Roxana Oana Rotaru: „Bullying-ul verbal este o modalitate prin care copiii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferință”

În prezent, România se clasează pe locul trei în Europa în ceea ce privește fenomenul de bullying. Asociația ROR este o organizație nonguvernamentală înființată în anul 2018, care sprijină comunitatea ieșeană prin diverse campanii de prevenție adresate publicului larg. Printre proiectele susținute de această asociație se numără „Impact Stop-Bullying”, campanie prezentată în mai multe școli din Iași, cu scopul de a-i sprijini pe elevii care se confruntă cu fenomenul de bullying. Pentru o mai bună înțelegere a acestui fenomen și a efectelor pe care le poate produce în rîndul tinerilor, am discutat cu fondatoarea Asociației ROR, psihologul Roxana Oana Rotaru.

Ați pornit o campanie anti-bullying prin școli. Ce v-a determinat să alegeți să discutați cu elevii despre acest fenomen?

Anul trecut în luna octombrie, Asociația ROR a organizat un eveniment în Grădina Palas, care s-a adresat tuturor categoriilor de vîrstă, numit „Impact Stop-Bullying”, despre bullying „în pași de dans”. Au participat două trupe de dans, din Iași, una de la Colegiul Național „Emil Racoviță” și una de la școala de dans „Dance Energy”. Imediat după eveniment au început să apară pe pagina de facebook a Asociației ROR invitații, atît din partea elevilor ieșeni, cît și a profesorilor. În acel moment nu exista o campanie, fusese doar un eveniment, astfel încît numărul mare de cereri m-a determinat să fac această campanie, gîndindu-mă cam ce profesioniști pot aduce în fața elevilor, a profesorilor și a părinților, astfel încît acest tip de comportament nociv- bullying-ul – să fie înțeles exact așa cum este, avînd niște consecințe extrem de grave pe termen lung asupra copiilor, dar și a familiei. Am format o echipă de oameni extrem de bine pregătiți, echipa este formată din psiholog, psihoterapeut, avocat, jurist și polițist. Pînă acum au fost informați și consiliați peste 4.000 de elevi, 250 de profesori și, de asemenea, au fost întîlniri și cu părinții. Din ianuarie 2020 vor fi dezbateri pe această temă cu părinții elevilor care au participat la aceste activități în cadrul campaniei „Impact Stop-Bullying”.

Va avea campania aceasta și o componentă destinată studenților?

Dacă există cerere, cu mare drag, pentru că, așa cum bine știm cu toții, bullying-ul nu este întîlnit numai în școli. Îl găsim și la serviciu, la facultate, pe stradă, prin cartiere, absolut peste tot, din păcate.

„Bullying-ul pentru mine înseamnă suferință”

Conform statisticilor, un copil din patru este agresat de colegi. Totuși cei mai mulți oameni nu știu să definească termenul și nu-l pot înțelege în totalitate. Cum am defini fenomenul bullying-ului, pe înțelesul tuturor?

Mi-a plăcut foarte mult definiția unui elev de 11 ani, de la un liceu din Iași. La întrebarea: „Ce înseamnă bullying-ul pentru voi?”, el a ridicat două degețele și a spus: „Bullying-ul pentru mine înseamnă suferință”. 

Bullying-ul reprezintă un comportament repetat și intenționat, prin care agresorul își rănește, persecută și intimidează victima prin diferite moduri:  verbal, emoțional, relațional și fizic. Este o formă de violență fizică și psihologică, care s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta; pornește de la etichetare, batjocură, răspîndire de zvonuri și ajunge pînă la violență fizică.

De cîte tipuri poate fi bullying-ul?

Vorbim de bullying-ul fizic, verbal, psihic și sexual. Este un comportament nociv, pe care îl întîlnim la toate nivelurile, avînd consecințe pe termen lung asupra dezvoltării noastre emoționale și nu numai. Ceea ce le explicăm elevilor, părinților și profesorilor este faptul că vorba rănește extraordinar de tare, este o amprentă asupra noastră. Un comportament care se desfășoară în mod repetitiv, intenționat, pentru a umili și pentru a exclude o persoană, duce deseori la tulburări de somn, nutriție, anxietate, depresie, cum ar fi tentativele de suicid, care de cele mai multe ori sfîrșesc prin a nu mai fi tentative.

