(SUPLIMENT, 8.00) RECENZIE / "Un an in paradis", de Liliana Corobca.
(CUZANET, Iasi, 13 noiembrie) – Cu 16,90 de lei poti rascumpara patru fete traficate. Patru povesti. Insa carti despre traficul de carne vie s-au mai scris, ce-ar mai putea aduce nou o femeie? Liliana Corobca a gasit in cartea ei, "Un an in Paradis", aparuta la Editura Cartea Romaneasca in 2005, aceleasi drame ale fetelor traficate, insa cu alt ambalaj, unul incarcat de memorie. "Paradisul" autoarei Liliana Corobca este un bar cu perdele rosii, intr-o zona imediata a razboiului. In Paradis intra soldatii si carnea vie proaspat cumparata, fete din Republica Moldova. Doar primii ies fericiti. Cu eleganta, autoarea, dupa ce le aduna pe fete in camera alba si inalta, cu un singur geam spre lumina, le rasfoieste amintirile si durerile cu delicatetea unui evantai. Soniei ii e dor de Lebadus, bobocul de rata care o deranja de la treaba, si de mirosul de gutuie. Ar vrea sa mai apuce macar o data sa fure cirese din curtea vecinului. Au trecut doua luni de cand e in "Paradis" si tot inchide ochii atunci cand intra clientul. Liuda deseneaza pe pereti printese si le zice fetelor o poveste cand se intorc de la bar. Dar fara Feti-Frumosi. Vrea sa se tunda baieteste, ca sa n-o placa nici un barbat si sa n-o mai aleaga. Catia e cea resemnata. O viata de caine, dar cineva trebuie s-o traiasca. Are cei mai multi pe zi, dar nu prentru ca ar vrea ea, ci pentru ca e singura care nu lesina la jumatatea zilei. Sveta sta cel mai mult la geam, desi trebuie sa faca cu randul pentru bucata de cer. Ea isi doreste sa intre o pasare, macar o vrabiuta. Cand nu plange, viseaza la o zeama cu tocmagi si bors acru, asa cum facea bunica ei.  

In fiecare zi cu cate un Pavel
La inceput, toate vroiau sa moara. Nu mancau, tipau, urlau, muscau, iar Zeca, fost puscarias, acum traficant, le batea de le rupea. Acum le cumpara parfum, dar ele nu il folosesc. La ce bun? Oricum le e greata si groaza. Un soare intreg, aer in piept si un pas pe pamant. Atat isi mai doresc fetele, apoi ar vrea sa moara. Sa nu mai auda niciodata plescaitul de placere al barbatilor.
Cartea "Un an in Paradis" e o injectie pana in creier. Cu inocenta, autoarea coboara in sufletul fiecarui personaj si-i reda suferinta in desene de copil. Fara nici un detaliu vulgar, fara nici o sinucidere sau crima. Camera fetelor nu miroase decat a gandul spre acasa si a ciocolata pe care au impartit-o intre ele, dar nu a paturi goale. / Laura Baban