Cicatrolul – medicamentul minune care a salvat sute de vieti

Alifia sa a vindecat sute de bolnavi si a fost medicamentul care, vreme de mai bine de 20 de ani a iesit invingator din lupta cu focul. Cicatrolul a fost salvarea celor carora multi nu le mai dadeau nici o speranta. Nicolae Oita, cel care a gandit formula miraculoasa s-a bucurat de o stima deosebita, iar numele sau era rostit cu mandrie de cei pe care i-a salvat. . Nu a avut parte, insa, de aceeasi recunoastere si din partea statului roman si nici a medicilor, care nu i-au acordat medicamentului atentia cuvenita. Dupa moartea lui Nicolae Oita, firma Antibiotice a produs Cicatrolul, , insa acesta nu a avut acelasi efect si nu a rezistat mult pe piata. Astfel, secretul retetei originale a alifiei minune s-a stins odata cu cel care a creat-o.

Cel care va revolutiona industria medicamentului romanesc se naste oltean, intr-o comuna din Judetul Ramnicu Valcea, pe nume Amarasti. Dorinta de a descoperi substante vindecatoare ii da curaj si putere, astfel, pentru a isi capata cunostinte solide in domeniul ales, urmeaza studii de specialitate in orasul sau natal. Dupa terminarea facultatii este repartizat pe meleaguri moldovenesti, ajungand increzator , cu graiul sau iute de valcean in orasul celor sapte coline: Iasi. Aici, isi va pastra devotamentul si iscusinta, prin care isi va castiga mai apoi, stima si renumele in orasul de adoptie. Nicolae Oita paseste cu vise proaspete, marete si dorinta de munca ca farmacist, la Spitalul Militar din Iasi, in anul 1963.

„Era un tip care nu avea liniste. Nu se culca pe o ureche”

Isi incepe activitatea la farmacia de la etajul I al spitalului, unde si-a creat un spatiu de cercetare, apoi s-a mutat intr-un laborator improvizat de el, in fostul depozit de materiale sanitare din curtea Spitalului Militar, actuala capela. Aici, intr-un colt mai liber, departe de aglomeratia materialelor care ii erau straine lui, isi instaleaza cele care ii erau necesare pentru a incepe analizele si cercetarile in domeniul farmaceutic. Nicolae Oita nu pretuia confortul, era multumit ca are un loc al sau, un culcus unde va lucra cu stradanie pentru a rasari idei noi.

Unii si-l amintesc ca pe o persoana introvertita, mai mereu solitara, altii ca pe un om de o seriozitate uimitoare si cu un fin simt al umorului. Farmacistul Ionel Chirvase, care a colaborat cu acesta vreme de mai bine de 15 ani si-l aminteste ca pe un tip extrem de ambitios si „care nu avea liniste”. „Am facut cercetari impreuna incepand din anul 1972. Nu-l deranja ca lucra intr-un depozit, el se putea concentra oriunde. Dupa dezordinea care era dimineata cand ajungeam in laborator, imi dadeam seama ca nu e venit de 10 minute ci de ore intregi. Nu se culca pe o ureche, se straduia sa gaseasca idei noi”, marturiseste colaboratorul.

Nasterea medicamentului minune

Si iata ca, dintr-o minte iscusita, ale carei rotite nu le lasa sa se odihneasca, ideile au aparut. La inceputul anilor 1980, Nicolae Oita a descoperit o formula noua, alcatuita dintr-o argila foarte fina, ce se foloseste si la limpezirea vinurilor, si care, transformata prin procese chimice, in combinatie cu o substanta ce contine argint, au dau nastere la medicamentul numit Cicatrol. Inventia era destinata sa vindece si sa cicatrizeze arsuri, iar rolul important i-a apartinut argintului, care are putera de a distruge microbii. Argila sau bentonita avea rol absorbant si protector la nivelul tesuturilor.

La acea vreme exista pe piata un produs olandez, numit Debrisan, care avea aceeasi menire a Cicatrolului, insa era extrem de scump, un tub de 40 de grame costa 6 milioane lei vechi , in pretul de acum. Dupa cercetari indelungi, Doctorul Nicolae Oita a gandit un produs romanesc cu aceeasi destinatie, mult mai ieftin decat cel provenit din Olanda, echivalentul a 10 lei noi de acum. Brevetul pentru noul medicament a aparut dupa aproximativ 5 ani de zile, insa, pentru farmacist nu a fost nevoie de o oficializare a noii inventii, deoarece el avea siguranta ca acesta isi arata eficienta. „Am depus brevetul la Bucuresti, dar pana sa fie aprobat, Oita a salvat sute de oameni, iar eu am fost martor. „spune Ionel Chirvase, fostul colaborator.

