(ORASUL, 15.00)REPORTAJ-COMUNA-VICTORIA/ Victoria-tintuita la peretele trecutului

(CUZANET, Iasi, 26 octombrie)-Chinul unor copii al caror viitor sta in programul" Cornul si laptele".

 Un judet parca dominat de indiferenta, o comuna saracita si o scoala darapanata care primeste zilnic 40 de copii. Sunt odraslele taranilor care au ramas in satul Victoria. Cei mai multi dintre cei 600 de sateni din Victoria spun despre ei ca sunt oameni cu suflet ratacit, fie de suferinta trupeasca, fie de cea materiala, caci pana nu demult pamantul si animalele erau singura modalitatea de a supravetui. Acum, cei mai multi dintre ei se pling ca s-au lasat prada viciilor mileniului si au pierdut totul intr-o fractiune de secunda. In sat au ramas doar batranii care au trait o viata intreaga in comuna Victoria si nevoiasii din alte parti ale judetului Iasi care au primit de la biserica din sat cate o particica de pamant. Traiesc din alocatia celor mici si din ajutoarele venite de la " judet".  

 
" Doamna ne dati si noua un ban? "

 

Pentru a ajunge in satul Victoria rabdarea si toleranta sunt armele pe care trebuie sa ti le indesi in tolba din belsug pentru a-i intelege pe localnici. La 26 km de Iasi, drumul spre comuna este acelasi cu cel care duce catre Vama Sculeni. La o bifurcatie de sensuri, in partea dreapta, pe o cale pietruita si batatorita de copitele animalelor se lafaie comuna Victoria. De o parte si de alta, pajistea de un verde mult prea crud se frange in cursul linistit al Jijiei.


In zare, un grup de invatacei se joaca pe ulita din fata scolii. Copii cu varste cuprinse intre 7si 10 ani, sumar imbracati, desculti si cu parul ciufulit. Te intampina cu un stanjenitor: " Doamna ne dati si noua un ban?". Iti intind mainile murdare cu insistenta. Sunt cativa din cei 40 de copii ai Scolii de Arte si Meserii " Ionel Teodoreanu". Trebuiau sa fie viitorul comunei, trebuiau sa fie cei care refuza pamantul in favoarea cartilor, sau cel putin acei 40 de copii trebuiau sa fie purtatorii de traditii ai locului. Sa ramina toata viata in comuna Victoria asteptand cu mana intinsa mila autoritatilor ?  Sunt copii celor nevoiasi veniti din alte colturi ale judetului, sau cum ii numeste parintele Gabriel Toma, fara sa se teama de discriminare si fara sa stie intelesul englezismului "corect politic": „ Niste tigani dom'le, nimic mai mult". Au locuintele construite la capatul satului, departe de ochii celorlalti sateni. Cu acoperisurile sparte, si peretii crapati, rromii isi duc traiul din mila enoriasilor si a preotului din sat. Pamantul de sub case nu este insa al lor, ci le-a fost dat in urma cu 20 de ani de biserica din comuna.

           

Victoria, satul vaduvelor?

 

Casele joase batranesti si gardurile ruginite parca descriu neputinta celor care au ramas in sat. Din cele 500 de femei din satul Victoria, 300 au ramas vaduve inca din anii tineretii. Cele mai multe dintre ele au atins demult 75 de ani si tot de atunci camerele mici, din chirpici si imbibate cu un miros apasator le-au devenit cel mai bun prieten. Doar o singura data pe spatamana ies precum melcul din cochilie si atunci pentru a asista la slujba de duminica.

Casele par copiate la un xerox urias, undeva in cer,  dar in acelasi timp sunt diferite prin atitudine. Batute de vant, ploi, dar mai ales de praf, casele din comuna Victoria sunt de un cenusiu care in timp devine suparator, iar acoperisurile din tabla carpita si revopsita parca ar sublinia clar neputinta celor batrani. Tanti Maria e una dintre femeile puternice din sat. La cei 80 de ani ai sai, mainile puternic zbarcite si putin vinetii in jurul unghiilor se sprijina acum pe un baston de lemn. Cu parul alb si ochii mai mult obositi decat tristi, femeia rasufla greu si sacadat. „ Am muncit o viata intreaga ca sa raman apoi singura. Cei trei copii imi sunt la treaba in Italia si nu au mai dat niciun semn de viata de cand au plecat". Cazul ei nu este insa singular. Mai toate femeile din sat nu au mai auzit nimic de la copii lor din momentul in care acestia s-au refugiat in alte tari.

 

Ieri am scos din cui oglinda. Erau prea multe griji oglindite in icoane si in ochii copiilor

 

Biserica din comuna Victoria nu se impune prin grandoare sau maiestrie, ci prin simplitate si curatete. Totul a fost cumparat din banii satenilor fara prea mari sacrificii. Drept dovada, biserica din sat nu este pictata ci impodobita in interior cu 40 de icoane ale sfintilor crestini. Inalta de 2,5 m si pe o intindere de 60 de m2 biserica devine neincapatoare la fiecare sfarsit de sapatamana. Aici batranii isi gasesc linistea sufleteasca, iar tiganii pomana, caci dupa terminarea slujbei preotul din sat imparte la familiile nevoiase alimente si imbracameninte din fondurile bisericii. „ Nu eu am stabilit sa impart bunurile, ci satenii. Ei au spus ca banii care se strang la biserica in fiecare luna sa fie donati si celor nevoiasi. Asa ca in fiecare saptamana plec la Iasi pentru a cumpara cele necesare", a explicat Gabriel Toma, preot comuna Victoria.

Daca biserica este loc de intalnire mai ales pentru nevoiasii care stiu ca preotul se ingrijeste de bunastarea lor, scoala a devenit treptat atat pentru invatacei, cat si pentru invatatoare o adevarata povara. Nu numai ca cinci copii invata de pe acelasi manual, dar frigul si conditiile inumane din cladire ii determina pe elevi sa nu mai vina la scoala. Toamna le ploua pe caiete, iar vara le bate soarele drept in fata- cu aceste probleme se confrunta copii avand in vedere ca primaria nu a mai alocat de 10 ani de zile bani pentru reabilitarea cladirii. Acoperisul este spart, instalatia electrica si cea sanitara sunt complet distruse, iar intregul mobilier din lemn este macinat de carii. O sala de clasa in Scoala de Arte si Meserii „ Ionel Teodoreanu", arata mai mult decat sinistru. Copii stau cate trei in bancile de fier ruginite, iar profesorii le impart la fiecare ora coli deja scrise, intrucat toate tablile din scoala sunt sparte.

Scoala s-au trasformat si in adapost pentru sinistratii din comunele Frasuleni si Sendreni. Inundatiile din luna iulie 2008 au determinat autoritatile judetene sa evacueze peste 1000 de persoane din cele doua sate. 500 de sinistrati si-au gasit alinarea pe o saltea in scoala din Victoria. Timp de patru zile, sinistratii au primit de la sateni alimente si imbracaminte. „ Pentru prima data i-am vazut pe credinciosi atat de interesati de soarta sinistratilor. Au venit in fiecare zi cu paturi si mancare de acasa, ba chiar unii dintre sateni au gazduit 10 familii de sinistrati", a mentionat preotul.

Comuna Victoria ramane o necunoscuta pentru multi, insa pentru si mai multi este doaro comuna uitata de toti si de toate. / Iulia Nanescu