Acasa e strigat Gheorghita, iar prietenii ii spun Gheo. E un scriitor si publicist roman care, la un moment dat, a hotarit ca America e viitorul sau. Dupa un an de zile, s-a intors de acolo cu convingerea ca locul lui e acasa. Acasa, cartile i se vind foarte bine. Ultimul sau volum, „Noapte buna, copii!” e dovada acestui fapt.

Cum va striga acasa?

Gheorghita, asta este de fapt prenumele meu. Aici probabil ca ar trebui sa zic ca numele meu de familie este primul din insiruire: Radu. Gheo este numele pe care mi l-au dat prietenii, pentru ca Gheorghita este prea lung.

Ce vreti sa se zica la moartea dvs.?

Nu m-am gindit niciodata. Din pacate, probabil ca si la moartea mea, asa cum se intimpla la moartea unor scriitori si mai mici, si mai mari, se vor spune multe prostii, o multime de elogii, se vor inventa sau ajusta o multime de povesti. Asa se intimpla intotdeauna cu tot felul de personaje care au avut o notorietate mai mica sau mai mare. Sunt convins ca daca se va intimpla sa mor in Banat si voi fi ingropat acolo, cum banatenii au un patriotism local dezvoltat, se va bate tare moneda pe banatenism, pe originea locala. Dar asta e doar retorica.

Nu v-a fost frica ca o sa ajungeti scriitor?

Nu, eu mi-am dorit sa fiu scriitor. Cred ca din momentul in care am descoperit scrisul si mi-am dat seama ca pot sa scriu si eu literele respective, mi-am dorit sa fiu scriitor. Am inceput sa scriu din clasa a doua – cu versuri, dar dintotdeauna mi-am dorit sa fiu scriitor; teama nu mi-a fost, a fost o dorinta apriga si, in acelasi timp, era o teama ca s-ar putea sa nu reusesc. Stiam ca se poate, dar nu, nu mi-a fost frica de asta.

Ce cautati si nu gasiti?

Probabil caut sa gasesc ceea ce caut, ca sa imi dau seama ce caut. As putea sa dau raspunsuri cu greutate: fericirea, opera perfecta. Dar nu pot sa spun ce caut, ceva stiu ca urmaresc, altfel as avea stare, eu nu prea am stare… dar ce anume… mai trebuie sa caut ce anume caut.

„Daca o sa ma trezesc cu un IQ 60 sau 80?”

DEX sau sex?

DEX la sujba, sex in timpul liber. Sunt redactor de carte. Nu pot sa imi fac meseria fara DEX, mai nou si fara DOOM. Ma gindeam daca s-ar putea si invers, sex la slujba si DEX acasa. Nu prea.

De ce scrieti, in loc sa faceti filme porno?

Nu m-as da inapoi de la asa ceva, doar ca, odata ca nu sunt convins ca le-as putea face altfel. Recunosc ca pentru romanul asta (n.r.: „Noapte buna, copii!”) m-am documentat in domeniu destul de serios, fiindca, oricum, e un domeniu de care am fost intr-o oarecare masura interesat chiar din punct de vedere… sa zicem pseudo-stiintific. M-a interesat daca filmele de gen au o naratiune, daca nu au, cum arata actorii, cit din film e alocat actului sexual in comparatie cu naratiunea propriu-zisa, non-sexuala. Dar nu cred ca as fi in stare sa fac asta si pe de o parte am senzatia ca s-a cam facut totul, iar pe de alta parte mi-e greu sa vorbesc despre un domeniu in care inca nu am incercat niciodata sa fac ceva si nu am experienta. Daca as avea mici cunostinte cinematografice, probabil ca as putea zice altceva.

Ce barbarisme nu va plac?

Multe, asa ca trebuie sa imi amintesc acum. De exemplu „locatie”, care vrind-nevrind, va intra in limba si daca as fi dintre lingvistii responsabili cu reinnoirea lexicului romanesc, l-as introduce automat in dictionare, fiindca asta este, o gramada de lume il foloseste. Dar nu imi place. Nu mi-a placut „a implementa” si „implementare”, „hair-stylist” sau „hair-stilist” sau cum se spune… ironic se spune par-stilist. Si mai sunt citeva. Suntem probabil intr-o perioada de reinnoire a vocabularului, cam cum era inainte de 1900.

Cit sunteti de destept?

Probabil sunt mai putin decit cred eu si mai mult decit marturisesc de obicei. Nu am facut niciodata un text de tip IQ, ca sa imi dau seama. Cred ca mi-e si frica. Un test deja autentificat de o multime de oameni reprezinta o realitate, un fel de sentinta, si prefer sa ocolesc chestia asta. Daca o sa ma trezesc cu vreun 60 sau 80? Am inteles ca asta e rau.