Farmacistul Oita-un Mecca al bolnavilor

Cicatrolul a avut cereri mai mari dupa revolutie si a vindecat sute de oameni din regiunea Moldovei dar si din tara. Cele mai multe cazuri au fost rezolvate in urma accidentelor de munca de la Sidex Galati din acea vreme. „De acolo veneau cazuri disperate. Unii se prezentau la noi la spital, iar pentru ceilalti livram la Galati cutii intregi cu Cicatrol. Am vazut oameni cu pungi de apa sub piele, carora eu nu le mai dadeam speranta. Oita i-a salvat, facea minuni.”marturiseste farmacistul Ionel Chirvase.

Un alt caz concludent este al unei fetite din Iasi, pe nume Oana Andrei, care in anul 1990, la varsta de 10 ani s-a oparit pe mana dreapta si pe piciorul drept, avand arsuri de gradul II si III. Aceasta a stat doua luni de zile internata la Spitalul de Copii din Iasi, iar datorita tratamentului care s-a aplicat medicii i-au impus sa faca transplant de piele. Printr-o cunostinta, parintii au aflat de medicamentul Cicatrol al Doctorului Oita. Dupa 6 luni de tratament, semnele arsurilor suferite de fetita erau aproape invizibile si nu a mai fost nevoie de transplant.

In iarna anului 1999,in apropierea Craciunului, Corneliu Arcip, in varsta de 31 de ani, se intoarcea impreuna cu sotia sa de la rude si in urma unei defectiuni , acesta a fost fript cu apa oparita de la masina, pe mai bine de jumatate de fata. „Nu stiam ce sa facem, i-am pus repede zapada pe fata. Avea besici, rani si pielea ii sangera. Am mers la spital, a luat un tratament, dar nu se vedea o ameliorare. Printr-un prieten, am facut rost de Cicatrol. La scurt timp dupa aplicare, incepea sa isi faca foarte bine efectul. Acum nu i-au mai ramas semne deloc. Medicamentul Domnului Oita e uimitor, inca il mai am in frigider, e expirat, dar il pastrez in amintirea lui, „povesteste sotia acestuia, Amalia Arcip.
Pe o plita de marimea unui aragaz, acoperita de o hota improvizata care sa absoarba vaporii toxici, in laboratorul sau, Nicolae Oita si colaboratorii faceau in oale, anual, sute de kilograme de Cicatrol.

Piedici in calea vindecarii

Cazurile prezentate mai sus sunt legate de doua elemente importante: stima ce i-o poarta bolnavii pe care Nicolae Oita i-a vindecat si „prietenul” sau „cunostinta” ce i-a adus la el. Cicatrolul miraculos a avut parte de o publicitate insuficienta, iar medicii nu au acordat atentia cuvenita medicamentului pus la dispozitie de acest farmacist. „La vremea aceea, Spitalul de Urgente din Copou refuza sa recunoasca produsul, probabil din invidie. Tratau bolnavii cu medicamente din spital, care nu ii vindec a precum ar fi facut-o Cicatrolul. La Maternitatea Cuza Voda, cand erau operatii care nu se inchideau, doctorii care se ocupau de cazurile respective trimiteau pacientele la Oita, dar pe foaia de observatie scriau ca au fost vindecate de ei, de spital”, spune colaboratorul Ionel Chirvase.

Cea mai frumoasa recompensa era pentru Nicolae Oita respectul ce il purtau sute de oameni pe care alifia minune i-a salvat si faptul ca numele sau era rostit cu mandrie de acestia. Era bucuros sa le stie ranile trupesti, dar si cele sufletesti vindecate.Nu a vazut in Cicatrol o afacere. Altii au fost cei care s-au ocupat de asta, intr-un mod pe cat posibil de subtil. „Venea lumea la poarta spitalului si intreba de Oita. Se intampla de multe ori, cine era de serviciu in ziua aia sa-i spuna ca farmacistul lipseste. Se ducea, ii aducea Cicatrolul si ii lua bani, desi Oita nu o facea contracost, doar daca bolnavul vroia sa-i dea o recompensa. ”, marturiseste farmacistul Ionel Chirvase. Mai mult decat atat, substantele folosite in obtinerea Cicatrolului erau platite in mare parte si achizitionate din efortul farmacistului, spitalul nu i-a acordat niciodata o finantare pe merit si completa. Isi facea relatii peste tot, de multe ori acestea erau inevitabile, pentru ca era solicitat de multa lume. Pentru a isi procura materialele necesare a colaborat cu intreprinderi ca: IMAIA, IMAMUS, Antibiotice dar si cu institutul Petru Poni din Iasi. Reusea sa obtina, fara sa plateasca bani, de la firma Antibiotice, glicerina in cantitati foarte mari pe care o folosea in compozitia Cicatrolului. Colaboratorii sai sustin ca altcineva daca ar fi reusit sa faca „afacerea” , vindea glicerina mai departe, pentru a scoate profit. Oita insa, o folosea doar ca sa vindece.

