Vine iarna, acopera-mi strada cu ceva, cu o umbra de antiderapant sau mai bine, mai bine cu un utilaj de dezapezire. Daca sunt, daca nu cetateanul iesean isi va schimba titulatura, se va numi cetatean lapon si se va adapta traiului in conditii de cerc polar. Astfel, datorita lipsei de combustibil cu care se confrunta CET-ul laponian, cetateanul blocatar se va bucura de acelas ger-temperatura, ca boschetarii de afara. Caloriferele vor deveni inutile si vor sfarsi probabil la fier vechi, in timp ce banala butelie va fi canonizata. Bunicile care nu au inghetat inca vor contribui la bugetul local prin impletirea unui numar cat mai mare de ciorapi de lana. Vestea buna vine pentru producatorii de cojoace ale caror vanzari vor creste exponential cu scaderea gradelor din termometru.

Cum firma care sa se ocupe de dezapezire inca nu exista, pe strazile orasului se va circula pe jos, pe principul „un picior bagi si altul scoti” ca parte a programului national guvernamental „Miscarea te face sanatos si iti tine de cald”. Poleiul format pe strazile foarte circulate va inceta a mai fi o problema. Nu pentru ca ar exista o cantitate suficienta de antiderapant, nu va faceti iluzii, vobim de Iasi, nu Hamburg. Cea existenta va fi folosita doar in cazuri extreme, pe 24 ianuarie daca pica Base’ prin zona sau daca face Udrea un circuit turistic prin orasele de gheata ale Romaniei. Poleiul nu va fi o problema pentru ca ieseanul va avea schiuri, improvizate fie din schelele complexului Palas, fie din coastele soacrei care s-a hotarat in sfarsit sa inchida gura si sa fie utila.

Pentru nemultumitii acestei Laponii moldovenesti se pot organiza excursii cu bilet doar dus spre destinatii exotice gen Congo, Etiopia sau, de ce nu, Somalia. Pentru cei cu buget limitat si aruncatul de pe bloc e o alternativa.

Trecand peste scenariul aproape apocaliptic al iernii care vine prezentat mai sus, situatia se prezinta cam asa : licitatia pentru lucrarile de dezapezire are loc abia in noiembrie, autoritatile au in stoc cu 30% mai putin material antiderapant decat e nevoie pt o iarna normala, statul nu mai subventioneaza gigacaloria, datoriile consumatorilor catre CET si ale CET catre furnizori cresc constant, iar disperarea situatiei ii face pe unii sa se arunce de pe blocul ce le serveste de locuinta. Pe romaneste fiind spus, situatia se prezinta cam nasol, iar posibilitatile de imbunatire sunt deocamdata in raftul cu science-fiction.

Iulia Oprisanu