Pamantul a fost binecuvantat de Bachus si ale lui licori. Inca din cele mai vechi timpuri, datorita lor,  orizontul a parut mai bland uneori. Noianul de probleme existentiale s-a topit si cele mai enigmatice idei s-au intrezarit pe un fundal in culorile curcubeului. Cum le-a trecut prin gand stramosilor sa calce in picioare strugurii, sa lase prunele la fermentat sau sa-i gaseasca intrebuintare hameiului?! Si lor nu le-a mai dat nimeni brevet de inventator, cum a primit Andreea Marin pentru un bady folositor doar bebelusilor, extensibil si-n lungime si-n latime. Fabricantii de vicii sunt singurii care nu au inregistrat scaderi, ci dimportiva. Astfel, sa ne mai plangem noi ca e criza in toate ramurile societatii, cand, potrivit unor studii, vanzarile de bautura sau tigari au inregistrat cresteri. Asta in timp ce la capitolul alimente sunt scaderi simtitoare.

Dar omul este de multe ori incapabil sa-si dozeze actiunile, sa vada barierele subtile cu radanici ce-ar trebui sa porneasca din propria constinta. Greselile nu si le recunoste aprope niciodata si cum nu ar putea da vina pe supeficialitatea innascuta sau chiar pe prostie, e mai comod si placut sa invinuiasca cate-o blestemata de licoare in care-si mai inneaca deznadejdiile. Si cum in loc sa vada jumatatea plina, el o vede pe cea goala, simte tot timpul nevoia sa tot toarne, pentru a avea apoi ce goli. Si cum paharul, macar la sensul propriu sa nu fie gol, situatia este pusa pe repeat la nesfarsit.

Pana si pesedintele nostru in exercitiu, Traian Basescu, cu al lui “Sa traiti bine!” in frunte, coscovit de realitatea in care am ajuns, s-a folosit de scuza alcoolului. Intrebat de un parmanetar ce a fost cu afirmatia potrivit careia pensia sociala minima garantata ar trebui sa fie de 500 lei. “Eram sub influenta bauturilor alcoolice!” spune el (http://www.youtube.com/watch?v=uxqLX5g8mwI). Replica a fost  urmata de rasul colorat al stapanului de la Cotroceni. Nu ca zeul extazului si al vinurilor i-ar avea sub ocrotirea-i turmentabila doar pe muritorii de rand, dar atunci cand un sef de stat rade ironic pe seama unor decizii ce aproape pun un streang la gat pensionarilor cu-n venit din ce in ce mai subtiat e, cum spune bunica mea, “strigator la cer!”.

Daca aruncam o privire de ansamblu, ce sare peste ocean, il vedem si pe fostul presedinte al Americii, Bush. Despre acesta se spune ca ar recunoste in cartea autobigrafica, “Decison Points”, ce va fi lansata in noiembrie, ca a renuntat la cele doua placeri ale sale- whisky-ul si berea, doar cand sotia i-a dat un ultimatum “ori eu, ori ele”. Sa speram, ca prima doamna nu va ajunge in acelasi stadiu, dar prin eleganta de care a dat dovada, sa-i tempereze pornirile marinaresti cand nu se afla la ei in colivie. Se afla el la carma unei tari, dar apele nu au fost niciodata mai involburate ca acum.

Andreea Jugaru