Fenomenul PAG

Cel ce i-a fost alaturi timp de trei decenii ca prieten si colaborator, profesorul Ostin C. Mungiu vorbeste despre Nicolae Oita ca fiind un tip lucid, curajos si modest.: „Putini oameni cu care eu am lucrat au fost asa ca el: creativ, atent si cu o minte sclipitoare. Citea mereu, era la curent cu noutatile in domeniu, iar eu il zgandaream ca sa ii vina idei noi”. Colaborarea dintre cei doi a inceput in urma cu aproximativ 40 de ani, cu putin timp de la intoarcerea profesorului Mungiu din SUA unde se perfectionase in domeniul experimentarii medicamentelor.

Farmacistul avea exact ceea ce profesorul cauta si le lipsea in totalitate multor farmacisti –sinteticieni : rabdare si luciditate , iar Nicolae Oita a vazut in profesor calitati precum receptivitate si disponibilitate, pe care la Spitalul Militar ii era aproape imposibil sa le gaseasca, deoarece personalul rigid cu care lucrase acolo nu era deschis la noutate. Medicii din cadrul spitalului incercau sa-i ingreuneze activitatea de cercetare si de sinteza in domeniul farmaceutic: „Aveau cei de la Militar o conceptie: daca esti farmacist stai acolo si iti vezi de treaba ta, nu te apuca sa faci tu descoperiri. De asta ma mai chema pe mine uneori in sedintele lor ca se le explic eu, ca munca noastra intereseaza pentru ca daca le explica doar el nu era crezut”, spune Prof.dr. la Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, Ostin C. Mungiu.
Cei doi au avut impreuna 4 brevete pentru substante noi descoperite, rezultatul muncii si al experimentarilor indelungate. Unul dintre aceste este PAG ( pentaacetilglucoza) folosit in scaderea greutatii, facut pe baza de otet de mere si care „a reusit sa aduca de la 160 de kilograme la doar 90 kg un sef de gara din Simeria; Oita m-a chemat sa-l vad dupa ce l-a hranit cu PAG si omul avea cureaua stransa de doua ori in jurul corpului”, isi aminteste profesorul Mungiu. Un alt caz pe care PAG-ul l-a rezolvat a fost al unei profesoare din Iasi, care din cauza greutatii nu se mai putea misca deloc si isi pierduse locul de munca. Dupa administrarea medicamentului femeia a slabit 30 de kilograme si si-a reluat activitatatile dinainte. La scurt timp dupa acest fenomen numit PAG, presa ieseana de la acea vreme a speculat momentul si a facut cunoscuta noua descoperire. „Toti grasunii din tara ne sunau sa le dam PAG. Noi nu produsesem inca destula substanta si nici nu erau facute toate analizele pentru acest medicament”, marturiseste prof.Ostin Mungiu.

Cat timp va exista AslaVital, voi nu o sa produceti nimic”

O alta descoperire ce are in spate o istorie care i-a adus de data aceasta dezamagirea farmacistului, dar si profesorului Mungiu este cea a glutamatului de dietil-amino-etanol. Substanta, prescurtata GDE face parte din molecula benefica pentru organism a novocainei sau altfel spus, a medicamentului Gerovital, inventat in anul 1950. Un cercetator prieten cu Nicolae Oita, pe nume Gheorghe Neacsu, a demonstrat ca Gerovitalul, denumit si vitamina H a intineririi se desparte intr-un acid care ajuns in corpul uman este toxic, si intr-un alt acid care este benefic. Oita a venit cu ideea sa dea la o parte substanta toxica si sa uneasca substanta utila cu glutamat, un medicament pe care il foloseau studentii pentru imbunatatirea memoriei. Formula nou creata, destinata sa stimuleze procesele nervoase, a fost testata de profesorul Mungiu, iar experimentul a fost un succes. Brevetul pentru medicament a aparut nu dupa mult timp si a fost repartizat la o fabrica de medicamente din Bucuresti, urmand ca acestia sa il produca. „Vazand ca medicamentul nu apare pe piata, Oita a mers la Bucuresti sa vada ce se intampla. A primit urmatoarea explicatie: cat timp o sa traiasca doamna Aslan si exista AslaVital pe piata, voi nu o sa produceti nimic, sa va intre bine in cap. Dupa ceva vreme am aflat ca medicamentul il produc americanii. Ne furasera inventia . Va dati seama cum m-am simtit in ziua respectiva„, povesteste profesorul Ostin Mungiu.

