Redactorul-șef al site-ului start-up.ro, Vlad Andriescu, jurnalist cu experință atît în presa online, cît și în cea tipărită, dezvăluie, în interviul următor, la ce tehnici apelează site-urile pentru a atrage cititorii, cum ne afectează fenomenul fake-news, dar și ce preferințe există în rîndul publicului în materie de subiecte.

În ce măsură presa tipărită a fost înlocuită de presa online?

Cred că presa online a venit în continuarea presei tipărite, ca o evoluție naturală a ei. În momentul de față, relevanța presei scrise nu mai e atît de mare din cauza audienței, care a scăzut foarte mult. Asta s-a întîmplat din mai multe motive. Poate și pentru că modul în care consumă oamenii informația s-a schimbat și nu mai consumăm informație printată atît de mult. Poate faptul că nu prea mai există o rețea de distribuție pentru ziare și reviste în România care să fie satisfăcătoare. De exemplu, sînt localități în România unde nu ajunge niciun ziar, pe cînd internet există cam în toate localitățile din România, într-un fel sau altul.

Cum apreciezi sentința care circulă în ultimii ani privind moartea, iminentă, a presei tipărite?

(Ezită) Presa tipărită mai are puțin de trăit. Cred că moare un fel de a fi pentru presa scrisă. De exemplu, revistele vor exista în continuare într-o formă sau alta, fie ele lunare, săptămînale în anumite zone sau trimestriale. Dar presa scrisă zilnică (ziarul) nu mai are avantajul față de orice alt mediu. O informație scrisă într-un ziar poate fi întrecută deja de realitatea imediată pînă dimineață, cînd ajunge ziarul la cineva. Să faci presă pînă la ora șapte-opt seara, cînd se închide ediția unui ziar, nu mai e de actualitate.

Rolul publicității este foarte important, mai ales atunci cînd și o parte din media trebuie promovată. Cum își cuantifică succesul aceasta?

Dacă e să vorbim de presă, în momentul de față se vinde mai bine în online, e mai cuantificabilă, ajunge la mai mulți oameni, fie că vorbim de metode tradiționale cum sînt bannerele, care se vînd bine, proiectele de conținut. Sînt mai bine vîndute pentru că poți atinge un public mult mai mare și poți să îți dai seama de efectul pe care l-a avut o reclamă în mediul online. Pe cînd în print nu prea mai poți să îți dai seama de lucrul ăsta. Dacă vorbim de ziare, e mai complicat, la reviste se vinde.

Presa online are același scop ca al unui magazin online – vinderea și consumarea unui produs. Cum ajută acest așa-zis „magazin” online presa să se dezvolte?

Cred că tacticile magazinului online sau cele din zona de comerț electronic de a ajunge la clienți pot fi folosite și în presa online. Aici vorbim despre cunoașterea datelor oamenilor care intră pe site, care consumă: ce anume consumă ei și cum poți ajune la ei. Sînt modalități care nu au fost făcute în presa scrisă sau online.
Cînd a apărut presa online în România, a început cumva „pe butuci”, neprofesionist, iar astăzi e foarte greu pentru anumite site-uri să știe foarte multe informații despre cititori. Să știe, de exemplu, faptul că eu aș putea citi un articol – două azi și mîine ar putea să mă anunțe nu că mi-au trimis un newsletter cu toate informațiile de pe site, ci mi-au trimis ceva personalizat pentru mine.

„Aspectul site-ului e mai important pentru jurnaliști, decît pentru public”

Site-ul start-up.ro, al cărui redactor-șef ești, oferă informații în mod frecvent despre antreprenoriat și tehnologie. La ce tipuri de subiecte este mai reticent publicul?

În principiu, pe start-up.ro cele mai populare subiecte au fost despre români antreprenori, care au făcut cu adevărat ceva excepțional, fie că au lansat un produs în străinătate, fie că au primit o investiție foarte mare. Au mai atras și subiecte de tipul fonduri europene sau fonduri guvernamentale pentru antreprenori mici, pentru că interesul există și oamenii au primit tot felul de informații contradictorii.
Poveștile cu o întoarcere mai stranie atrag, de asemenea. De exemplu, o poveste pozitivă cap-coadă nu atrage atît de mult, deși e o poveste de succes, pe cît atrage o poveste a cuiva care a eșuat. Și nu e dintr-o anumită răutate sau invidie a cititorilor, ci pur și simplu pentru că e povestea unui om care a căzut, s-a ridicat și a luat-o de la capăt. E ca-n filme, într-un fel sau altul. Dacă e să comparăm ce văd oamenii la filme, cumva asta și caută, niște întîmplări de genul ăsta.

