PE URMELE LUI EMINESCU-INTRE TEIUL „COLOANA INFINITA A IASULUI” SI IUBIREA SCRISA PE PLOPII FARA SOT

(ORASUL, 15.00)/EMINESCU-RECORD-LUCEAFARUL/ “Dar prin codri ea pătrunde/Lîngă teiul vechi ÅŸi sfînt,/Ce cu flori pîn-în pămînt/Un izvor vrăjit ascunde”… Teiul lui Eminescu din parcul Copou, locul in care poetul isi gasea inspiratia pentru versurile de dragoste,  a devenit in timp un simbol  al Iasului si al indragostitilor. Plopii fara sot, din apropierea hanului Trei Sarmale, amintesc de iubirea zbuciumata a poetului pentru Veronica Micle.
(CUZANET, Iasi, 3 martie) – Astazi, indragostitii isi incrusteaza, in inimi diforme, numele, pe scoarta zbarcita a Plopilor fara sot, dupa ce si-au scris juramintele si pe Teiul lui Eminescu, in speranta ca iubirea lor va dainui in timp. Cit de importante mai sunt aceste simboluri pentru comunitatea locala? O intrebare la care au incercat sa raspunda reporterii CuzaNet. 
 
„O combinatie intre povestirile filmelor «Pe aripile vantului», o drama romantica, «Star Trek», o poveste SF, si «Love Story»,  un poem romantic cu sfarsit dramatic, precum filmul celebru”. Este descrierea data de Academia Recordurilor Mondiale, poemului „Luceafarului” semnat de Mihai Eminescu pe care l-a omologat ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume. Recordul este caracterizat simplu de Alexandru Calinescu, directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Iasi:  „doar o gaselnita de Ziua Indragostitilor” . ”In primul rand, criteriul este caraghios. Si apoi, nu cred sa fie cel mai lung poem de dragoste din lume”, si-a justificat pozitia Alexandru Calinescu, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iasi. Cartea Recordurilor aminteste si de veteranul tei din Parcul Copou, al carui varsta este estimata la aproximativ 300 de ani.

 Istoria „coloanei infinitului” a Iasilor

Daca ar trebui sa scriem acum certificatul de nastere al teiului poetului Eminescu nu am putea trece momentul exact al ivirii „batranului” intre ceilalti copaci din Codrul Copoului. Ipoteza pe care o sustin specialistii in botanica din Iasi este ca teiul duce in spate mai bine de trei veacuri. Din toate speciile de foioase care intrau in alcatuirea Codrului Copoului, se spune ca moldovenii au iubit cel mai mult teiul. In jurul anilor 1833-1834, domnitorul Mihail Sturza, a gasit de cuviinta ca pe vegetatia codrului sa intemeieze un parc de distractie si odihna intins pe 10 hectare. Teiul nu a cazut sub secure numai datorita frumusetii si a impozantei coroanei sale. „Acest tei, gasit in zona centrala a parcului, un arbore impozant, cu un coronament frumos, stingherea sistemul de amenajare a parcului. Cu toate astea, fiind asa de frumos, cei de la Posta nu l-au taiat”, a explicat Mandache Leucov, profesor universitar, fost director al Gradinii Botanice din Iasi. Teiul apartine speciei „Tilia Argintea”, cu denumirea populara de tei argintiu. In plimbarile la Copou, Mihai Eminescu s-a indragostit de tei si l-a ridicat la rangul de „copac sfant” al iubirii. Cronicarii si-l amintesc pe Eminescu pe o banca, adunandu-si gandurile sau discutand cu bunul sau prieten, Ion Creanga, la umbra protectoare a teiului.

„Este o minune felul in care teiul a supravietuit”

Literatii, botanistii, toti iesenii care au cunoscut soarta teiului par a fi de acord ca este un adevarat  „veteran” in razboiul cu timpul. Conservarea nu a fost usoara pentru iubitorii de natura. In 1950, pe patru august, Iasul a fost lovit de o furtuna cu grindina, in urma careia, teiul a fost in mare parte distrus. „Vantul a rupt atunci sageata principala a coronamentului, bratul din partea nordica, i-a sfartecat si ramurile din celelalte brate din schelet, incat avea o infatisare sumbra”, a povestit Mandache Leocov, fostul director al Gradinii Botanice din Iasi. Timp de trei ani, autoritatile au dat uitarii copacul lui Eminescu. In 1953, serviciile de spatii verzi ale Iasului au gasit de cuviinta ca e momentul sa faca ceva pentru revigorarea teiului lui Eminescu. „S-au segmentat ramurile de schelet, cu brate lungi de 3-4 metri. Scorbura care se formase de la bifurcarea trunchiului s-a curatat si s-a dezinfectat cu solutie de piatra vanata si de formalina. Apoi s-a turnat o plomba din nisip cu var si foarte putin ciment. S-a legat trunchiul in cercuri metalice si toate bratele s-au sprijinit pe console”, detaliaza Mandache Leocov, care a asistat la operatiunea de salvare a teiului. Chingile insa au obturat crengile pana cand partea de jos a teiului a ramas cu diametru mai mic decat crengile din coroana. 
   ”Este o minune felul in care teiul a supravietuit. Se poate spune ca s-a salvat singur de la moarte. El are peste 300 de ani. Din ramurile de sus, de langa plomba de beton, planta a emis radacini adventive, s-au strecurat pe langa plomba si s-au infipt in sol. Prin acele radacini, planta s-a alimentat din nou”, a explicat Mandache Leocov. Teiul insa dadea in continuare semne de moarte. Motiv pentru care, in 1990, Mandache Leocov, responsabil de arborii monumentali din partea Academiei Romane la momentul respectiv, a primit sarcina de a-l revigora. „Am desfacut plomba de beton. Tot lemnul era putred pana jos.  Am lasat deschis ecranul ramas. Era un fel de masca de scoarta despre care nu se stia ce e exact. In toata literatura, in toate peregrinarile pe care le-am facut eu un tara si strainatate, nu  am mai intalnit fenomenul asta. Este unic. El singur s-a salvat de la moarte. Noi l-am ajutat apoi cat am putut”, povesteste profesorul Leocov. Teiul lui Eminescu a devenit, datorita efortului celor care l-au iubit, al doilea punct de interes in turismul cultural iesean.

Plopii … cu sau fara sot

Plopii fara sot, din zona Bucium, o alta marturie a iubirii dintre Eminescu si Veronica Micle. Invocati de poet in versurile sale, ca reper in drumul catre iubita, plopii dau titlul uneia dintre cele mai cunoscute poezii eminesciene. Timpul insa nu i-a iertat nici pe ei. „Plopul este arborele cu cel mai mare risc de a atrage descarcarile electrice din cauza taliei inalte si a locurilor mlastinoase in care creste”, explica Mandache Leocov. Nu se stie cat de cu sot sau fara sot mai sunt. Dintr-o singura radacina, au crescut doua trunchiuri. „In smecheria noastra, in functie de cum ne convine, cateodata il numaram ca unul, cateodata ca doi. Si tot ii facem fara sot”, spune profesorul Mandache Leocov. 
 
De-a lungul timpului, cativa din cei 29 de plopi ai lui Eminescu, au fost loviti de trasnet. Altii, au fost taiati, deoarece s-au uscat. Au ramast doar 19 din cei 29 de plopi consemnati la momentul ridicarii lor la rangul de arbori monumentali. Conservarea lor pune in continuare probleme din cauza alimentarii deficitare cu apa a zonei.  Profesorul Leocov ar avea insa un as ascuns in maneca: „Sa faca din nou un pinten mai la deal si sa devieze de doua-trei ori pe an apa in zona respectiva sau sa deverseze acolo cateva cisterne de apa periodic, sa nu se piarda acesti plopi”, a oferit reteta Mandache Leocov, fost director al Gradinii Botanice. Cat despre plopii fara sot de azi, ei nu mai stau marturie doar pentru iubirea eminesciana.Cupluri de indragostiti si-au incrustat numele pe scoarta copacilor, in speranta ca iubirea lor va fi la fel de longeviva. 