O pasiune ucigatoare

Dincolo de profesia de farmacist, Nicolae Oita a fost si sintetician, dedicandu-se sintezei de noi structuri, de obtinerea unor noi substante. Si-a obtinut doctoratul pe aceasta tema a Sintezei si cercetarii. In timpul activitatii sale nu a fost bine protejat si a lucrat o buna parte din viata numai cu materiale improvizate de el si intr-un mediu foarte toxic. Toate acestea s-au razbunat mai apoi, iar doctorul Oita s-a stins din viata la 21 mai 1993, la varsta de 52 de ani, rapus de o ciroza toxica la ficat. A sperat pe patul de spital ca boala sa il ierte, sau macar sa-l mai pasuiasca un timp. Vedea dincolo de boala si nu concepea un sfarsit al orelor petrecute in laboratorul sau. Timp de 30 de ani, acesta a lucrat in spatiul de cercetare de la Spitalul Militar langa cea mai toxica substanta, anhidrida acetica, folosita si la producerea drogurilor. Costurile distrugerii acesteia erau foarte scumpe, iar spitalul nu isi permitea, de aceea deseori se dadea si gratis numai sa se scape de ea. „Toata lumea fugea de ea ca de dracu. Organismul regretatului Oita nu a mai rezistat. Cand mergeam la el la spital, ne zicea : avem treaba, avem treaba”, spune farmacistul Ionel Chirvase, fost colaborator.

N-a cunoscut nici banii, nici gloria

Nicolae Oita a militat pentru obtinerea titlului de farmacist-clinician si dorea sa imbunatateasca colaborarea dintre medic si farmacist. Visul acesta nu i s-a implinit, a reusit insa cu ajutorul Directiei Medicale a Ministerului Apararii Nationale sa isi creeze propriul loc de creatie, pentru care s-a straduit vreme de mai bine de 20 de ani. Astfel, in anul 1987 farmacistul avea proporiul Laborator de Cercetare si Microproductie. Dupa trei ani de la moartea sa, laboratorul s-a desfiintat din lipsa de fonduri. Cea care i-a impartasit pasiunea a fost dr. Virginia Oita, sotia sa, care a fost timp de 10 ani de zile director al Institutului Cantacuzino din Iasi, in urma retragerii din industria farmaceutica deoarece era alergica la substante toxice.

Doctorul farmacist Nicolae Oita este detinatorul a peste 100 de brevete de medicamente dintre care : Cicatrol (pentru arsuri si ulcer varicos), Pagosten , Algomizol si Iodalgin ( folosit in tratarea reumatismului), Gastrobent (pentru tratarea ulcerului gastric), Ruxabion si Rumascorb ( pentru circulatia sanguina). Aceste brevete i-au revenit, prin mostenire, fiului acestuia, Tudor Oita, care a urmat Facultatea de Medicina si Farmacie din Iasi, este stabilit in prezent in Suedia si lucreaza la o companie farmaceutica de origine germana.

Nicolae Oita a fost mentor pentru multi discipoli carora le-a transmis din devotamentul si experienta acumulata, in anii cand acestia isi faceau stagiul de practica la Spitalul Militar. A format farmacisti care astazi detin mai multe sucursale in tara. Primul dintre acestia are acum doua farmacii in Bacau si se numeste Juravle Gheorghe. Altul, pe nume Mihai Miron a creat EuroFarmul din Brasov, ce are mai multe alte filiale in Romania. Si Ionel Lovin, cel care a infiintat Labormed Bucuresti se poate mandri ca a fost elev al parintelui medicamentului romanesc.

Nici unul din cele peste 100 de medicamente inventate de Nicolae Oita nu mai este produs la ora actuala in Romania. Doar Cicatrolul se mai gasea in urma cu cativa ani in farmacia din Spitalul Militar si administrat doar la pacientii internati aici. Ulterior, Fabrica de medicamente Antibiotice Iasi a incercat sa produca din nou Cicatrolului, sub forma unui unguent gel, care nu avea insa concentratiile din reteta stiuta doar de farmacistul Oita. Deoarece nu a avut efectele miraculoase ale formulei originale acesta a fost retras de pe piata farmaceutica.

Ilinca Tudosa