Cam cîți cititori accesează zilnic site-ul?

În medie, sînt undeva între 8.000-10.000 de cititori, în funcție de cum ne raportăm, pentru că, de exemplu, nu sîntem un site pentru weekend. De obicei, republicăm pe Facebook articole din timpul săptămînii pentru a readuce informația în atenția oamenilor.

La ce tehnici apelează, în general, nu doar site-ul vostru, ci majoritatea platformelor online, pentru a acapara atenția cititorilor?

În principiu, ne uităm după ceea ce a mers pînă acum, articolele de interes pentru cititori. De exemplu, dacă ei apreciază mai mult poveștile pozitive, povești cu români, care sînt interesante, atunci noi încercăm să le oferim asta.
Sîntem atenți și la tot ce înseamnă integrarea pe rețelele sociale; aproximativ 50% din trafic vine din rețelele sociale. Încercăm să interacționăm cu ei și acolo, nu numai cu articole, dar dacă au întrebări sau menționări îi provocăm să le spună.
Nu în ultimul rînd, încercăm să folosim tot felul de unelte online pentru a afla ce îi interesează, ceea ce înseamnă a face articole care să nu aibă dată de expirare. start-up.ro realizează materiale despre afaceri, căutate în mod repetat. Articole de genul ăsta.
Folosim unelte precum Google Analytics pentru a vedea ce caută oamenii. La noi e puțin mai simpu. Fiind o publicație de nișă, ne putem da seama cam care sînt interesele lor.

Oamenii accesează mai des site-ul de pe desktop sau de pe mobil?

Conform ultimelor date, în 2017, puțin peste 55% din cititori au fost de pe mobil, 43% de pe calculatoare și 2% de pe tablete.

În momentul de față scrii și pentru „Casa Jurnalistului”. Platforma aceasta are o altfel de structură grafică. Cît de important este aspectul site-ului?

Aspectul site-ului e mai important pentru jurnaliști, decît pentru public, iar site-urile de reportaje precum „Casa Jurnalistului”, „Decât o Revistă” încearcă să îmbine și zona de fotografie, zona de video și zona de ilustrație grafică. În schimb, aspectul site-ului nu contează atît de mult cît contează modul în care se poate folosi. De exemplu, Hotnews.ro arată exact la fel ca atunci cînd a fost lansat. N-a fost schimbat, tocmai pentru că funcționează, iar oamenii pot să citească. Plus că un site ca acesta are avantajul că oamenii pierd timp mult, pentru că pleacă de la un articol la altul. Dezavantajul unui site, în general, este că oamenii pleacă de acolo, dacă nu găsesc ceva interesant pe primul ecran.

„Casa Jurnalistului” prezintă povești de viață ale oamenilor. start-up.ro vorbește despre cum să produci bani. Ce interesează mai mult publicul?

Cred că publicul este interesat de ambele situații. E clar că în momentul în care „Casa Jurnalistului” publică un reportaj, acel articol va avea foarte multe accesări individual, mai ales că acolo se fac postări o dată la două-trei săptămîni.
În cadrul unui site ca start-up.ro, popularitatea individuală este mai mică, deci interesul oamenilor pentru un articol este mai mic, dar, per total, popularitatea crește.
„Casa Jurnalistului” se adresează unui public mai larg. Oamenii empatizează mai mult cu un copil care a fost vătămat. Aici informațiile sînt mai sensibile, mai subiective, pe partea cealaltă, subiectele sînt puțin mai reci, mai obiective. Dacă nu te interesează în mod concret să îți deschizi o afacere acum, nu vei fi interesat imediat.

„S-ar putea să ajungem într-un moment în care falsul să fie mai important decît adevărul”

Tinerii din generația actuală, mă refer la cei care studiază Jurnalismul, sînt cam sceptici în privința viitorului lor financiar. Din experinața ta, cît de bine poți cîștiga profesînd ca jurnalist?

Depinde ce faci. În primii doi-trei ani nu se cîștigă extraordinar de mult. Fiecare organizație are nivelul ei de salarizare; poate să plece de la 1.000 – 1.200 de lei și să ajungă pînă la 2.000 de lei, în doi ani. Dar nu e ceva exclusiv. Dacă reușești să crești dincolo de zona de a fi simplu reporter sau redactor, veniturile sunt ok. Așa încît să poți fi comparat cu niște profesii relativ bune.

Pare că azi informația este pretutindeni. Totuși, cît de informată este lumea?

Lumea este informată, dar nu toată corect. Dacă ne uităm pe cifre, 42% dintre români sînt analfabeți funcțional. Ăsta este un punct. Unii citesc, dar nu înțeleg ceea ce citesc.
Din cauza rețelelor sociale s-a format pentru fiecare dintre noi o „gură” a propriilor opinii. Practic, algoritmii care au fost creați în avantajul nostru ne dau nouă ceea ce dorim să citim, ce vrem noi. Greșit, prentru că se ajunge la o dispută între opinie și faptă. Oamenii citesc fapte de presă, dar aleg numai ce vor ei să înțeleagă. E foarte greu să scoți niște oameni care citesc site-uri ca efemeride.ro, care este un site deconspirat, dar destul de popular. E greu să îi scoți, pentru că, dacă le spui să citească și de pe adevărul.ro ceva, vor spune că există interes.
Diversitatea informațiilor îi face pe oameni să fie informați; ei nu mai compară rezultatele. Oamenii nu au răbdarea de a citi două lucruri diferite.

Fenomenul fake-news s-a generalizat. Cum se descurcă populația cu selectarea informației?

Foarte greu. Dacă o anumită informație reconfirmă ce știau ei, vor fi mult mai tentați să creadă acel lucru. În același timp, oamenii nu știu pe ce anume dau click pe rețelele de socializare. Nu știu să identifice sursa unei informații, nu contează site-ul, nu știu să facă diferența.
În momentul de față, costul de a face un site, de a-l dezvolta și de a propaga informația în social media e foarte mic. S-a văzut asta în campania din SUA, cînd rețelele sociale au fost folosite tocmai pentru a manipula informațiile. A fost un caz celebru cu un site deconspirat făcut de un băiat din România. Omul a făcut un site și a reușit să adune sute de milioane de americani care citeau. Nimeni nu s-a întrebat ce e cu site-ul ăla, dacă e corectă informația, pentru că reconfirma cumva anumite trăiri interioare.
E complicată povestea cu fake-news. Oamenii nu știu să se apere, nu sînt foarte bine formați în a înțelege informația și a separa adevărul de minciună.

Ce evoluție va avea acest fenomen?

Cred că va deveni din ce în ce mai pregnant, va fi greu să discerni informația corectă de cea falsă. Ceea ce ar trebui să facem noi, ca jurnaliști, nu este să declarăm război fake-news. Împotriva fake-news putem lupta facînd ceea ce jurnalistul face deja: să prezinte faptele, să prezinte adevărul, să taxeze incorectitudinea. Nu știu unde se va ajunge. S-ar putea să ajungem într-un moment în care falsul să fie mai important decît adevărul.

Practic lumea va trăi într-o minciună. Cum se va descurca?

Cred că vom avea „șansa” să trăim într-o minciună generalizată, da. Nu neapărat a noastră personal; noi (jurnaliștii) am putea să ne dăm seama. În jur, s-ar putea să nu mai fie așa. Peste 20 de ani s-ar putea trăi într-o realitate paralelă, dură.

Cînd vor mai exista perioade prospere ale mass-media? Atfel spus, ce viitor „proorocești” jurnalismului românesc?

Nu e o perioadă săracă a mass-mediei. Au fost momente și mai bune, dar noi asistăm la o perioadă în care ne dăm seama cum să facem bani din online. Televiziunile o duc, în continuare, foarte bine, ajungînd să treacă printr-o transformare în mediul online. În presa online există modele care funcționează, dar care trebuie îmbunătățite din ce în ce mai mult.
Un moment important, dacă va exista momentul ăsta, va fi acela cînd oamenii își vor da seama că presa este importantă și că trebuie să plătească pentru ea, că informația nu este numai gratuită și că informația gratuită este periculoasă. Într-un moment din ăsta, s-ar putea ca presa să aibă un reviriment. În SUA, de unde pornește un trend, se observă că New York Times, Washington Post o duc foarte bine. Oamenii au descoperit că au nevoie de adevăr și au nevoie să îl susțină.

Scurtă biografie

Vlad Andriescu s-a născut la Iași, în 1990. A urmat cursurile Facultății de Jurnalism din București, iar imediat după finalizarea acestora, la recomandarea unui profesor, a pășit în redacția ziarului „Adevărul”, unde a lucrat mai întîi ca redactor, avansînd apoi ca editor și coordonator de proiecte speciale. Experința sa de aici a durat cinci ani, după care a ajuns redactor-șef la start-up.ro. De aproape doi ani și jumătate coordonează activitatea acestui site. Totodată, scrie și pentru platforma online de reportaje „Casa Jurnalistului”.

Sursă foto: www.facebook.com/howtoweb