Bullying-ul fizic include lovirea, punerea piedicii, îmbrîncirea, plesnitul, distrugerea sau confiscarea proprietăților unei persoane și mai multe comportamente care implică violență fizică vădită.

Bullying-ul verbal, care include, dar nu se limiteză la comportamente repetate de tip poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist, este o modalitate prin care foarte mulți copii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferință.

Bullying-ul psihic include izolarea victimei și răspîndirea de zvonuri.

Iar, bullying-ul sexual este un tip de intimidare care apare în legătură cu sexul, corpul, orientarea sexuală sau cu activitatea sexuală a unei persoane.

Ce impact poate avea bullying-ul asupra unui copil și cum îi poate fi afectat viitorul?

În primul rînd, stima de sine scade, nu mai ești încrezător cînd în mod repetat ți se spune că nu ești bun de nimic., Tocmai de aceea trebuie să evităm etichetările, poreclele, pentru că nimeni nu este perfect, lucru pe care noi îl amintim în această campanie.

„Violența întotdeauna naște violență”

De ce agresează copiii?

Dacă vorbim despre agresor, ne referim la o persoană care caută atenție. Lipsa de atenție, de afectivitate și de comunicare pe care, poate, o are acasă sau în cercul de prieteni, îl face să umple acel gol afectiv cu ceva rău. Le explicăm elevilor că, în momentul în care un coleg dezvoltă un astfel de comportament, trebuie să nu-l susțină. Vorbim aici de bystander (n.r. – indivizii au mai puține șanse să ofere ajutor unei victime atunci cînd sunt prezenți alți oameni). Așa-zisa putere a agresorului este dată de cei din jur, care de la privitori devin susținători și astfel fac parte din acel act de bullying. Violența întotdeauna naște violență și, uneori, se ajunge la un act de o violență incredibilă. Iată, în 2019 s-a dat prima sentință în România, mai exact în Constanța, cînd a fost pedepsit un act de bullying de justiție.

Cum își pot înfrunta victimele agresorii?

Cînd observă un astfel de comportament, victima trebuie să evite acea situație. În momentul în care își vede agresorul, să nu fie singură. În următorul pas sînt anunțați părinții, sînt anunțați profesorii, dacă nu se poate rezolva prin comunicare este anunțat și directorul, iar dacă lucrurile au scăpat de sub control se apelează la poliție.

Majoritatea copiilor agresați nu vor să vorbească despre asta nici cu părinții, dar nici cu profesorii. Prin ce semne pot fi identificați?

Din teama de a nu fi crezuți, de a nu fi ridiculizați, copiii nu vorbesc. Sînt unii părinți care procedează greșit. „Ai primit o palmă? Ți s-a spus într-un fel anume? Și ce, tu nu poți să faci la fel?”  – așa ar spune unii.

Dintr-un copil extravert și vesel găsim un copil posomorît, care evită să meargă la școală, evită activitățile extracurriculare, găsește tot felul de motive – îl doare capul, burta, e răcit, în general nu se simte bine pentru a merge la școală. Școala nu mai este un loc la care să vină cu bucurie, pentru a face performanță, devine un loc nesigur, din care vrea să plece cît mai repede. Cînd un copil devine instabil emoțional, părinții ar trebui să fie primii care observă, dar și profesorii.

„Copiii cresc, amintirile rămîn”

În ultimii ani, în România, fenomenul bullying-ului a provocat sinucideri în rîndul elevilor și tentative de sinucidere chiar în rîndul studenților. În astfel de situații critice cine ar fi trebuit să intervină? Cum puteau fi salvați acești elevi/studenți?

Cu toții trebuie să intervenim, odată identificată problema. Cînd vezi că cel de alături suferă niște transformări la nivel comportamental, nu rămîi impasibil. Vorbim despre umanitate, despre conștientizare. Cum poți să pui capul pe pernă, cum poți să te privești în oglindă, cînd sub ochii tăi cineva a fost umilit, hărțuit, l-ai văzut cum plînge sau l-ai văzut bătut și tu să treci de parcă nimic nu s-a întîmplat? Sînt întrebări pe care le punem în campanie. Copiii cresc, amintirile rămîn, se termină și școala, iar viața ne pune față în față, uneori, cu același tip de comportament, iar tu, din agresor, poți să devii victimă sau invers.

