Totul a fost o mare minciuna. Toata grija afisata de premier fata de bietii romani aflati in criza a fost una simulata, iar preocuparile lui de a micsora cheltuieli pentru a propulsa cresterea economica s-au dovedit a fi doar baloane de sapun. Asta e singura concluzie pe care o putem trage dupa ce aflam ca cerintele FMI pentru rezolvarea problemelor financiare ale Romaniei erau cu totul altele decat masurile preferate de guvernanti. Degeaba incearca acum Emil Boc sa se scuze, sa se ridice la nivelul unei discutii coerente, caci – in opinia publica – a intrat deja cu un picior intr-o groapa, in care pana acum zvarcoleau anemice sperantele bugetarilor pentru un trai mai bun, sau macar pentru salarii intregi.

Intr-o emisiunea a canalului de televiziunea France 2, directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, a dezvaluit faptul ca propunerile aduse Guvernului roman se indreptau in primul rand spre majorarea impozitelor, cu precadere pentru cei mai bogati. Dupa doua saptamani de amenintari continuui cu procentaje in minus, ura mocnita a bugetarilor s-a aprins intr-o flacara mai rapid decat au reusit guvernantii sa se caute scuze. Nu ii mai pasa nimanui de faptul ca acum premierul scoate si el la iveala presupuse masuri propuse de FMI care ar fi ingreunat si mai mult traiul romanilor. “Am ales raul cel mai mic”,  spune in apararea sa Boc, si incearca sa arate ca tot ce a vrut a fost sa evite aducerea TVA-ului la 24%, a cotei unice la 20% si reducerile salariilor cu 20%.

Daca a fost asa, atunci de ce seful misiunii FMI in Romania, Jeffrey Franks, afirma ca autoritatile romane au ales taierea cheltuielilor in conditiile in care le-au fost oferite mai multe variante – mai echilibrate – de reducere a deficitului financiar? De ce strainii sunt cei care au luat in calcul varianta impozitarii progresive, in functie de venituri, iar conducerea  tarii noastre nu a stiut decat sa apese cu degetul pe o rana si asa veche – bugetarii?
Buzele lor raman pecetluite in fata intrebarilor stringente ale populatiei. Raspunsurile lor sunt mute si se vad la finalul lunii, la remuneratie. Se vad in sacosele din ce in ce mai goale si in preturile din ce in ce mai mari. Multimilionarii isi pot dormi in continuare somnul dulce, in timp ce bugetarii vor face nopti albe nestiind pe ce cale sa o apuce. Averilor celor dintai isi vor pastra proportiile sau vor creste, in timp ce la extrema cealalta numai grijile se vor inmulti. Paturii mijlocii – la care multi aspirau – sa-i fie tarana usoara. Amin!

Gianina Petruca