(SUPLIMENT, 8.00) RECENZIE / Amos Oz – "Sotul meu, Michael".
(CUZANET, Iasi, 22 noiembrie) – Amos Oz spunea: "Daca imi cereti sa va spun intr-un cuvint despre ce este intreaga mea opera literara, as spune «familii», daca cereti doua cuvinte, as zice «familii nefericite», daca veti vrea mai mult de doua cuvinte, ma tem ca va trebui sa-mi cititi cartile". Despre mai mult de o familie nefericita vorbeste si in cartea sa "Sotul meu, Michael", reeditata la Editura Polirom in anul 2005, la pretul de 29,95 lei.
Hanna, personajul central al cartii, s-a indragostit de Michael Gonen pentru ca a avut impresia ca e un om fericit. Insa nu era nici macar un om de spirit. Singura satisfactie a ei e ca a reusit sa-l mentina incordat in preajma ei si dupa 15 ani de casatorie. S-au cunoscut intimplator, in scurtul moment in care ea a alunecat pe treptele colegiului Terra Sancta din Ierusalim, iar el a prins-o de gulerul paltonului. Era zvelt si osos, iar pipa ii oferea o bruma de mister. Ca majoritatea personajelor masculine ale lui Amos Oz, si Michael Gonen avea o jumatate de zambet cand si cand, niciodata un raset plin.
Hanna a fost prima femeie careia i-a cuprins umerii. Si de aceea, in fata ei s-a purtat mereu ca un copil mare si trist. Il tensiona nepasarea ei. S-au casatorit dupa doua luni, dupa alte doua a ramas insarcinata, dand nastere unui copil fara culoare.
A inceput sa scrie pentru ca multi dintre cei pe care i-a iubit ar vrea sa fie morti, pentru ca atunci cind era tinara avea "o uriasa forta de a iubi", iar acum i-au ramas doar dezamagirile. Sotul, parintii, prietenii si chiar copilul sau nu reusesc sa ii aduca sentimentul de implinire. La 33 de ani, tine un jurnal in care infiereaza fiecare greseala a celor din jur. Cand nervul scrisului o paraseste, cuvintele o poarta spre copilaria ei din Palestina sau spre cosmarul ei recursiv: cei doi gemeni arabi ce-o obsedeaza, pretul sexualitatii neconsumate.
Scrisa din perspectiva unei femei, cartea lui Amos Oz oboseste ca un somn de amiaza. Printre randurile unei vieti frustrate, autorul aduce din trecut o fresca a Ierusalimului anilor '50, un oras haituit in care se coace "ceva", cuprins de nelinistea unui popor aflat in calea razboiului din Peninsula Sinai. Istoria tulbure il fac pe Michael sa para si mai mohorat, iar pe Hannah si mai impulsiva, consumandu-si frustrarile in cumparaturi din banii pentru o luna de trai in trei.
In final, obosita, Hanna renunta. "Drum bun, Michael", ii spune. "De acum voi sta la fereastra si voi desena forme cu degetul pe geamul aburit". El n-are decat sa creada ca ii face cu mana. I-au trebuit 15 ani sa realizeze ca sint doi oameni, nu unul. 15 ani a trait, nu cu un sot, ci un un frate mai mare si mai cuminte. / Laura Baban