Ana Budor știe foarte bine cum este să duci o astfel de viață grea, cu o dorință arzătoare de a învăța, dar fără nici un suport financiar. Ea a intrat la facultate cu media 10 și trăiește dintr-o bursă lunară de doar 230 de lei, bani din care trebuie să își asigure mâncarea pe toată luna și să achite căminul; părinții se descurcă si ei foarte greu, deoarece mai au încă o fiică la liceu, iar sursele de venit sînt minime. „Încerc să mă descurc singură la facultate, în ceea ce privesc banii. Am bursă de merit, este mică ce-i drept, dar mă descurc. Asta este, trebuie să fac și sacrificii ca să am ce îmi doresc.”
Comuna Cozmești este locul natal al Anei, un loc în care studiile nu sînt valorificate din lipsa de interes a părinților dar și a banilor. Părinții Anei au terminat doar opt clase, dar mereu și-au susținut fata în ceea ce privește continuarea studiilor. I-au spus de la început că îi va fi greu printre străini, va trebui să se descurce singură, iar ei nu o pot sprijini financiar. Însă asta nu a reprezentat pentru ea un motiv de a renunța la studii.
„Din păcate, părinții mei nu mă pot ajuta cu nimic, de asta nici nu au fost de acord în totalitate atunci cînd a fost vorba să mă înscriu la facultate. Acum sînt foarte mîndri de mine, se laudă peste tot că sînt la facultate, pentru că la noi în familie nimeni nu a terminat nici măcar liceul”, povestește fata.
A avut momente în care a vrut să renunțe, constatase că nu este atît de ușor să faci o facultate departe de casă și fără bani. „De multe ori am fost supărată pentru că nu mă mai descurcam, îmi era greu să plătesc căminul, mereu eram ultima, îl plăteam atunci cînd primeam bursa, dar mă încurajam și îmi spuneam că este pentru viitorul meu și că va fi bine”.
Studenție cu nevoi multe și posibilități puține
Studentă în anul al II-lea la Facultatea de Construcții de Mașini și Management Industrial la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”, Ana mărturisește faptul că nu este o facultate ușoară, însă un prieten bun al părinților ei a sfătuit-o să o urmeze pentru că este una de viitor.
Conștiincioasă, Ana nu se arată deloc ispitită să piardă vremea cu tentațiile vieții de student, care sînt cu atît mai multe și mai mari într-un oraș viu ca Iașul. „Prietenii mei rîd din cauza asta pentru că ei mai chiulesc de la o oră, două, dar eu nu pot. Sunt foarte punctuală și nu îmi place să lipsesc de la seminarii, laboratoare.”
Prezentă la facultate dar cu gîndul acasă
Ana zîmbește și muncește cu o ambiție demnă de o învingătoare și are planuri serioase pentru anii ce urmează. Cu toate că s-a obișnuit și îi place în acest mediu, academic, cu profesori, studenți cu drag de carte, Ana stă tot cu gîndul la persoanele dragi din comunitatea ei, unde oamenii nu se dezvoltă din punct de vedere intelectual. Părinții nu își trimit copiii la școală, mai degrabă îi încurajează să se căsătorească de la vîrste fragede. „Eu sînt singura din Cozmești care sînt la facultate, colegele mele s-au măritat toate doar una nu, unele au și copii, și colegi s-au însurat. Cînd mai merg acasă. Nu mă bucur, pentru că îmi văd prietenii, colegii cum și-au închis viața, căsătoriți, cu copii și fără nicio sursă de venit.”
Ana își dorește din tot sufletul să termine facultatea cu succes pentru a se putea angaja, astfel ajutîndu-și familia dar și pe cei dragi. În timpul liber urmează niște cursuri de pedagogie la universitate. Face asta pentru a îi ajuta pe tinerii din Cozmești să învețe să scrie, să citească, să îi îndrume spre o școală. „Fac niște cursuri de pedagogie la facultate, acolo ne învață cum să predăm, cum să ținem un curs în fața unor tineri. Am ales să urmez acest curs gîndindu-mă la persoanele din comunitatea mea. Îmi doresc mult să evolueze, să nu mai aibă acea gîndire învechită, în care femeile sunt casnice, nu fac școală și cresc copiii”.
A aflat că aparține minorității rome după 14 ani
Pînă la vîrsta de 14 ani, Ana a stat în Slatina împreună cu părinții ei, tatăl ei lucra acolo, dar nu a știut nimic despre familia ei, de faptul că erau de etnie romă. Părinții ei nu vorbeau limba romani și nu avea de unde să știe mai nimic despre originile ei. Cînd tatăl ei a fost concediat, au fost nevoiți să se întoarcă la Cozmești, acolo unde erau toate rudele. Atunci mama Anei a început să îi povestească despre rudele ei, despre faptul că sînt romi și că provin dintr-o familie de lăutari.
Dorul de casă o învăluiește des pe Ana
„14 ani cît am stat în Slatina nu știam nimic despre rudele mele, acum că știu cine sînt, îmi pare rău că nu am învățat să vorbesc limba romani. Cînd a început mama să îmi povestească despre bunicii mei, despre tradiții, mi-am dorit să aflu mai multe, să stau cu ei, să le ascult muzica. În comuna Cozmești sînt foarte mulți romi, mi-e drag de ei, de muzica pe care o cîntă. Acum că știu mai multe despre originile mele, nu vreau să mă mai îndepărtez de ei, sunt mîndră că aparțin acestei frumoase minorități”, povestește Ana.
Ana, o tînără care este mîndră de originile ei, se străduiește să treacă toate obstacolele pentru a-și termina cu succes studiile, pentru a-și ajuta părinții și comunitatea. Sora ei mai mică va veni și ea la facultate în Iași la anul și are un model demn de urmat: Ana.
Niciun comentariu