Mă scoți din sărite. Aș scrie cărți întregi numai despre cît de tare mă enervezi. Mă foiesc nedumerită prin cameră, cu mîinile în cap, exasperată. Bolborosesc. La cîți sfinți mi-am amintit astăzi, m-am gîndit de mai multe că sînt într-adevăr pregătită să scol o întreagă catedrală în picioare cu smerenia mea nemărginită.
Mă mint că n-am să mai rezist și-am să te scot pe ușă afară, într-un acces de furie. Acum, cînd pare că sîntem sortiți eșecului, nu-mi răspunzi nici cînd te chem pe nume. Nu ratezi niciun prilej de a mă călca pe nervi cu ceasuri întregi de nepăsare și nazuri adolescentine. Cînd îndrăznesc să am impresia iluzorie că povara de a nu fi un părinte bun s-a încheiat, îmi răsare din ce în ce mai pregnant în minte ideea de a te face pachet și de a te trimite la taică-tu pe perioadă nedeterminată. Nerambursabil.
Stau cu ochii pe jumătate închiși și adorm pe refrenuri interminabile de „cum să scapi de durerile de burtă ale odorului care s-a hrănit cu toate obscenitățile, în timp ce mă-sa îl privea îngrozită”. Ai fi fost în stare să mănînci și carne crudă, în timp ce mă speteam să-ți ignor mofturile. Stăteam și mă întrebam dacă nu cumva te-am găsit în ghena de gunoi. Chiar atunci cînd mintea mea reușea să articuleze răspunsul, băteai în ușă abătut. Ajunsesei la vîrsta la care ieșeai la întîlniri fără să anunți și te întorceai cu coada între picioare, timp în care eu, terifiată, ieșeam pe balcon și urlam din toți rărunchii să te întorci acasă sau îți pun lesă fără pic de resentiment.
Ca să completez cu și mai mare precizie tabloul propriului eșec parental, nu puteam face nimic de răul tău. Îmi furai dumicații din mînă, iar nopțile mi le tulburai cu fel și fel de simfonii înțelese doar de tine, în timp ce rîdeai pe sub mustăți de mințile mele făcute țăndări.
În mod paradoxal, ți se năștea un interes natural față de cei care te ignorau intens. M-ai acuzat de cruzime, mi-ai spus că sînt denaturată – eu, care m-am chinuit să fac om din tine! Tu, în forma ta blănoasă, la un plic cu somon distanță de un nou și nemaivăzut tantrum felin, cerșetor din pasiune și înfumurat din naștere. Treceai pe lîngă vitrinile brutăriilor cu severitatea marilor intelectuali: „Eu biscuiții ăștia îi făceam mai bine!”.
Sursă foto: wwwcvhcp.com
Niciun comentariu