De ce exista unii oamenii care incearca clipa de clipa sa para ceea ce nu sunt de fapt? Din rasputeri se straduiesc sa construiasca o imagine, publica sau nu, dar sfarsesc in acelasi canal al nulitatilor, caci nu au cu ce epata doar cu penibilul pe care il ridica la rangul nemaintalnit de arta.

Ma uitam la televizor zilele trecute si zapam pe toate posturile in speranta ca poate in cele din urma voi gasi o oaza de intelepciune, o gura de cultura, macar doua cuvinte rostite in forma corecta. . Nimic, din pacate. Nu era ziua potrivita poate, sau sunt eu prea pretentios si incuiat si nu reusesc sa vad esenta reala din aparentele inselatoare… Sa vad dincolo de formele oribile… dincolo de Sanzi si Ana, de Andrele si Bianci, de Mitoseri, Bendeaci, Mondeni si Badisti. De oamenii fulg, de mahala, cu pretentii absurde de persoane inteligente care nu fac altceva decat sa se „macelareasca” pe ei insusi prin atitudinea injusta si stima de sine care nu intrece nici macar negrul de sub unghie, sau mai rau nici macar o furnica mititica.

Ce e mult mai grav este ca trebuie sa ne zavorim cu sapte lacate caci cei care ar trebuii exterminati suntem noi cei care nu consideram ca detinem adevarul absolut, cei care nu afirmam la orice pas ca Romania e tara tuturor posibilitatilor si ca ne ocupa tot timpul… NU. . sfidarea, aroganta si prostia voastra ne baga in mocirla pe care tot voi incercati sa o ridicati la pasa si sa improscati cu ea in oricine are curajul sa va arate cine sunteti de fapt.

Toate aceste caricaturi ambulante, vedete de carton, care apar la orice pas sunt replici ieftine ale unor oameni care au intr-adevar ceva de spus. Dar cei din urrma sunt priviti de sus de prima categorie, care nu face altceva decat sa invadeze teritoriul umil al fiecarui om cu coloana vertebrala, prin toate caile, si sa il exaspereze cu pretentia sa de aroganta absoluta.

Oare cea mai usoara forma de face bani, de a fi „monden”este in principal amuzamentul de cei din jurul tau? Daca facem un exercitiu de memorie vedem ca umorul pe vremuri consta in scoarta de copac mancata de Jean Constantin contra betiei, in micii lui Octavian Cotescu din gara, in giumbuslucurile lui Puiu Calinescu si unor pamfletar a lui Tanase, in „vrajeala” absoluta a lui Dem Radulescu si in soparlele lui Toma Caragiu. Dar toti se reprezentau pe sine. Nu erau altcineava, imitatii nereusite ale altora. . ? Acesta este umorul cu care romanul se hraneste. Nu degeaba avem imaginea aceasta in lume, si nu degeaba imbratisam soarta aceasta nefasta… pentru ca pestele din interior se-mpute, de la radacina, de la cei care au impresia ca arta consta in mistcareala de pe posturile de televiziune, in aroganta si ingamfarea cu care anumiti indivizi cu pretentii de intelectuali sufla prin fata noastra pagini de nu ma uita, iar la colt se porcaiesc cum stiu ei mai bine cu putinta.

Suntem subminati de cei care ne acapareaza in fiecare zi cu inteligenta si „comunicarile” prosto-stintifice pe care le debiteaza. Ne afundam in frivolitate, si ne pierdem pe noi insine tocmai pentru ca le permitem tuturor neavenitilor sa ne priveasca de sus. De asta ne lovim in fiecare moment. Si nu numai la televizor se intampla asta chiar daca aruncam principala vina numai pe cutia cu ecran luminos din care ies zeci de mii de ciorii pline de parfum urat mirositor.

Societatea in care traim se devalorizeaza tocmai din cauza celor care ne „reprezinta”, cei care se autointituleaza singuri vocea poporului si arunca cu „dinamite”in fiecare dimineta in noi, in fiecare miercuri sau sambata, sau zi ne bombardeaza cu inertia gandirii lor inguste, a capului patrat cu mintea in colturi. Acestia ar trebuii regulati la tacere, pentru ca prea se considera lei paralei. Dar cand se uita in oglinda nu sunt altceva decat niste mielusei sfiosi pe care daca incerci sa-i iei mai tare, fug. O iau la goana mare. Pentru incearca in fiecare clipa sa para altceva.

Asadar, atotstiutorilor, de ce ne priviti de „sus” si va mascati de Haloween in fiecare clipa cand ne inundati vietile? Fiti voi insiva si ganditi-va ca in orice clipa roata vietii se intoarce si in orice moment puteti fi voi cei care ramaneti fara masti si stati stingheri intr-un colt de unde nu va poate spala nici Dunarea nici Marea Neagra de abudenta care va va inunda, de saturatia celor pe care voi i-ati subestimat.

Pana la urma e bezna rau in voi, si cautati sa ajungeti la liman. Dar va rugam, nu cu ajutorul nostru. Nu e necesar ca noi sa fim cobai pentru niste experimente esuate. Nu ne mai sfidati caci sfidarea este cea mai josnica atitudine… si este, de fapt, o refulare a unor esecuri… a unor lacune rasfrante asupra celor din jur care poate chiar sunt superiori tie, celui ce ne sfidezi dar au mai putina influenta , fiindca tu te consideri „suprem”, si te caracterizezi prin gesturile tale in a fi „atotstiutor”… Nici pe departe, nu in asta consta.

Nu bani, nici pozitia, nici macar experienta sau o scoala terminata ad-hoc de dragul de a avea o diploma nu le da dreptul tuturor celor care ne sfideaza prin aroganta sa faca asta. Miscarea anti imitatii si copii ieftine incepe. Asadar sa ne mobilizam, doar noi putem schimba tara pe care ei o numesc „a tuturor posibilitatilor”. Chiar este, si e plina de voi, tocmai de aceea sunteti primi exterminati. Da voi, carcotasii, mondenii, graitorii de presa, puii tai si alte maimutele.
Si citam in final un „clasic” in viata, Fane Banica: „Hai lasa-ne, ne-am saturat de nulitati si de netalentati, de tot ce-i fals si neinteresant…”

Narcis Avadanei