Ciorile de la oraș par să fi trecut printr-un proces de umanizare, în timp ce oamenii par să se îndepărteze tot mai mult de umanitate. Cuiburi zgîndărite, pui morți, imagini morbide – acestea sunt doar cîteva aspecte care ne fac să reflectăm la relația complexă dintre ciori și oameni. Însă păsările negre s-au cam obișnuit cu prezența oamenilor și nu prea le mai bagă în sperieți. Sperietorile de ciori par să nu le mai facă nici măcar să clipească. E interesant cum s-au adaptat și au ajuns să fie atît de relaxate în preajma noastră.

De-a lungul timpului, ciorile au început să își găsească locuințe în apropierea orașelor (parcuri, grădini, blocuri), să interacționeze din ce în ce mai mult cu oamenii, adaptîndu-se la schimbările provocate de intensificarea agriculturii și de urbanizare. Orașele le-au oferit oportunități noi, le-au stimulat inteligența și le-au modificat comportamentul. Se spune că sînt chiar mai inteligente decît oamenii, reușind să rezolve puzzle-uri și să își amintească persoane pe care le-au întîlnit.

Totuși, această inteligență vine la pachet cu o latură răzbunătoare, un posibil defect preluat de la oameni. Ciorile din Iași par să fi găsit o rutină bine stabilită pentru a cina la groapa de gunoi de la Tomești. Și-au diversificat dieta, devenind gurmande și uneori chiar îndrăznețe, poftind la covrigii din simigeriile de pe străzi (alături de porumbei și vrăbiuțe). Ca să li se așeze mîncarea, se retrag seara în puținii copaci rămași în Copou. Această întoarcere coincide cu momentul cînd scapă studenții de la facultate. Ca să le meargă ceas digestia, ciorile mai fac și ture peste campusul studențesc.

Dacă vezi floricele albe căzînd din cerul negru-cenușiu și auzi croncănituri pe fundal, s-ar putea să fie semn că au digerat cu succes cina, lăsîndu-și amprenta direct pe jacheta „aia bună”.

Asta… dacă nu te-a lovit „norocul” direct în cap.

Sursă foto: www.ziaruldeiasi.ro