Dr. Răzvan Constantinescu îmbină activitatea didactică de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași cu meseria de medic într-o specialitate foarte în vogă în prezent – Gastroenterologia. Stresul cotidian, stilul de viață haotic și dezechilibrele alimentare au declanșat, în ultimul deceniu, o adevărată avalanșă de pacienți cu afecțiuni gastrointestinale. „Poate că ne-am fi aşteptat ca măsurile de creştere a gradului de educaţie sanitară a populaţiei să determine o adresare mai din timp, de la primele simptome, din fazele incipiente ale maladiilor, în felul acesta facilitînd intervenţia medicală în stadii terapeutic utile, dar nu s-a întîmplat aşa”.

Care sînt cele mai frecvente afecțiuni cu care se prezintă astăzi pacienții într-o clinică de Gastroenterologie?

Există două tipuri de afecţiuni care predomină la majoritatea pacienţilor care se adresează clinicii noastre: cele extrem de grave (ciroză hepatică, neoplazii, hemoragii digestive) şi cele funcţionale, care nu sînt cauzate de modificări structurale ale organelor digestive, ci de disfuncţionalităţi ale acestora (colon iritabil, dispepsii).

Cum ați contura profilul pacientului de acum, comparativ cu cel pe care îl tratați cu cîțiva ani în urmă?

Nu aş spune că s-a modificat semnificativ. Nici dacă l-am compara cu cel al pacienţilor de acum 15-20 de ani. Poate că ne-am fi aşteptat ca măsurile de creştere a gradului de educaţie sanitară a populaţiei să determine o adresare mai din timp, de la primele simptome, din fazele incipiente ale maladiilor, în felul acesta facilitînd intervenţia medicală în stadii terapeutic utile, dar nu s-a întîmplat aşa. Modificările mai vizibile sunt în legătură cu ponderea unor tipuri de afecţiuni.
În primul rînd, creşterea proporţiei de pacienţi cu afecţiuni funcţionale, în al căror determinism joacă un rol important tipul de alimentaţie „modernă” şi stresul cotidian, în continuă creştere. La amplificarea angoaselor generate de acest tip de suferinţă contribuie şi schimbarea modului de obţinere a informaţiilor: pacientul caută pe internet elemente legate de simptomul pe care-l are sau pe care crede că-l are şi se îngrozeşte. De multe ori, îşi pune singur diagnosticul, adesea terifiant, şi vine la medic pentru „confirmarea” sumbrei prezumţii.
În al doilea rînd, modificarea ponderii unor afecţiuni organice, de exemplu creşterea dramatică a incidenţei cancerului de colon (legată, probabil, tot de modul „modern” de alimentaţie), în timp ce numărul de cazuri de cancer gastric este în scădere, sau de apariţia mai frecventă a unor boli altădată subdiagnosticate, cum ar fi rectocolita ulcero-hemoragică, boala Crohn, hepatita virală C.

Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, cel mai nociv obicei alimentar al momentului?

După părerea mea, în general nu constituenţii alimentari reprezintă pericolul principal pentru apariţia dezordinilor digestive, ci programul alimentar haotic: excluderea micului dejun, mîncatul pe fugă, includerea unui singur prînz pe zi, cinele copioase.

„Tot ce este pe lume este bun, dacă se păstrează echilibrul”

Ce alimente ar trebui evitate?

Eu cred că niciunul. Afecţiunile legate de anumite principii alimentare nu apar ca urmare a folosirii acestora, ci ca urmare a excesului. Tot ce este pe lume este bun, dacă se păstrează echilibrul. Inclusiv alcoolul, grăsimile, sarea. Altfel, și dacă bei apă ca prostul poţi muri.
Există, de exemplu, o idee preconcepută în privinţa cafelei, exclusă de unii în mod nejustificat. Cafeaua este o substanţă minunată, cu multe efecte benefice pentru sănătate (de exemplu anticancerigene, prin efectul antioxidant), şi nu este interzisă în absolut nicio afecţiune, cu excepţia, poate, a aritmiilor cardiace severe. Interzis este doar, cum am spus mai înainte, abuzul.

Cum putem stabili un echilibru între alimentație și stilul de viață atît de haotic al prezentului?

