clubul Sportiv Politehnica – Iași, tirul cu pistolul, ajungînd între timp și campion național.

„Totul a pornit de la televizor. Mă uitam pe canalele de sport străine și mă fascina imaginea virilă a bărbatului cu pistol. Nu vorbesc de filme americane, ci de tir cu pistolul. Mă întrebam mereu cum aș arăta dacă aș fi în locul lor. Mi se părea un sport ușor”, explică Sebastian. După un an de insistențe, tînărul a reușit să-și convingă părinții să-l înscrie la CS Politehnica- Iași.

Sub corpul A de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi funcţionează de mai bine de 18 ani o sală de tir sportiv. Accesul nu este permis doar celor înscrişi în clubul sportiv, oricine poate participa la o sesiune gratuită de tir cu puşca sau pistolul cu aer comprimat. Însă mulți dintre cei care și-au petrecut timpul acolo au ajns să fie viitori campioni naționali. Un alt poligon, cel de glonț, se află pe strada George Coșbuc, în spate la Stadionul „Emil Alexandrescu ” din Copou, unde răsună în fiecare zi împușcăturile.

Sebastian trage pentru performanță, împușcă pentru puncte, pentru a se depăși. Antrenamentele nu reprezintă pentru el o corvoadă, e mai mult decît o pasiune, pentru că după cele trei ore petrecute în sala, el continuă acasă, jucîndu-se cu o ganteră de un kilogram. Antrenamentul propriu-zis începe cu o încălzire a tuturor grupelor musculare de 15 minute, fiind continuată de o serie de securi (tras în gol), apoi multe exersări de tras la țintă timp de trei ore cu pauze de trei minute.

Durata unui concurs este de o oră jumătate și se trag 60 de focuri pentru seniori și 40 de focuri pentru Juniori I și Juniori II. Sînt mai multe probe care îi supun pe sportivi la diverse nivele de dificultate. „Fiecare concurs în sine este greu, există emoții, presiuni. Ce contează este să poți să-ți stăpînești emoțiile. Orice sportiv trebuie să intre în acea stare, starea «Alfa», în care ești conștient, dar te gândești doar la ce trebuie să faci”, spune băiatul.

Probele variază în funcție de arma folosită, de vîrsta concurenților și de tehnică. La proba de aer comprimat trebuie să nimerești o țintă cu diametrul de șapte centimetri de la o distanța de zece metri. Se trage cu alice sau diabolouri (alică cu cap plat). La pistol liber, ținta se află la o distanță la 50 metri, avînd un diametrul de 23 cm.

Din trusa tiristului nu lipsesc cele trei tipuri de pistoale care sînt folosite în mod diferit pentru fiecare dintre cele cinci probe ale concursurilor. Există un calendar competițional în șase etape cu campionate naționale la aer comprimat și campionate de glonț.

„Cel mai înfocat susținător al meu sînt eu!”

Secretul unei țintiri bune este presiunea pe trăgaci. „Trebuie să presezi trăgaciul ușor, iar ochirea să fie făcută sub punctul negru, la o distanță de o jumătate sau un milimetru”, crede Sebastian.

La finalul anului trecut, tiriştii au participat la etapa a doua a Campionatului Naţional de puşcă şi pistol la 10 metri. „La Campionatul Național, m-am dus să devin campion național la Pistol Liber, dar am devenit campion național la Pistol Sport, iar la Pistol Standard si Pistol Liber am ieșit vicecampion Național”. Acum 11 ani, Alexandru Saucă a stabilit un record național de 360 de puncte. Nimeni nu ar fi crezut că Sebastian, la doar 16 ani, va doborî acest record național, ridicînd miza la 368 de puncte.

„Îmi place viața de sportiv, cu toate trăirile, nopțile prin hoteluri, glumele antrenorului, emoția dinaintea concursului și sentimentul de mulțumire cînd ai tras bine”, spune zîmbind Sebastian.

Tînărul este un băiat simplu, care a fost învățat de părinți că modestia este o virtute. Deși aceștia nu-l pot susține în toate cantonamentele, ei sînt mîndri cînd băiatul lor vine cu încă o medalie sau un trofeu. Atunci când nu se antrenează pentru concursuri, Sebastian gătește sau aleargă pe bordura înaltă de la Bahlui. Și mai are o pasiune. Una sezonieră: îi place să se arunce în zăpadă de la etaj.