Trebuie să punem capăt corupției din fotbalul românesc. Așa se spune, așa ar trebui. Cum facem asta? Îi închidem rînd pe rînd pe toți cei care au făcut, într-un fel sau altul, lucruri rele. Simplu ca o pildă pentru copii. Îi închidem, adică, pe cei care nu s-au gîndit la nimic altceva decît la profitul personal, reușind să înșele atît statul, cît și echipele de fotbal de care nu s-au îngrijit. Au fost mai multe momente în care se striga sus și tare că dacă este cineva care îndrăznește măcar să fure sau să înșele, acela va fi judecat și pedepsit conform legii. Însă adevărata curățenie în fotbal a început abia într-o marți, cînd s-a dat, în sfîrșit, verdictul final în „Dosarul Transferurilor”.
Vă întrebați ce este așa-numitul „dosar al transferurilor”? Nu este un simplu dosar în care s-au înregistrat toate transferurile făcute în România sau din România în străinătate, în ultimul deceniu. Este cel mai mare caz de corupție înregistrat în toată istoria noastră fotbalistică. Grav este că am avut nevoie de șapte ani plini de amînări, de completări peste completări cu noi informații despre faptele făcute, pentru ca judecătorii să vină cu un verdict final.
Decizia este favorabilă fotbalului național și nefavorabilă inculpaților. Dacă însumezi perioadele de detenție care îi așteaptă pe cei opt „grei” – Borcea, Copos, frații Becali, M. M. Stoica, Nețoiu, Jean Pădureanu și Gică Popescu – obții 34 de ani și 3 luni de închisoare. Cu executare. Au acceptat cu toții sentința și au decis să își petrecă cîțiva ani buni după gratii, alături de bunul lor prieten, Gigi Becali. Întîmplarea asta e pe cale să marcheze începutul curățeniei și – poate – plasarea noastră pe harta cu cele mai puternice campionate din Europa.
În opinia multora, corupția era cea care împiedica fotbalul din România să se dezvolte și să evolueze astfel încît să ajungă la nivelul marilor campionate europene. Cei mai corupți au fost închiși. Eu cred că mai urmează cîțiva, dar acum rămînem cu cîteva dileme. Ne vom dezvolta așa cum ne dorim dintotdeauna? Vom ajunge la nivelul la care am fost în anii ’90? Oamenii se vor îngrămădi să investească la noi sau, poate, ne vor exclude fiindcă ne-am scos gunoiul de sub preș și-am curățat în văzul tuturor rufele murdare? Răspunsurile care se pot oferi momentan sînt bazate pe niște supoziții, de aceea tot ce avem, de fapt, de făcut, este să urmărim cu mai mult interes ce se petrece în fotbal. Dacă schimbările care vor surveni în urma acestui verdict vor ajuta la plasarea țării noastre pe o scară europeană mai înaltă, vom putea crede că s-a rezolvat, într-adevăr, problema care-i trăgea în spate pe fotbaliștii noștri.
Sursă foto:
Doamne, ferește!
„Au acceptat cu toții sentința și au decis să își petrecă cîțiva ani buni după gratii, alături de bunul lor prieten, Gigi Becali.” Aveau de ales?
Deci cei opt stăteau în calea „dezvoltării și să evoluției fotbalului românesc”?
Din cauza lor nu puteam ajunge „la nivelul marilor campionate europene”?
1. Nu este vorba dacă aveau de ales sau nu. M-am referit acolo că s-au predat fără a încerca să se ascundă de poliție sau să plece din țară.
2. Da. Oameni de genul ăsta stăteau în calea evoluției fotbalului romînesc, pentru că atunci cînd tu bagi banul în buzunar și nu în echipele pe care le conduci, nu ai cum să te dezvolți.
3. Nu e doar din cauza lor. Sunt mai multe cauze, de aceea am precizat că acesta este doar un început pentru ceva mai bun.
E „românesc”, nu „romînesc”!
Măcar ai habar despre ce era vorba în „Dosarul transferurilor”?
Da. Am habar.
Ok. Deci, evaziunea fiscală (rezultată din faptul că declarau sume mai mici la transferuri pentru a plăti impozite mai mici) ne-a împiedicat să fim la nivelul Germaniei, Angliei, Spaniei, Italiei etc. Interesant.