O pasiune adevărată se naște odată cu tine și nu te părăsește niciodată. Oriunde te-ar purta viața, sufletul este cel care reușește să te readucă la origini, la ceea ce iubești. „Alin nu-i făcut pentru pază. El se uită după broaște și păianjeni”. Aveau dreptate colegii săi. E făcut pentru cercetare în sfera biologiei. În timpul liber urcă clipuri educative despre animale pe youtube. Nu uită să fotografieze ceea ce îl înconjoară și să se transforme, din cînd în cînd, în „eu liric”, fotografia și poezia numărîndu-se printre pasiunile sale.

A crescut la țară pînă la 6 ani, printre animale domestice și nu numai. A fost înconjurat de natură și, inevitabil, a crescut într-un mediu care a favorizat evoluția pasiunii sale. Avea obiceiul să prindă diferite insecte, să le pună în borcănașe, urmînd ca, mai apoi, să le studieze comportamentul. A avut întotdeauna un anumit „respect” pentru păianjeni. Îl fascinau aceste creaturi și făcea diferite experimente din curiozitatea de a afla cum se comportă arahnidele în situații distincte.
În clasa a 12-a a făcut genetică, o ramură a biologiei care i-a atras atenția. Era atît de fascinat, încît se visa genetician. Colegii de liceu îl știau drept „băiatul cu păianjenii”, iar primul lor gînd cînd vedeau unul era să îl cheme repede pe Alin Iosob. Astăzi are o colecție de animăluțe în care se regăsesc de la insecte-băț la amfibieni exotici, pești de acvariu și izopode (păduchi de lemn, în denumirea populară), care au o importanță deosebită în ecosistemele din care fac parte. Grație meseriei de cercetător științific, în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău (SCDL Bacău), face și vizite la diferite școli în cadrul programelor „Școala altfel” sau „Săptămîna verde”, unde își aduce prietenii necuvîntători, pe care îi prezintă copiilor. A avut în jur de 500 de insecte băț, însă avînd în vedere rapiditatea cu care se înmulțeau și faptul că este crescător, nu și comerciant, le-a redus numărul. „Au nevoie de umiditate și le hrănesc cu frunze de zmeur, coacăz, trandafir, în perioada caldă, și salată, în cea rece”, spune el.

Youtuberul care face biologia accesibilă copiilor

Tatăl, militar de carieră, și-a dorit mereu ca fiul său să îi calce pe urme. A aplicat la Academia de Poliție, de dragul lui, însă soarta l-a condus pe alte căi. În acel an, competiția pentru locurile disponibile a fost acerbă, cu aproximativ cinci candidați pe loc. Așadar, cariera de polițist a rămas în urmă, pentru că el a urmat apoi cursurile Facultății de Științe, domeniul Biologie, de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. După terminarea acesteia a urmat un master în Valorificarea Resurselor Biologice și Protecția Mediului. Cu toate că au fost oportunități de angajare în domeniu și a participat la numeroase interviuri, întîmpina mereu replica: „Chiar dacă CV-ul tău este solid, nu avem poziții disponibile pentru debutanți; căutăm persoane cu experiență”. La început, a fost nevoit să lucreze ca agent de securitate. După ce s-a eliberat un post la dispecerat, s-a angajat acolo. În tot acest timp, cînd își găsea cîteva ore libere, mergea pe teren (prin păduri, pe malul rîurilor) unde fotografia și aduna date în caietele de observații, realiza prezentări pe care urma să le prezinte la simpozionul studențesc al Departamentului de biologie din cadrul Universitații „Vasile Alecsandri” din Bacău.

Un fost profesor l-a motivat să meargă mai departe cu pasiunea sa. După una din prezentări, acesta a spus în plen: „El a venit astăzi și a vorbit despre o broască pe cale de dispariție. Aștept ca la anul să vină să ne prezinte o lucrare în postura de doctorand”. Așa a ajuns să fie motivat și în acelaşi an s-a prezentat la examenul pentru doctorat, unde a fost admis. Un alt domeniu de interes pentru el în acea perioadă a fost și masterul de biologie medicală la care s-a înscris. Așa a ajuns să facă și al doilea master și doctoratul în paralel. Timp de o lună a mers la serviciu, dar și la cursuri, zilnic. „Eram zombie.” Nu mai apuca să doarmă. Intra la serviciu în tura de noapte și dimineața urca în primul tren spre Bacău, să ajungă la cursuri. După trei ani de doctorat, a avut un contract de colaborare cu un salon de masaj. Era cel care se ocupa de social media și de realizarea materialelor foto-video. După un timp, a aflat că se susțin examene pentru un post de asistent de cercetare la SCDL Bacău și s-a prezentat. A luat postul. A colaborat în paralel și cu salonul de masaj, pînă în perioada pandemiei.