Prin informarea populaţiei asupra necesităţii menţinerii unui echilibru între diversele principii alimentare şi, mai ales, printr-un efort de voinţă în privinţa respectării unui program alimentar adecvat: nu plec la serviciu, dimineaţa, fără să mănînc ceva; la prînz, orice-ar fi, găsesc o pauză pentru măcar o supă caldă; seara mănînc ceva uşor, nu toată cantitatea pe care ar fi trebuit să o îngurgitez pe parcursul unei zile întregi.

Bolile gastroenterologice și efectul placebo al tratamentelor naturiste

Cum se manifestă o boală de natură gastroenterologică în stadiu incipient?

Simptomele diferă de la boală la boală. Unele au un debut zgomotos, care îl obligă, practic, pe pacient să se adreseze medicului, altele – unele chiar extrem de grave – se manifestă frust sau deloc, cu lungi perioade de evoluţie inaparentă, ceea ce face ca diagnosticul să fie întîrziat, chiar după momentul terapeutic util.

De ce a devenit foarte în vogă acum medicina naturistă în tratarea anumitor afecțiuni digestive?

Eu văd trei cauze: limitele încă existente ale medicinei clasice, ignoranţa populaţiei slab instruite și şarlatania şmecherilor care vînd zeamă de nimic şi ceai de floricele acelor pacienți naivi.
Unele remedii naturale ajută, dar nu orice afecţiune poate fi tratată în acest mod. Bunăoară, japonezii investesc miliarde în cercetarea pentru găsirea unor remedii pentru cancerul gastric (care are o incidenţă majoră la ei) şi vine Vitali de la Bălţi să-mi vîndă zeamă de ciorapi pentru tratarea neoplaziilor? Păi, ar lua Premiul Nobel, dacă ar descoperi aşa ceva!
Un alt teren extrem de prielnic pentru şarlatani este ulcerul duodenal; acesta se vindecă spontan în 60% dintre cazuri, încă 20% vindecîndu-se prin efect placebo. Și vine ţaţa Valentina, îţi dă tinctură de gogonele, ulcerul îţi trece şi apoi mai spui şi altora ce leac „miraculos” ai primit, că ţi-a dat baba tratament „naturist”, „homeopat”.

De ce se spune adesea că un medic gastroenterolog trebuie să fie și un bun psiholog?

Pentru că mai mult de jumătate dintre pacienţii care ni se adresează suferă de afecţiuni funcţionale, legate, în mare parte, de stresul cotidian. Şi la acestea, dar şi la celelalte maladii, este extrem de importantă relaţia de empatie pe care o stabileşti cu pacientul, din mai multe motive: anamneza (interogatoriul pacientului cu privire la boala sa) va fi mai amplă şi mai detaliată dacă omul vede că îţi pasă, deci şi acurateţea diagnosticului va avea de cîştigat; un acelaşi produs farmaceutic are, de obicei, eficienţă cu atît mai mare cu cît bolnavul are mai multă încredere în medicul său; respectul şi încrederea pe care i le inspiri pacientului vor contribui decisiv la complianţa acestuia (adică să ia tratamentul exact cum i-ai spus, cît i-ai spus, ca ritmicitate, doze, perioadă), deci la succesul terapiei.

Pune, în prezent, sistemul de sănătate din România suficient accent pe această specialitate medicală?

Sistemul de sănătate din România pune accent pe economie, nu pe afecţiuni, pacienţi, personal medical sau pe anumite specialităţi.

CARTE DE VIZITĂ

Răzvan Constantinescu este șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași și medic primar de medicină internă și gastroenterologie la la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași.
În ultimii trei ani a publicat în rubrica permanentă pe care o are în revista bilunară „New York Magazin”.
În 2011 a primit Premiul „Blog medica” pentru site-ul igh.ro, iar în 2013 Premiul publicului, ambele în cadrul Galei Medica organizată de Colegiul Medicilor din România.
Este autorul volumului „(R)umori”, în care sunt adunate comentariile și textele sale publicate pe Facebook, pe subiecte din domeniul medical, civic, politic sau al vieţii cotidiene.

Sursă foto: www.facebook.com/razvan.constantinescu