Pe principiul “daca nu mai ajut, poate macar ii incurc pe altii”, Simirad ignora orice fel de aranjament politic prealabil si isi anunta candidatura pentru scaunul de edil al Iasului la alegerile din 2012. Cum nici functiile nu mai sunt ce-au fost si nici partidul nu-l mai sustine cum o facea pe vremea cand conducea orasul, liderul Casei Patrate  a gasit de cuviinta sa candideze independent pentru scaunul de primar. Daca nu el mai poate salva Iasul, atunci cine?

Pe vremea cand sefii social-democrati il propuneau drept candidatul ideal la conducerea CJ-ului, Simirad se batea cu pumnii in piept si se lauda ca el, ca edil, a stiut cum sa administreze saracia. Pesemne ca dupa trei mandate, fostul primar a administrat atat de bine saracia incat iesenii s-au cam plictisit de ea. Astfel ca, tocmai atunci cand incepea sa prinda radacini in scaunul de prim ales al orasului, Simirad a plecat sa le povesteasca si cubanezilor cum sta treaba cu tradarea. Trimis de Traian Basescu in tara lui Fidel Castro, pe banii romanilor, fostul edil si-a dat demisia fara sa clipeasca cand a simtit ca e rost de un loc caldut departe de tara. Un personaj greu de digerat, Simirad a starnit, de-a lungul timpului, numeroase si variate antipatii. Nu degeaba l-au dat afara de la PSD pe usa din dos dupa ce si-a facut publica dragostea si sustinerea neconditionata fata de cel care, la vremea respectiva, candida impotriva lui Geoana, din partea social-democratilor. Un pesonaj politic usor instabil, ai tinde sa afirmi despre Simirad. Si nu e singurul. UNPR are insa loc pentru toti nehotaratii. Recent, Tudor Ciuhodaru a schimbat si el macazul, dupa cateva promisiuni venite din partea prim-ministrului Boc. Inca de pe vremea cand facea parte din PC, Ciuhodaru visa la fotoliul de primar. Schimbarea brusca de partid a acestuia le-a convenit de minune celor de la UNPR, care au sperat ca vor da lovitura cu tandemul Simirad-Ciuhodaru. Socoteala din partid nu s-a potrivit, insa, cu cea de-acasa.

Precum un sarpe crescut la san, Nichita i-a tradat asteptarile lui Simirad de-a lungul celor doua mandate. Sau cel putin acesta pare sa fie motivul invocat de fostul edil pentru noua sa candidatura. Este greu insa de stabilit o identitate intre cei doi doar pe scena unor orgolii ranite. Pentru cei care au uitat, Simirad a fost cel care l-a propus pe Nichita pentru fotoliul de viceprimar si, dupa plecarea sa in Cuba, acesta din urma i-a luat locul la functia de primar interimar. Cu toate ca el insusi l-a lasat pe actualul edil urmas in scaunul din care si-a exersat vesnicia de a fi primar, Simirad este nemultumit acum de noroiul in care este scufundat orasul. Cu toate ca a lasat in visterie suficienti bani pentru ca urmatoarea conducere sa ii duca la bun sfarsit proiectele incepute, imprumuturile paguboase din ultimii ani au infundat Iasul incet, dar sigur. Este stiut faptul ca Simirad nu suporta sa stea in randul al doilea sau sa fie dat la o parte. Se declara pregatit pentru o noua confruntare directa cu primarul Nichita si, contrar oricaror asteptari, pare a fi o variabila de luat in calcul pentru urmatoarele alegeri. Ma intreb insa daca la al patrulea mandat va reusi sa-si vada implinit visul megalomanic, sau “mausoleul”, cum au numit unii, noul sediul al Consiliului Judetean de pe Vasile Alecsandri. Sau, daca ma gandesc mai bine, nici treaba cu Tutankamon nu i-a iesit prea bine eternului edil. Poate a patra oara e totusi cu noroc. Greu de preconizat daca experienta va reusi sa transforme orasul dintr-o “casa de vadana”  intr-un palat, dar cel putin vom avea, in 2012, alegeri spumoase, cu patos, orgolii si vendete.

Roxana Gorcioaia