De ce va treziti dimineata?

Mi-am pus intrebarea asta de foarte multe ori. Nu pot sa raspund. Exista un banc, cu ardeleanul care se pune pe o piuneza si spune ca daca trebuie, trebuie. Cam asta e: daca trebuie, trebuie.

„Niciodata omenirea nu a putut scapa de reprezentarile pornografice”

Din vinzarile de pe carte va cumparati un Corvette?

Din banii de pe cartea asta nu stiu ce as putea sa iau. Cred ca pot sa imi iau… un far? Nu, nu cred ca as putea. O macheta la scara probabil ca as putea. Am inteles ca o macheta de Ferrari costa cam 3000 de euro. Asa ca nu, cred ca nici asta. Mai vedem.

Ati fi vrut sa fiti actor porno?

Nu, dar apropo de o intrebare anterioara, daca as fi fost nevoit sa intru in tipul asta de industrie, mi-ar fi placut sa fiu regizor. Cam asta face si un scriitor cu personajele sale: face ce vrea cu ele. Regizor porno cred ca ar fi fost o cariera interesanta, mai ales ca a existat o perioada – unii ii zic anii de aur ai pornografiei, prin anii 70-80 – cind inca se mai incercau sa se pastreze un echilibru intre arta cinematografica propriu-zisa si o arta de consum, sa zicem de joasa speta, desi, sa fim sinceri, niciodata omenirea nu a putut scapa de reprezentarile pornografice. Putem sa ne ascundem, putem sa le ignoram dar ele au existat dintodeauna. De cind omul a invatat sa deseneze, unul dintre primele lucruri pe care le-a desenat a fost o scena porno. Revenind, in perioada respectiva oamenii inca incercau sa faca filme porno cu o componenta artistica.

Ce se intimpla dupa ce merg copii la culcare?

Cred ca atunci se poate intimpla orice. Se pot intimpla lucruri minunate sau lucruri groaznice. E lumea lor, a copiilor, no, nu ne mai putem amesteca, orice s-ar intimpla, dar se poate intimpla orice. Adultii nu isi dau seama si oricum nu vad, dar noaptea copiilor li se poate intimpla orice, bine sau rau.

***

Gheo Radu Pavel (n. 1969, Oravita). Absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea de Vest Timisoara (1994). Este redactor si traducator al Editurii Polirom si redactor al revistei Orizont din Timisoara. A publicat proza scurta, eseuri, critica si traduceri. Detine rubrici permanente in saptaminalul iesean Suplimentul de cultura si in revistele lunare Orizont din Timisoara si Noua literatura din Bucuresti.

Volume publicate: Valea Cerului Senin (proza scurta, Athena, 1997); Despre science fiction (studii teoretice, editia I, Omnibooks, 2001; editia a II-a, Tritonic, 2007); Adio, adio, patria mea cu i din i, cu a din a (eseuri, editia I, Polirom, 2003; editia a II-a, Polirom, 2005); Romanii e destepti (eseuri, editia I, Polirom, 2004; editia a II-a, Polirom, 2006); Fairia – o lume indepartata (roman, Polirom, 2004); DEX-ul si sexul (publicistica, Polirom, 2005), Numele mierlei (2008), Noapte buna, copii ! (2010). A coordonat impreuna cu Dan Lungu volumul Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism (Polirom, 2008).

A fost distins, printre altele, cu premiul revistei Sfera politicii pentru cea mai buna traducere a unei lucrari de stiinte politice (Leo Strauss, Cetatea si omul, Polirom, 2000); premiul Asociatiei Scriitorilor din Timisoara pentru volumul Adio, adio, patria mea cu i din i, cu a din a (2003); premiul „Ioan Slavici” pentru merite culturale (2005); premiul „Pro-Cultura Timisiensis” pentru merite culturale deosebite, acordat de Consiliul Judetean Timis (2005); premiul Asociatiei Scriitorilor din Timisoara pentru volumul DEX-ul si sexul (2005); diploma de excelenta in domeniul cultural, acordata de Primaria Timisoara (2007).

A aparut in mai multe antologii de proza si eseuri din Romania, iar o serie de texte scurte i-au fost traduse in franceza, germana, maghiara, polona, sirba, slovena. In anul 2007 a scris o piesa de teatru, Hold-Up Akbar SAU Toti in America, pusa in scena de Teatrul National din Timisoara.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (2003), al PEN CLUB Romania (2004) si membru fondator al Asociatiei Culturale CLUB 8, Iasi.

Georgel Costita