Există o formă de bullying mult mai complexă, care a luat formă odată cu apariția internetului. Este vorba despre bullying-ul cibernetic. Ce impact are o astfel de agresiune în mediul online asupra oamenilor?

Acest cyberbullying are niște efecte extraordinar de nocive asupra tinerilor. Colegii mei de la Inspectoratul de Poliție al Județului Iași le explică, în timpul campaniei, că hărțuirea în mediul online este pedepsită și că, indiferent dacă ei șterg mesajele de hărțuire, de amenințare sau împrăștie în mod voit imagini care nu sînt tocmai în favoarea persoanei respective, aceste mesaje nu sînt șterse cu adevărat.

Ce factori stau la baza bullying-ului?

La factori externi aș aminti anturajul. În campanie discutăm despre anturaj. Este adevărat, apartenența la grup este absolut firească. „Spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești”, dar anturajul trebuie știut foarte bine de către părinți. Factorii interni sînt lipsa de atenție și lipsa de afectivitate, de asemenea lipsa educației. Lipsa celor șapte ani de acasă duce către un astfel de comportament de tip bullying.

„Un rol foarte important îl are și psihologul școlii”

De cele mai multe ori agresorii-copii nu-și dau seama de consecințele faptelor lor. Aceștia cum ar putea fi ajutați?

Un rol foarte important îl are și psihologul școlii, pentru că tinerii trebuie să înțeleagă că rolul unui psiholog este de a înțelege și sprijini un elev, de a se implica în actul educațional și în starea lui de bine, pentru a se dezvolta și a achiziționa informații într-un mod echilibrat în școală.

13. 74% din copii spun că au asistat la o scenă în care un alt coleg de-al lor era agresat. Atunci cînd asistăm la o scenă de bullying, noi ca martori, cum ar trebui să reacționăm?

Trebuie să reacționăm imediat, să scoatem victima din acel context, să nu rămînem indiferenți, să comunicăm cu agresorul; cînd va vedea că victima este susținută, cel puțin pe moment, va renunța. Trebuie să-l facem să înțeleagă că nu este tolerat un astfel de comportament, martorii trebuie să afle motivele și să nu-l excludă, pentru că atunci vorbim iar de bullying; trebuie să simtă că este acceptat, că are prieteni și că nu are motive pentru a se comporta așa.

Care este probabilitatea ca tinerii agresați să devină adulții agresori de mîine?

Foarte mare este probabilitatea. Noi cu toții avem nevoie de modele. Două întrebări pe care psihologul le pune elevilor sînt: „Cînd cineva vorbește frumos cu tine, cum te simți?” și „Cînd cineva îți vorbește urît și-ți scoate în evidență un defect, pe care uneori nici nu știi că-l ai, cum te simți fizic, cum te simți psihic?”. Cînd vedem o victimă, o vedem cu umerii strînși, abătută cu fața căzută, privirea nu mai este largă, nu mai este o comunicare directă, tot timpul parcă este rușinată.

Recent, în România s-a dat o lege care interzice bullying-ul. Credeți că va dispărea din școlile noastre?

Uneori, mi se adresează această întrebare: „Credeți că prin această campanie bullying-ul va dispărea complet?”. Răspunsul este nu, evident, dar se poate diminua. Dacă în urma acestei campanii, pe care eu am gîndit-o cu mintea și cu sufletul, un copil se oprește din a mai fi victimă sau abuzator, eu mă declar mulțumită, pentru că viața unui om nu are preț.

Cum poate fi eliminată lipsa de empatie dintre oameni?

Aș putea spune că un mare minus pe care îl aduce tehnologia în aceste timpuri este că a înlocuit comunicarea directă cu acele texte și emoticoane, care ne dau impresia că ne transmit anumite lucruri. Cînd cineva îți spune: „Te apreciez. Haide să mergem la un film; uite este un film foarte bun și aș vrea să-l vedem împreună” sau „Știi, am o problemă și aș vrea să ți-o împărtășesc”, una este s-o spună în mediul online și să-și închipuie că celălalt îl ascultă atent și alta este să-i spună interlocutorului și să-l vadă că e acolo, cu el, 100% sau nu. E ca și cum ai mîngîia un perete de sticlă și așteptarea ta este să simți căldură.