„Ce pot să zic? Îmi iubesc meseria.” Ce i se pare interesant la a fi cercetător științific este faptul că nu face același lucru în fiecare zi. Unele zile le petrece printre legume, culegînd date cu privire la boli și dăunători, altele în laborator, făcînd observații la microscop și determinînd insecte, iar altele în fața calculatorului, interpretînd date și scriind lucrări științifice pe care le publică în reviste de specialitate.

„Îmi place să observ, să ascult și să învăț de la natură”

A început cu un aparat pe film. Era al familiei. Părinții lui îl aveau pentru a imortaliza evenimente importante. El, însă, voia să fotografieze tot ce îl înconjura și i se părea interesant. „Ca să am o scuză și să mai trag un cadru, mă pozam și eu cu pisica”, zice Alin, bufnind în rîs.
După un timp, a trecut la un aparat foto cu display, însă a avut ghinionul ca ecranul să se spargă. Pleca pe cîmp și făcea poze. Ce ieșea, ieșea. Vedea rezultatul abia acasă, cînd reușea să le descarce pe calculator. Fotografiile pentru lucrarea de licență le-a făcut cu aparatul cu display spart. Într-o serie făcea 150-200 de poze din care, dacă îi ieșeau două-trei bune. A fost mereu o fire ambițioasă și nu s-a lăsat bătut. A luat licența, realizînd un studiu de embriologie la tritoni, indiferent de piedicile impuse de aparatul foto, a reușit să documenteze procesul.
Primul său aparat mai performant, pentru vremea aceea, l-a primit cadou de la părinți. Acum se află la un prieten. Și-a făcut treaba foarte bine, mai ales în perioada stagiului de trei luni în Portugalia, la doctorat. În timpul săptămînii era la facultate, iar în weekend făcea cam 1.000 de poze pe zi. Unele dintre ele au ajuns și în cadrul unor expoziții. În momentul de față folosește un DSLR și un Mirrorless, cu care imortalizează în continuare orice moment remarcabil din natură.

Totul a pornit de la o bere cu un prieten

Prietenul său era mare consumator de youtube, așa că i-a propus lui Alin să se apuce de postat. Pînă atunci, el folosea youtube-ul doar pentru a asculta muzică. I-au trebuit încă trei întîlniri la „un suc de hamei” ca să dea o șansă acestei idei. „Hai, să văd și eu cu ce se mănâncă youtube-ul ăsta”, și-a spus, puțin sceptic. La început nu avea habar cum să editeze videoclipurile, pînă să ajungă la performanța de astăzi.
Își găsește subiectul, fără să țină cont de trenduri. Are o bază de date unde adună diferite fotografii și clipuri realizate de el cu plante și animale văzute pe teren, pe care le folosește ulterior ca exemple în video-urile de pe youtube. Realizează un script, pe baza unui research făcut anterior, și se pune pe filmat în micul studio improvizat acasă. După urmează procesul de editare, iar mai apoi le urcă pe platformă.
Postează videoclipuri educative cu privire la diferite subiecte, care se învîrt tot în sfera biologiei. Are peste 10.000 de abonați și primul videoclip postat este de acum aproape opt ani. Pe youtube se regăsește sub numele de Gabriel Lycosa (Lycosa provenind de la o familie de păianjeni lupi, vînători activi). A învățat pe parcurs cît de importantă este consistența, cunoașterea publicului căruia te adresezi și la ce ore este bine să postezi. A avut parte și de comentarii negative, de care nu reușești să scapi odată ce te afișezi în mediul online.

„I-am spus tatălui copilului că mi-a făcut seara mai bună. M-a făcut să realizez că fac ceva cît de cît okay”

A primit și mesaje frumoase, iar unul care l-a marcat și l-a emoționat cel mai mult a fost un video cu un copil care îl imita, pe care mi l-a arătat: „Știa poezia mai bine decît mine”. Tatăl copilului i-a spus că fiul său îl îndrăgește și i-ar plăcea ca aceștia să se poată întîlni într-o zi. Familia se află în București, iar cu prima ocazie cînd Alin va avea drum spre capitală, o va întîlni.

Au existat piedici, însă a reușit să ajungă să facă ceea ce îi place. Pasiunile i se împletesc armonios, iar cea mai mare rămîne știința vieții, biologia.