Nu ti-am mai scris de mult timp, asa ca am uitat cum se face. Stiu ca esti ocupat cu alte cateva mii de scrisori, dar sper sa ii acorzi atentie si scrisorii mele, pentru ca nu am sa iti cer lucruri care sa iti afecteze bugetul. Stai linistit! Sunt sigur ca nu numai in Romania se resimte criza financiara. Anul trecut nu ai fost serios, cand fata mea mai mica, Miruna, te-a rugat sa-l faci pe domnul procuror sa treaca cu vederea mica mea scapare. Stii tu, cazul ala cu spalarea de bani. In fine, nu mai conteaza, totul este uitat cand se intervine cu „malaiul”. Sper sa ma ierte Dumnezeu, desi mi-e greu sa cred asta. Nu prea ma duc la Biserica, mama mea imi spune ca la cate pacate am sigur s-ar darama Biserica pe mine. Sincer sa fiu, de banii aia pe care-i dau pe la preot doar ca sa-mi zica ce stiu deja, prefer sa merg intr-un bar, sa ma cinstesc si eu dupa o zi grea de munca.

Acum trece timpul si o sa implinesc patru ani. Patru ani, domnule Craciun. Nici nu stiu cand au trecut si simt ca mai am nevoie de timp pentru a ma putea stabiliza financiar. Mai am atatea pe lista cu dorinte, lucruri pe care nu am de gand sa ti le insir aici, ca nu are rost. Te cred ca esti batran, impovarat de toti razgaiatii din lume, care-ti cer vrute si nevrute. Dar, stii?! Asta iti e meseria, tu ai ales-o, la fel cum si eu mi-am ales-o pe a mea.

Cum spuneam, luna viitoare, chiar la inceput de An Nou, fac patru ani. Tare fericit m-ai face daca mi-ai pune o pila acolo „sus”, sa mai stau cumintel si confortabil pe scaunelul meu din „ddaia cu deputati”, inca patru anisori. Hai, ca nu e mult si stiu ca ma poti ajuta. Rasplatesti cu mii si milioane de jucarii toti copiii din lume, iar eu nu merit un simplu loc pe un scaun?!

Cu drag, Mitica Bacsis.