E trecut de miezul noptii, onomastica lui a trecut deja. Andrei se uita la sticla de bere plina pe un sfert. Toata lumea se distreaza. Se uita in portofel, mai are bani de un pachet de tigari si poate de inca o bere. Stie ca in camin frigiderul e gol si totusi alege berea. „Maine e 1 decembrie si niste fasole o sa prinda numai bine”. Isi comanda berea si isi seteaza alarma sa sune. „Pe la 10.00 e destul de bine”.

Alarma fusese amanata deja de patru ori pana sa se treazeasca Andrei. A avut noroc de colegii de camera. Isi simte capul greu, ca spart in mii de bucati. Se vede in oglinda si capul pare, totusi, la locul lui. Se incheie la geaca pe scari, alearga si in ultima clipa sare in tramvai. Ajuns pe Lapusneanu, Andrei isi pierde urma in multime. Se uita in stanga si in dreapta, se asaza la un rand si iar se uita in jur: intr-o parte doi batrani, in cealalta parte, un cersator. In fata masei lungi i se pune in mana un castron. „Fasolele si carnatii, de 1 decembrie!”. Mancarea e calda si buna.

E trecut de ora 13.00. Andrei se trezeste. Nu e in mijlocul multimii, deci colegii nu l-au trezit. A ratat portia de fasole, iar durerea de cap e reala, ba chiar mai intensa decat in visul lui.

Mihaela-Ana-Maria Sescu