Dezbatere despre dependența de mediul virtual, în cadrul Zilelor Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași

Cu prilejul Zilelor Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași, a avut loc vineri, 10 decembrie, de la ora 19.00, dezbaterea intitulată „Fenomenul Hikikomori – dependența de mediul virtual”. Discuția a fost moderată de conf. univ. dr. Oltița Cîntec, directorul artistic al Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași, și dr. Richard Constantinescu, titularul disciplinei Istoria Medicinei, de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași,

Dezbaterea a avut ca punct de plecare piesa de teatru HIKIKOMORI, în regia lui Tudor Nicorici, care s-a jucat în Sala mică a teatrului, tot vineri, de la ora 18.00.

Oltița Cîntec a deschis discuția, explicînd ce este „sindromul HIKIKOMORI” și contextul istoric al acestui fenomen. „Primele cazuri au apărut în anul 1990, în Japonia, de fapt, în mai multe țări asiatice. Se manifestă mai ales la bărbați, deși nu exclusiv. El constă în refuzul individului de a socializa în lumea reală, de a-și continua studiile, de a se integra profesional. Un fel de refuz al vieții, pe care o numim cu toții normală. Și, desigur, refugiul în realitatea virtuală, dar nu numai. Cazuri de adolescenți și tineri adulți care nu mai ies cu anii din casa părinților, din camera proprie, într-un fel de recluziune autoimpusă”, a descris aceasta.

În continuare, dr. Richard Constantinescu a punctat faptul că acest fenomen este foarte neobișnuit chiar și pentru specialiștii în psihiatrie. „E o chestiune care pe mine mă îngrijorează, dat fiind faptul că de doi ani de zile predau online Istoria medicinei și niște cursuri opționale, printre care unul legat de creier și creativitate. Mă întîlnesc anual cu o mie de studenți, nu știu cu cine m-am întîlnit un an de zile. Nu-i forțez să intre pe online”, a subliniat acesta.

Posibile explicații ale fenomenului

Cei doi au invitat și publicul să adauge impresii și păreri. Aflat în sală, criticul de teatru Călin Ciobotari a dat o replică care a centrat discuția pe lumea interioară a personajului. „Cauza pentru care acest personaj din spectacol ajunge în postura în care este, nu se datorează nicio secundă tehnologiei. Hipersensibilitatea, fragilitatea uimitoare, vulnerabilitatea superbă pe care personajul acesta le aduce în scenă mă fac să-l evaluez ca pe un supraom. Aproape că sînt exemplare care ar trebui protejate prin lege. Radu Afrim operează cu personaje similare. E o discuție despre farmecul sensibilității, farmecul fragilității”, a conturat teatrologul.

Tudor Nicorici, regizorul spectacolului, a explicat, mai apoi, viziunea proprie asupra piesei de teatru. „Mă duc acasă și stau pe laptop și mă joc și încet, încet o să uit că există o realitate. Mi se pare că e invers: tu simți nevoia să nu mai ieși din casă, pentru că nu rezonezi cu nimeni, simți că este un perete între tine și ceilalți”.

Aniversarea a 70 de ani de existență a Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași se desfășoară în perioada 10-12 decembrie. Aceasta este marcată de diverse manifestări culturale, precum spectacole, dezbateri, lansări de carte și întîlniri cu specialiști în teatrologie.

Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași a fost înființat în anul 1950, în formula de Teatru pentru păpuși. Acesta a deschis prima stagiune cu piesa de teatru „Peștișorul de aur” de A.S. Pușkin, în regia lui Iosif Ligeti. În anul 1973, instituția și-a schimbat titulatura în „Teatrul pentru Copii și Tineret”. Inaugurarea unui nou sediu, din cauza avarierii clădirii vechi, a prilejuit completarea denumirii teatrului, cu numele care a rămas și astăzi.