 Cum s-a stins „Luceafarul”

Daca s-ar intocmi o carte a recordurilor romanesti, Eminescu ar avea mai multe motive sa apara in ea. Studiile unor autori precum Nicolae Georgescu si Calin L. Cernaianu sustin ca poetul a fost primul detinut politic din Romania. „Moartea antuma a lui Eminescu” si „Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului” dezbat activitatea jurnalistica a poetului, mai putin mediatizata. Eminescu a fost un gazetar care a criticat vehement deciziile Parlamentului din vremea in care a trait. In studiile respective, autorii incearca sa demonstreze faptul ca internarile succesive ale poetului precum si diagnosticele puse de medici nu au fost decat manevre ale conservatorilor de a-l exclude din spatiul public. Nicolae Georgescu si Calin L. Cernaianu sustin ca si cauzele mortii poetului au fost musamalizate de centrele de putere. Una dintre cele mai discutate chestiuni este cea a creierului poetului. Un raport depus la Academia Romana atesta efectuarea autopsiei, in urma careia, creierul poetului a ajuns, dupa cateva zile in care a zacut pe pervazul unei ferestre, in mainile lui Gheroghe Marinescu, asistentul profesorului Victor Babes din Institutul „Sutu”. Studiile celor doi autori oscileaza intre doua ipoteze: creierul lui Eminescu a fost aruncat la cos sau….mancat de pisica.

Ceasul si inelul lui Eminescu vad lumina zilei o data la 10 ani

Muzeul „Mihai Eminescu” din Copou pastreaza cateva obiecte de valoare pentru cultura ieseana. „Cele mai vechi exponate, care au apartinut chiar poetului, sunt ceasul cu monograma de aur primit de la tatal sau si un inel de aur cu piatra de rubin, care are de asemenea sapate literele care formeaza monograma poetului”, a precizat Dan Jumara, directorul Muzeului Literaturii Romane din Iasi. Ceasul si inelul au fost expuse in muzeul din Copou la inaugurarea institutiei, in 1989  si in anul 2000, anul International al lui Eminescu. Obiectele de mare valoare ale poetului, alaturi de masca mortuara a carui mulaj a fost facut imediat dupa ce s-a stins din viata, sunt pastrate in conditii de siguranta in camera de raritati a muzeului „Pogor”. Incaperea primeste o atentie deosebita din partea conducerii muzeului. „Tot timpul, camera de raritati este inchisa. Se face inventarul in fiecare dimineata si seara, supraveghetoarele noastre sunt in pemanenta atente cu starea obiectelor de acolo. Incaperea este suparavegheata si cu un sistem de camere de luat vederi”, a declarat Anca Buzea, sef sectie la Muzeul Literaturii Romane din Iasi.

„Vesnic tinar…si ferice”

 Intr-un studiu asupra fotografiilor lui Eminescu, publicat in „Observatorul” de Constanta,  scriitoarea Casandra Cristea sustine ca   “masca nietzscheeana pustiita, cu ochii infundati si statuti” nu mai corespunde ideii de frumusete ideala in care posteritatea si-l inchipuie pe poet . „Iubitorii marelui disparut”, detaliaza Casandra Cristea, „vad in poetul ideal o frumusete de zeu, ideala.Este motivul pentru care masca este respinsa de cei care aproape ca divinizeaza imaginea poetului. Pentru publicul larg, zeul creator nu poate fi decat “vesnic tanar””.     Eminescu, o imagine asa cum isi doreste posteritatea in amintire, poate fi regasita la Muzeul lui Eminescu din Parcul Copou. Institutia isi deschide portile anual pentru cei circa 1000 de vizitatori pe care ii are in fiecare luna. „In cei mai buni ani,avem si cate 12.000 de vizitatori. Cel mai mic numar a fost de 8000 de vizitatori pe an. In general, in timpul verii se inregistreaza cele mai multe vizite individuale”, a declarat muzeograful Corina Negura. Muzeul nu detine decat fotografii ale manuscriselor poetului ale caror valoare este foarte mare, potrivit lui Dan Jumara, directorul Muzeului Literaturii Romane din Iasi. Originalele se afla la Bucuresti, la Academia Romana. In schimbul unei taxe de 2.4 lei, in cele trei sali ale muzeului, Sala Destinului, Sala de Arta si Sala Prieteniei, vizitatorii mai pot consulta o colectie de fotografii, editii prime ale volumelor sale si busturi ale poetului. Cei care calca pragul muzeului pot admira  un pian, care a apartinut surorii poetului si o lista cu ecercitii de iscalituri „eminesciene”.

