Luni, 4 mai a.c., la Galeria „I” din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a avut loc vernisajul expoziţiei de grafică „Iaşul, pe urma vechilor zidiri”. Picturile sînt semnate de Mona-Lisa Şolescu, asistent medical generalist la Spitalul Universitar de Psihiatrie „Socola”. Evenimentul, organizat de Cercul Studenţilor de Cultură Japoneză alături de ceilalţi parteneri, a fost prezentat de lect. univ. dr. Horia Costin Chiriac, de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. Publicul prezent a putut redescoperi zidirile impresionante ale Iaşului precum Podul Roş, Rîpa Galbenă, Teatrul Naţional sau Mitropolia, toate realizate pe hîrtie în tuş.

Cum au luat naştere aceste tablouri?

Voiam să fac ceva reprezentativ pentru Iaşi. Eu, de profesie, sînt asistent medical de 26 de ani şi nu prea am vreo legătură cu lumea artei. Din liceu m-am apucat să pictez. Am început cu uleiurile şi după aceea, uşor-uşor, am trecut la creion şi la tuş. A devenit mai simplu pentru mine, iar acum pot să stau în orice loc şi să creionez tot timpul. Am urmat nişte cursuri de artă japoneză și la graficele mele am adăugat elemente din tuşul japonez. Aşa am realizat prima mea expoziţie şi, sinceră să fiu, nu mă aşteptam ca oamenii să fie atît de receptivi.

Care este mesajul pe care aţi dorit să-l transmiteţi prin intermediul acestei expoziţii?

Faptul că Iaşul este un oraş frumos ce are nişte clădiri grandioase. Însă, din păcate, acestea nu sînt destul valorificate, nu sînt scoase în evidenţă. De aceea, aceste picturi grafice vin să arate publicului zidirile impresionante cu care ar trebui să se mîndrească ieşenii.

Ce are Iaşul mai deosebit faţă de celelalte oraşe?

Nu ştiu dacă are ceva în plus faţă de alte oraşe, însă e deosebit pentru că este oraşul meu de suflet, locul în care trăiesc în fiecare zi. De asemenea, Iaşul reprezintă capitala culturală a ţării şi este oraşul primei Mari Uniri, al primului muzeu literar memorial şi al primului spectacol de teatru în limba română.

Cît timp v-a luat să realizaţi picturile?

Cam o lună am lucrat la ele şi asta pentru că a trebuit să acord fiecăreia atenţia cuvenită, să am grijă la detalii şi la unghiul de abordare ce trebuia să pună în evidenţă clădirea respectivă. Am fotografiat locurile ce mi s-au părut a avea ceva special ce poate fi transpus în pictură. După asta, am reprodus în tuş acele fotografii, dîndu-le o notă personală.

Cum anume vă alegeţi subiectele pentru desenele ce urmează să le creaţi?

Pentru această expoziţie am ţinut cont, în primul rînd, de ceea ce mi-a plăcut. Dacă acel loc mi-a atras atenţia şi am simţit că e ceva deosebit la el am mers mai departe la transpunerea lui pe foaia de hîrtie. Un alt aspect care m-a interesat a fost arhitectura, stilul în care s-a construit cît şi ceea ce este împrejur. Toate aceste elemente le îmbin. Au fost cîteva monumente de care am auzit cum ar fi Castelul Grecilor sau Conacul Moruzzi care au fost lăsate în paragină. De aceea, în picturile mele, am vrut să dezvălui frumuseţea lor de altădată şi să trag şi un semnal de alarmă asupra acestui fapt.

Cum aţi simţit dumneavoastră Iaşul atunci cînd aţi realizat lucrările?

Este un oraş frumos, primitor, romantic. Şi are nişte clădiri superbe pe care nu le-am regăsit altundeva.