Romeo Cosma: „Pasarea maiastra a amutit”

Romeo Cosma, nascut la 13 noiembrie 1955, este absolvent al Sectiei Compozitie la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi si membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. Este profesor coordonator la Casa de Cultura a Studentilor (CCS) si a petrecut o mare parte din studentie, in companie Ancai Parghel, la Conservatorul din Iasi. Artista este cunoscuta pentru aptitudinile sale din domeniul jazzului si chiar al muzicii usoare. Impreuna cu Anca Parghel, Romeo Cosma a sustinut numeroase concerte la CCS Iasi. Cunoscutul jazzman iesean ne vorbeste despre cea care a fost odata Anca Parghel.

Prima lucrare de licenta in jazz

Ati studiat impreuna cu Anca Parghel la Conservatorul din Iasi, cum ati cunoscut-o?

Inca din timpul Conservatorului, am cunoscut-o, datorita inclinatiei spre jazz. Am fost fascinati de aceasta muzica si am incercat, fiecare sa aflam cat mai multe despre universul jzzului. Ea canta, improviza, la fel ca si ceilalti din aceasta perioada si incet-incet s-a format un fel de echipa, din iubitori ai jazzului, din care facea si ea parte. Mai mult decat atat, imi amintesc ca a avut lucrarea de lincenta despre muzica jazz. A fost prima teza cu un astfel de subiect, a fost o noutate absoluta.

S-a schimbat, artista Anca Parghel, mult fata de cum era in perioada studentiei?

Nu, poate doar in bine, in sensul in care a progresat foarte mult. Ca spirit a modului de a se manifesta.. Bucuria asta a cantecului a ramas, la ea, aceeasi pe care o stiam din perioada studentiei.

Va amintiti debutul cantaretei in muzica?

A debutat aici in Iasi, cantand alaturi de colegi ei. A cantat si alaturi de mine. O perioada a colaborat si cu  maistrul Titel Popovici, a colaborat si cu Ion Bartos Junior si in general in toate ocaziile in care se canta jazz, la Iasi. Nu pierdea nici o ocazie de a se manifesta in public, era foarte deschisa si foarte receptiva. Era o fire extrovertita, extrem de bucuroasa. Tot ceea ce simtea, ceea ce traia, oferea celorlalti.

“Era intr-o efervescenta divina” 

Ce fel de persoana era Anca Parghel?

Era intr-o efervescenta divina. Se daruia in totalitate muzicii si mai anume jazzului si asta reprezenta toata viata ei, se vedea in tot ceea ce facea ca era pasionata de jazz. Drept dovada, toata viata si-a dedicat-o acestei activitati, acestei pasiuni. Am cantat si eu impreuna cu ea, prin ’86- ’87 am avut un concert omagiant Ricardo Kandinski. Am invitat-o sa participe si a fost una din cele mai importante colaborari cu ea. Am mai cantat de-a lungul timpului in festivaluri, sau in concerte. Intre timp ea a crescut in acest domeniu, a colaborat cu nume importante din Romania: Johny Raducan, Mircea Tiberian, cat si artisiti ai jazuluir mondial: Billy Hart, Archie Shepp si multi altii. A avut ocazia sa colaboreze cu muzicieni care sa ii duca renumele mai departe. A scos nenumarate albume, a colaborat cu formatii notorii, devenind un nume mare atat in muzica romana cat si in cea din afara.

A fost deseori comparata cu Maria Callas, ce asemanari sunt intre cele doua artiste?

Avea calitati vocale si muzicale extraordinare, cu o mare usurinta de a se adapta la diverse stiluri. A avut o pregatire muzicala solida la baza, ce i-a folosit in abordarea unor diferite stiluri muzicale, printre care muzica usoara sau improvizatia. Era tot timpul plina de idei interesante, era imprevizibila! S-a adaptat in diverse situatii, de la cvartet, trio, la duet sau colaborari cu formatii.

“Natura meserie ii ocupa foarte mult timp”

I-ati cunoscut familia?

I-am cunoscut, pe cei doi fii ai sai- Ciprian si Tudor- inca de pe vremea cand erau mici, l-am cunoscut chiar si pe sotul sau Virgil. Avea o relatie stransa cu familia, dar natura meserie ii ocupa foarte mult timp, incerca sa impace si familia si viata artistica, insa era foarte solicitata. Intr-o anume masura a reusit, dar la un moment dat din aceasta cauza, s-a despartit de sotul sau, asta dupa ce copiii au crescut mari si au ajuns pe picioarele lor. Acestia sunt cunoscuti pe piata muzicala, datorita ei, alaturi de care a cantat in ultima perioada. In acest mod a incercat, cred, sa recupereze timpul pierdut alaturi de fii sai dar si sa ii promoveze pe piata muzicala.

De ce credeti ca si-a indrumat cei doi fii spre muzica?

A vazut ca au talent si vointa si a incercat sa scoata ce e mai bun din ei. Le-a oferit toata conditiile pentru afirmare si pentru a rezista in acest domeniu. A dorit sa le deschida ucenicia.

Pot baietii sa ajunga la aptitudinile mamei lor?

Doar timpul poate decide asta… Mama lor a incercat sa ii ridice cat mai mult. Daca vor avea acea ardoare specifica mamei lor sa isi dedice viata jazzului, atunci cu siguranta vor rezista in acest domeniu si se vor inalta asemeni ei.