„Dulcea mea doamna, Eminul meu iubit”

In anul 2000, Editura “Polirom” a scos volumul “Dulcea mea doamna/Eminul meu iubit”, o carte in care au fost cuprinse scrisorile lui Eminescu trimise Veronicai Micle in perioada 1879-1883. Este cea mai relevanta marturie a iubirii Eminescu-Micle la care editorii au lucrat din greu. In volum sunt incluse si scrisori ale Veronicai catre Eminescu din 1878, 1880 si 1881. Colectia de scrisori este completata de corespondenta dintre Harieta, sora poetului, si Veronica Micle, o scrisoare a lui Titu Maiorescu catre Mihai Eminescu, o scrisoare a lui Mihai Eminescu catre Veronica Micle si o scrisoare a Veronicai Micle catre Mihai Eminescu. Editia de 504 pagini, ingrijita de prof. Christina Zarifopol-Illias, a fost scos pe piata la pretul de 51.90 lei. 

 Teiul va fi tinut „pe palmele” artistilor

Reprezentantii culturii iesene incearca an de an sa pastreze vie amintirea poetului Mihai Eminescu in amintirea iesenilor. Pe 15 ianuarie, data nasterii lui Eminescu, si pe 15 iunie, zi in care „Luceafarul” poeziei  s-a stins, institutiile de cultura din Iasi „pun la cale” mese rotunde, spectacole de teatru si recitaluri de poezie din repertoriul autorului. „Unii spun ca aceasta inseamna festivism. In cultura romaneasca exista foarte multi oameni de valoare. E greu sa ii pastrezi in memoria contemporanilor fara un criteriu. Noi il sarbatorim mereu pe Eminescu, in sensul ca nu inchidem niciodata muzeul, spre exemplu”, afirma Dan Jumara, directorul Muzeului Literaturii Romane din Iasi. Casa de Cultura „Mihai Ursachi” din Iasi organizeaza „Sarbatoarea Teiului”. Nichita Danilov, directorul institutiei spune ca destinul isi spune inca o data cuvantul, prin consemnarea „Luceafarului” si a teiului la nivel mondial. „Teiul e o alta coloana a infinitului. Recent, pe 15 ianuarie am avut o manifestare legata de ziua de nastere a lui Eminescu. Am proiectat un documentar din 1905 pe care l-am procurat de la memorialul Ipotesti. De obicei, invitam si o formatie corala, organizam si o masa rotunda dedicata lui Eminescu”, afirma Nichita Danilov. Unele din manifestarile dedicate poetului s-au pierdut in timp. Un exemplu este Festivalul de Literatura „Mihai Eminescu”, care a avut cea mai mare amploare in anii 1978-1979.”A fost interzisa organizarea lui de catre comunisti. Apoi, nu s-a mai reluat deoarece nu s-a mai considerat a fi o prioritate”, a afirmat Nichita Danilov, directorul Casei de Cultura „Mihai Ursachi” din Iasi. Infratirea cu Botosaniul este o alta idee ce a prins contur in mintea poetului Nichita Danilov, care intentuioneaza sa creeze Premiul National de Poezie si la Iasi. Premiul este deja un brand pentru tinutul natal al poetului. „Am mai incercat acest lucru, dar cei de la Botosani au refuzat. Consider ca ar fi totusi necesar acest pod intre Copou si Ipotesti, pentru ca Eminescu s-a nascut acolo dar perioada fertila a creatiei lui s-a derulat aici, la Iasi”, a adaugat poetul si prozatorul Nichita Danilov.

Directorul Casei de Cultura “Mihai Ursache” si-a exprimat intentia ridicarii unei „prelungiri a teiului”, un zid prin care sa se asigure ca teiul este tinut “pe palmele” oamenilor de cultura din intreaga Romanie:”As vrea sa ridic in preajma teiului un zid al mainilor  de zece metri in jurul teiului, in care sa fie turnate in bronz palmele tuturor oamenilor importanti pentru cultura. Va fi un pavilion, un punct de atractie pentru turisti, o prelungire a ceea ce inseamna teiul pentru ieseni” , marturiseste Nichita Danilov. 
 
Al treilea mare roman al tuturor timpurilor-campanie TVR

Una dintre campaniile lansate de TVR in perioada 27 mai-21 octombrie a scos in lumina importanta poetului pentru poporul roman. Mihai Eminescu s-a situat pe locul trei, dupa Stefan cel Mare si Carol I, in topul celor mai mari 100 de romani ai tuturor timpurilor. Cu 50.640 de voturi, Eminescu i-a intrecut in constiinta romanilor pe Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazu sau Nadia Comaneci. Timpul nu a reusit sa paleasca imaginea poetului national in constiinta poporului. / Raluca Sipurel / Foto:www.albumdefamilie.ro