Joi, 8 mai a.c., în cadrul conferinței DSEBA organizată de Școala Doctorală de Economie și Administrarea Afacerilor din Iași, Philippe Rosinski a susținut o prelegere despre ce înseamnă universul multicultural în domeniul afacerilor, prezentîndu-le celor din sală aspectele și provocările gestionării diferențelor de mentalitate în afaceri. Philippe Rosinski, aflat pentru prima dată în România, a absolvit Școala Politehnică din Bruxelles, iar mai apoi și-a definitivat studiile de masterat în Economie la Universitatea Stanford din Statele Unite ale Americii. Acum, el face tranzitul între continentul asiatic și cel european, fiind profesor atît în Japonia, cît și în Cehia. După ce a locuit în Silicon Valley în California, iar cărțile sale au ajuns pe lista recomandărilor Universității Harvard, datoria l-a purtat pe Philippe Rosinski și pe meleagurile noastre, acesta fiind unul din oaspeții conferinței DSEBA. De la distanță, îți dai seama că este o persoană degajată. Faptul că nu poartă cravată îl trădează subtil, deși cămașa bleu este aranjată perfect pe sub sacoul de un albastru marin. În spatele lentilelor transparente, ochii parcă îi sclipesc atunci cînd vorbește de afaceri și despre mulțimea de oameni pe care i-a întîlnit pe parcursul călătoriilor sale.

Cum ați ajuns să lucrați în acest domeniu, ținînd cont de faptul că ați absolvit inginerie?

Am urmat un masterat în Științe și Energie Electrică în cadrul Universității Stanford, apoi am obținut o altă diplomă în Economie în Belgia. Am învățat despre finanțe și strategie, însă nu și despre cum să lucrezi cu oamenii. Și din cauza acestui fapt, am hotărît să mă axez pe domeniul de gestionare a afacerilor și mediere, așa că am devenit antrenor în business.

Care au fost diferențele culturale pe care le-ați remarcat pe parcurs?

Ca să fii un bun mediator în afaceri, trebuie să fii și un bun comunicator. În Japonia, dacă nu vorbești direct cu persoana și nu o privești în ochi, o vei pierde. A gestiona diferențele culturale între oameni înseamnă să te deschizi către alte culturi și să vezi cum ele abordează rezolvarea unor probleme. În cadrul unui proiect la care am fost invitat să colaborez, să ajut la medierea unor probleme într-o echipă coordonată de un englez, dar din care făceau parte mai multe persoane cu diverse naționalități, am avut ocazia să observ că și limbajul corporal este un factor extrem de important în afaceri. Printre cei din grup se afla și un cetățean corean, care a adoptat o poziție mai reticentă cînd s-au propus niște idei pentru afacere. Mai tîrziu, cînd am analizat o casetă video cu înregistrarea ședinței, pentru a vedea unde sînt problemele, am observat cu toții că cetățeanul din Coreea își ținuse brațele încrucișate atunci cînd restul grupului părea să fie de acord cu ideile propuse. Cînd l-am întrebat de ce a avut atitudinea asta, a mărturisit că nu i-au plăcut toate propunerile, dar pentru că engleza sa nu era suficient de bună pentru a se face înțeles a ales să se retragă și să nu își exprime punctul de vedere. Așadar, limbajul este poate unul din cei mai importanți factori în afaceri. În cadrul altei călătorii, mi-am dat seama că francezii se considerau oarecum superior danezilor. În Egipt, cultura este policronică, în Europa este monocronică. Nu o să vezi oamenii de afaceri ridicîndu-se de la masă pentru a pleca la alte ședințe. Ei stau cu grupul de care aparțin.

DSC00695-001

Cum procedați în cadrul unor conflicte culturale?

Acest lucru necesită o muncă îndelungată. În Israel și Palestina am întîlnit oameni care doreau să își înțeleagă propriul trecut și care merseseră la Auschwitz pentru a-și vedea istoria. În situații privitoare la conflicte, mereu trebuie să faci ceva și de care e nevoie. Vorbim însă și de un angajament din partea persoanei, să nu existe o opoziție. Nu trebuie să ajungem la o concluzie prea repede.

Vă este greu să lucrați cu oamenii?

Cînd vine vorba să lucrez cu directori de firmă, antrenamentul durează cîte trei ore, pentru că avem nevoie să ajungem la profunzimea lucrurilor. De multe ori, oamenii își forțează limitele. Vor să și le autodepășească. În afaceri, cerul este limita, însă uneori parcă ne aventurăm dincolo de planetă. Trebuie să ne acceptăm diferențele, să le înțelegem, integrăm și atenuăm. Prima problemă și cel mai mare risc constă în faptul că nu le acordăm suficientă atenție oamenilor.

În ce masură este domeniul afacerilor permisiv la sensibilități ce țin de background-ul cultural?

În Vest se poate spune că există o cultură materială, că oamenii sînt axați pe puterea banului. Însă nu cred că este un lucru neapărat negativ cînd vine vorba de cultură și de afectarea acesteia. În general, atunci cînd începem să observăm lucrurile, acestea încep să se schimbe. Am întîlnit oameni care pun preț pe valori diferite. De pildă, în Statele Unite, nu puteai promova lenea ca fiind o valoare. Cînd am scris una din cărțile mele, mi s-a cerut să schimb termenul și să îl înlocuiesc cu: a face cît mai puțină muncă posibilă. Poate cea mai mare provocare în interacțiunea culturală este incapacitatea de a recunoaște și înțelege diferențele.