Anca Parghel are peste 15 albume pe piata, care din acestea v-a placut cel mai mult?

“Magic Bird” este un album reprezentativ. Mi-au mai placut si altele desigur. Poate ca acesta din cauza ca a aparut inainte de ’89, ea neavand statutul acesta de star, s-a evidentiat mai bine. Am apreciat calitatea interpretarii, valoarea muzicala a continutului discului si inspiratia anumitor momente. Temele sunt specifice ei, a fost o surpriza placuta atunci. Cu orice noua aparitie discografica acea realizare a fost confirmata in permanenta.

“Astazi am primit tragica veste ca pasarea maiastra a amutit”

A fost Anca Parghel o pasare maiastra?

A fost, a fost desigur si o “pasare maiastra”. Dar astazi am primit tragica veste ca “pasarea maiastra” a amutit dar a ramas cantecul ei in sufletele noastre si acolo o sa ramana mereu prin auditii si spectacole.

Ce loc ocupa aceasta “pasare maiastra” in sufletul fostului sau coleg de Conservator?

Ocupa un loc deosebit, nu numai a unui fost coleg. Ne leaga mult mai multe lucruri in special pasiunea comuna pentru muzica, in special pentru jazz.

A cantat alaturi de mari nume din Romania ca Johny Raducan, Mircea Tiberian si multi altii, cum a fost prestatia sa alaturi de acestia?

A cantat alaturi de multi muzicieni importanti, atat romani cat si straini, cum spuneam si mai inainte, a reusit sa devina una din vocile emblematice pentru jazzul romanesc. Are o voce unica, de neuitat.

Cum s-a schimbat viata ei dupa iunie 2008, cand a fost diagnosticata cu cancer ovarian?

Am aflat aceasta veste tot din media, dar nu i-am dat prea mare importanta. Ea a aparut la diverse emisiuni, in concerte, nu parea atat de grav. Avea o forta extraordinara de a se mobiliza, de a nu se lasa coplesita de boala. A ramas aceeasi din totdeauna. Lasa impresia ca nu are probleme, greutati, ca viata ei o traire intensa prin muzica. A dat si acum aceeasi senzatia. Distanta insa ne-a facut sa ne vedem mai rar. Ultima data am vazut-o la o editia a festivalului Ricardo Chaninski, aici in Iasi. A avut o prestatie extraordinara. Apoi am mai vazut-o doar la televizor. Cand am auzit ca are asa probleme, nu mi-a venit sa cred. Mi-am zis ca Anca nu poate sa aiba probleme, ca ea este deasupra omenescului. Asa am crezut cu naivitate, dar nu a fost asa, ea a reusit sa mascheze aceasta problema grava. Am sperat mereu ca se va insanatosi, la fel cum s-a intamplat si in cazul cantaretei Kilie Minogue. Am ramas socat in aceasta dimineata, inca sunt surprins, nu imi vine sa cred. Mi se pare totul o stire falsa. Pentru noi cei care am cunoscut-o, cu care a canta, v-a exista in permanenta. Nu o sa o mai intalnesc fizic probabil, dar prin muzica, prin amintirile a tot ce ne-a legat ea continua sa existe. Nu putem spune “Stop”, Anca Parghel de astazi nu mai exista, ea va ramane aceeasi pasare maiastra cu aceasi voce inalata si cu un sugflet arzand pentru muzica.

“Realizarile ei nu se vor sterge, vor ramane in memoria muzicii romanesti”

Cum era anca Parghel ca profesoara?

Nu i-am cunoscut personal, insa banui ca toti o indrageau si au avut ce invata de la ea. A fost foarte experimentata, stia multe si a avut experiente cu foarte multi muzicieni. Avea ce transmite celorlalte generatii. Cu siguranta a fost o profesoara pe care nu o uiti niciodata, un profesor desavarsit. Un artist mare, in plina activitate artistica, dar si un om cu suficienta experienta artistica.

Era cunoscuta pentru improvizatia sa, cum ati descrie acele momente?

Improviza asa cum era si firea ei. Era o fire extrem de deschisa, improvizatiile fiind imprevizibile. Energiza publicul, prin energia imensa pe care o transmitea, incat cu greu puteai sa vezi un public care sa nu traiasca la maxim momentele de frenezie ale acesteia.

Sunt foarte trist de aceasta pierdere, dar pentru mine Anca va ramane permanent aceeasi pasare maiastra care o sa ma incante cu muzica ei. Vom trece peste aceste momente grele si o sa ne dam seama ca sunt lucruri pe care nu le putem schimba. Exact ca o ploaie, ea este si atat, trebuie luata ca atare. Lucruri inexplicabile care se intampla ce trebuiesc luate ca atare. Trebuie sa ne bucuram ca am cunoscut-o, a fost un om deosebit, care prin tot ceea ce a realizat a lasat o mostenire pe care o vom pastra pentru totdeauna.

Odata cu parasirea scenei de catre Anca Parghel, credeti ca scena jazzului o sa inghete o perioada, din cauza acestei pierderi imense?

Sigur ca da. E o pierdere irecuperabila. E un zbor care s-a frant brusc. Realizarile ei nu se vor sterge, vor ramane in memoria muzicii romanesti si a noastra a tuturor.

Georgiana Axinte