Miercuri, 23 octombrie, în corpul C al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a avut loc lansarea cărții De la Rin la Dunăre și înapoi. Autobiografia mea românească, în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere – FILIT Iași. Evenimentul l-a avut ca protagonist pe Jan Willem Bos, autorul cărții și totodată, traducătorul și interpretul reginei Beatrix a Olandei, premiat cu medalia Distincția „Meritul Cultural în gradul de Mare Ofițer” categoria F, înmînat pentru promovarea literaturii române în spațiul cultural oandez. Moderator al acestui dialog a fost lect. univ. dr. Paula Andreea-Onofrei de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Moderatoatea a deschis evenimentul cu un discurs în care a evidențiat o lucrare anterioară a invitatului Suspect. Dosarul meu de la Securitate și a adus în discuție recenta sa autobiografie. Pe parcurs, a subliniat și legătura profundă a acestuia cu România, explicînd parcursul său studențesc ca imigrant olandez, în perioada regimului comunist. Acesta a mărturisit cum România l-a impresionat, numind-o ironic, la început, „țara făgăduinței”. A destăinuit că singurele lucruri pe care le știa despre România, la acea vreme, erau doar cîteva nume emblematice cum ar fi, Ilie Năstase din lumea sportului și Nicolae Ceaușescu. Iar experiențele pozitive din 1974, în ceea ce privește cultura, limba și oamenii l-au determinat să continue acest drum, urmîndu-și studiile în țară.

„Pînă nu de mult am fost singurul traducător din română în neerlandeză”, a spus autorul, fapt ce a putut fi explicat în contextul în care a fost singurul student atras de limbă română din Facultate de Litere de la Universitatea din Amsterdam, de la acea vreme. Discuția a continuat, acesta detaliind cum a reușit să obțină acest titlu de „Ambasador Cultural” al Româniilor în spațiul literar olandez.

Mai curândam aflat despre greutățile meseriei de traducător, faptul că logica limbii și vocabularul unei naționalități este fluid, alteori mai rigid, iar traducătorul trebuie să găsească un echilibru. A devia de la text pentru a reuși să stîrnească același efect ca și autorul lucrării sau să nu se abată și să piardă din sentimentul urmărit inițial. Traducătorul a menționat că datorită aprecierilor și distincțiilor primite a fost remarcat și apreciat chiar de Casa Regală Olandeză. El a mai adus în discuție și dificultatea traducerii operelor unor scriitori precum Mircea Cărtărescu, care a fost și este  un autor greu de reprodus în altă limbă, aproape la fel de greu ca Eminescu.   

Pe finalul întînirii a împărtășit cu publicul, păreri și opinii literare vizavi de alte traduceri și a încurajat tinerii pasionați de traducere să aibă curaj în ceea ce privește această meserie, curaj să reproducă nu aceleași cuvinte ca autorul textului, ci aceleași sentimente și trăiri. Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe.