Datorăm calitatea și aprecierea pe care încep să le obțină vinurile românești la reuniunile internaționale unor figuri reprezentative din domeniul oenologiei, cum este Valeriu V. Cotea, fiul celebrului academician Valeriu D. Cotea.
De la părinți, amîndoi specialiști, a învățat despre vin încă din copilărie, asistînd la toate etapele vinificației și, de multe ori, la recoltare. Am aflat, în interviul ce urmează, de la prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea, președintele Patronatului Român al Viei și Vinului, cum este susținută viticultura românească și ce probleme întîmpină în prezent

Fiind șef de promoție în timpul facultății, știu că ați primit dublă repartiție, îndreptîndu-vă către cercetare. Ce v-a plăcut cel mai mult din acea perioadă?

Pe atunci, în învățămînt erau blocate posturile, nu se puteau da, la vremea respectivă, concursuri. Cei care terminau primii aveau avantajul dublei repartiții și făceau o perioadă de stagiatură, după care puteau să să se ducă la postul definitiv, care era în cercetare, pe vremea aceea.
Mi-au plăcut studenția, prieteniile, colegii. A fost cea mai frumoasă perioadă, de aceea vă propun să profitați de ea cît puteți.

Cînd ați conștientizat că oenologia este drumul dumneavoastră?

Contactul cu atîtea persoane din domeniu m-au făcut să merg spre acest drum. Pot să spun ce nu m-a făcut să merg spre altă cale. Am terminat renumitul Liceu de matematică – fizică „Costache Negruzzi” și atunci era perioada cînd se punea accent pe licee industriale, multă practică în fabrici și uzine. Nu mi-au plăcut atmosfera și munca de acolo. Văzînd cum stau lucrurile cu „drumul spre lumină care trece prin uzină”, mi-a cam pierit dorința. Toate alegerile vieții sînt sentimentale, mai ales la acea vîrstă.

„Un vin nu poate să aibă o calitate mai mare decît calitatea strugurilor din care a fost făcut”

La început, pentru a face vin la cel mai înalt nivel, de ce are nevoie un absolvent?

Spun de fiecare dată că un vin nu poate să aibă o calitate mai mare decît calitatea strugurilor din care a fost făcut. Pe lîngă asta, un absolvent trebuie să știe că intervin alți factori – zona, soiul și munca omului. De aceea, vinul de Cotnari se face numai la Cotnari și cel de Bucium numai la Bucium. Este unul dintre produsele strîns legate de acest aspect funciar.

Ce temă pentru acasă ați da unora dintre studenți?

Este greu să le dai teme acasă, atîta timp cît nu le face bine în timpul orelor. Ceea ce lipsește celor mai mulți dintre ei este practica. Pe vremea noastră făceam cîteva luni de practică în fiecare an și nu era o perioadă plăcută, dar te învăța măcar să știi ce să ceri. Orele erau mult mai multe și timpul unui student la cursuri era mult mai lung; undeva la 40-45 de ore pe săptămînă: Acum sînt în jumătate și nimeni nu mai vrea să depună efort.

Din cauza lipsei de sprijin, a unei politici sănătoase în domeniul viticol, sînt podgorii românești care au dispărut, asistăm neputincioși la scoaterea viilor. Sînt promovate și intră în comerț substanțele de combatere a dăunătorilor care aproape nu conțin substanță activă. Cum schimbăm mentalitatea și ce strategii implementăm în această industrie?

A fost o perioadă cînd sectorul viticol a fost abandonat, pe fondul îmbătrînirii viilor și importurilor de vinuri foarte ieftine. Însă, din 2007 pînă în prezent, s-au adus fonduri de preaderare, apoi cele pentru reconversiunea viilor. Toate cramele sînt dotate cu materiale noi, viile fiind înlocuite cu un ritm de peste 5 hectare pe an.
În ce privește promovarea dăunătorilor, lumea dorește totdeauna produse ieftine și bune. Legat de substanțele active din produsele fitosanitare, care să asigure o vie, îți trebuie și alte cunoștințe. De aici și experiența unui inginer, care știe evoluția viei, a dăunătorilor, cum migrează insectele.
Noi avem o problemă legată de randament, care încă e mic față de alte țări. De aceea, vinurile noastre sînt mai scumpe decît în afară. Nu avem încă o productivitate. În afară de viile noi, care s-au replantat începînd cu 2007 – 2008, celelalte sînt destul de îmbătrînite, au fost mai mult sau mai puțin întreținute și producția e mică. Cresc, astfel, costurile, prețul pe kilogramul de struguri și, implicit, prețul vinului.

„Cînd cumperi o sticlă de vin scump, cumperi notorietatea și povestea din spatele ei”

În experiența dumneavoastră, ca degustător de vinuri, la reuniunile la care ați participat s-a întîmplat ca vinul românesc să fie subapreciat în mod nemeritat?

Da, există o anumită reticiență pentru vinuri, nu numai românești, chiar și cele din estul Europei. În primul rînd, în Europa francezii cred că numai ei au vin și restul sînt doar „alte băuturi”. Italienii, spaniolii s-au trezit și ei cu vinuri de calitate. E o atitudine foarte conservatoare în domeniul vinului. Totuși, lumea s-a cam umplut de aceste soiuri internaționale. Vă dau exemplul Republicii Moldova. Ei au mers foarte mult pe aceste soiuri internaționale și au făcut Chardonnay, Cabernet Sauvignon, iar pe piață se lovesc de celelalte, care au notorietate mult mai mare și o istorie în spate.
Acum căutăm împreună să le înlocuim cu ale noastre, tradiționale – Feteasca Neagră, Băbeasca Neagră. Cînd vine un turist în România, nu vrea să bea vin din Chile sau Argentina, ci din soiul românesc, dacă se poate. Chiar din zona, sfera, cercul în care se-nvîrte; așa se apropie de zonă.

Cît de mult contează eticheta în a aprecia dacă un vin este vechi și bun?

Foarte mult contează. Cînd cumperi o sticlă de vin scump, cumperi notorietatea și povestea din spatele ei. Fără poveste nu faci nimic, ea e peste tot. Acest aspect legat de origini, denumiri, locuri, cea mai bună zonă, vine de la vinuri. Cu timpul s-a mai extins și în alte sectoare – că este brînza de Chaource, carnea de Aubrac, dar totul a pornit de la vin. De ce cel mai vîndut vin este Cotnariul? Și ceilalți produc vinuri bune, dar aceștia au cea mai veche poveste și toată lumea a auzit de ei.
Pe lîngă asta, avem nevoie de o promovare corectă. Ne trebuie și un public educat și cizelat, care să înțeleagă aceste diferențe. Totuși, este cea mai elegantă băutură, de asta e scumpă. Și nu plătești calitatea sau volumul, ci plăcerea de a sta. Dacă ești cu prieteni buni la masă, ți se pare că și vinul e mai bun. Această atmosferă creează prietenii, dezleagă limbile, inimile și mințile.

„Nu știm care a fost primul: vinul sau pîinea”

Ce-ar mai trebui să știm despre vinul bun?

Cred că e una dintre primele biotehnologii din lume. Nu știm care a fost primul: vinul sau pîinea. Rămîne un mister, dar îl lăsăm așa, că e frumos. Oricum, au mers în paralel. Pînă la urmă, și Iisus avea pîinea și vinul.
Există o cultură care știm noi că ar fi veche de 6000 de ani, provenind din Georgia, după cum zic unii. Este important, pentru că, dacă vin din Asia Mică, sigur au trecut prin România. Știm că am avut plantații de vie de peste 2000 de ani.

Ați amintit despre cultura degustării vinului. Cum o apreciați pe cea din România?

Este o efervescență, din punctul ăsta de vedere. Din ce în ce mai mulți oameni învață să aprecieze vinul. Se organizează degustări, cursuri pentru inițiatorii în degustarea vinului.

Care sînt calitățile absolut necesare unui degustător de vinuri?

Sînt calități tehnice obținute dintr-o rutină căreia noi îi spunem experiență. Cred că cel mai complicat este să-ți ierarhizezi vinurile pe care le-ai degustat, să ai o memorie gustativă. Fiecare vin diferă, are personalitatea lui. Locul de origine, soiul și clima îl particularizează, astfel reușind să-ți dai seama de unde provine. Dacă-i un vin industral și dacă-l „cocacolizezi”, toate sînt la fel.
Cred că toată lumea trebuie să facă cîteva cursuri de inițiere în degustare, pentru că altfel privești lucrurile, chiar dacă stai pe margine. Dacă te duci și te uiți la unii cum dansează, neștiind pașii, n-ai ritmul în sînge și nu-l poți simți în totalitate. Îți trebuie cîteva cunoștințe minime și-atunci poți să-ți dai seama care dansează frumos.

Care e destinul oenologului – arta sau știința?

Oenologul e întotdeauna între acestea două. Desigur, sînt și alte produse de artă, de exemplu tablourile, dar n-am văzut pe nimeni ciocnind cu apă minerală sau suc la vreo recepție, simpozion sau congres. Vinul este singurul produs căruia-i crește valoarea în timp.

„Sunt multe organisme de control și toți fug cînd aud de bani europeni”

Acum cîțiva ani, tatăl dumneavoastră, academicianul Valeriu V. Cotea, declara într-un interviu că, dacă guvernanții s-ar implica suficient în promovarea vinurilor, în sprijinirea viticulturii românești, aceasta ar aduce serioase beneficii economiei. S-a mai schimbat atitudinea acestora față de viticultură?

Există fonduri pentru promovarea vinului, dar noi încă nu știm să le cheltuim. Birocrația e de vină. Sînt multe organisme de control și toți fug cînd aud de bani europeni, în afară de cei care vin la facultate cu gîndul să se facă inspectori sau controlori.
În primul rînd, trebuie să scurtăm birocrația. Cred că acesta e unul din motivele care au încetinit absorbția fondurilor. De fapt, e și lipsa de responsabilitate a celor care controlează, care cer lucruri din ce în ce mai aberante, ca să acopere anumite goluri pe care le depistează. Poate o să ne revenim în timp, dar, pentru moment, nu funcționează.

Avînd în vedere că de curînd ați rămas fără tatăl dvs. și că în sectorul viticol acesta a lăsat o amprentă destul de puternică, ce amintire vă apare în minte cînd vă gîndiți la acad. Valeriu D. Cotea?

Legat de partea științifică, îmi amintesc tenacitatea lui deosebită. Nu lăsa nicio zi în care să nu fi făcut ceva.
Nu s-a implicat prea mult pe partea asta birocratică, pentru că așa erau timpurile. Din păcate, ăsta e riscul nostru, ne ocupăm de partea birocratică mai mult decît de cea științifică. Vrem să facem performanță la alt nivel – cel al dosarelor, creditărilor. Stăm foarte bine din punctul de vedere al hîrtiilor, dar nu mai avem timp să ne ocupăm efectiv de fiecare student în parte.

„Flexibilitatea și experiența nu se pot căpăta decît muncind”

Ce sfat ați da tinerilor oenologi care pornesc o afacere în acest domeniu?

Este un pic de delăsare a tineretului. Le lipsește o anumită rigurozitate și disciplină. Sunt un pic dezamăgit din punctul ăsta de vedere, am multe oferte de la crame care vor să angajeze și nu am pe cine recomanda. Nimeni nu vrea să riște. Flexibilitatea și experiența nu se pot căpăta decît muncind.
Înainte să pornească o afacere, fiecare student sau masterand ar fi bine să plece pentru trei sau șase luni în afară. În felul acesta se schimbă perspectiva și problema. Lucrînd cu tine, îți cîștigi eficiența și te apropii de oportunitățile dorite. Pînă atunci, „munca la l-a înnobilat pe om”.

Scurtă biografie

Prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea s-a născut pe 20 mai 1960, la Iași. A urmat Liceul „Costache Negruzzi” din Iași, absolvind apoi Facultatea de Horticultură a Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”.
Din 1999 este profesor universitar la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. A făcut numeroase specializări în Franţa, Germania, Anglia și Israel.
A fost prodecan al Facultaţii de Horticultură în perioada 2004-2008, prorector al USAMV pînă în 2011 şi rector interimar la începutul anului 2009.
Este președintele Patronatului Român al Viei și Vinului, degustător de elită, președintele Grupului de Experți „Specificații ale produselor oenologice” al Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV), membru corespondent al Academiei Elvețiene și al Academiei Italiene a Vinului.

Sursă foto:www.incomemagazin.ro