Marius Turda: „A înțelege istoria eugenismului românesc înseamnă să înțelegem lucruri mai profunde despre identitatea românească”

Originar din Maramureș, Marius Turda este profesor la Universitatea Oxford Brookes din Londra. La începutul lunii noiembrie, a revenit în România, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, pentru a susține o conferință ce a avut ca temă „Biopolitica și eugenismul în România, 1920-1944” și pentru lansarea volumului Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump, al cărui coautor este. În interviul pe care ni l-a acordat, Marius Turda a vorbit despre subiectul acestui volum, despre gîndirea rasială, eugenism și despre lipsa cercetărilor în aceste direcții în universitățile românești.

De peste 10 ani locuiți în Londra, dar vă întoarceți adesea în România. Ce vă mai leagă de țară?

Ce mă leagă de casă? Mă leagă amintiri, mă leagă prieteni, cercetarea mea propriu-zisă. Este important tot timpul să mă întorc în România, ca să pot să scriu despre lucruri care au mare importanță pentru mine, ca cercetător. Vreau să scriu despre lucruri care contează pentru mine ca persoană, pentru familia mea, pentru societatea în care m-am născut, din care am plecat. Și am să mă întorc tot timpul aici, pentru că cred că se pot face lucruri minunate în România, nu doar din punctul de vedere al culturii și al științei, dar mai mult din punct de vedere al educației și al discuției publice.

Sînteți interesat de cercetările antropologice din perioada interbelică, care aveau atunci scopul de a demonstra caracterul rasial românesc al populației. De ce credeți că nu se învață despre aceste cercetări în universitățile din România? De ce ar fi necesar să fie introduse cursuri pe această temă?

Aceasta este o mare problemă. Și eu sînt surprins de ce nu se studiază aceste subiecte, pentru că sînt destul de cunoscute specialiștilor. Dar n-au reușit să comunice această discuție publicului larg și aici este o mare problemă. Pentru că noi, sigur, reproducem stereotipuri de gîndire, modalități de a diferenția oamenii, modalități de a reflecta critic asupra unor grupuri de oameni, dar toate acestea nu au, totuși, o istorie, pentru că ea nu a fost niciodată predată. Și mă surprinde faptul că la anumite departamente nu se predă istoria antropologiei. Este o mare pierdere pentru educația tinerei generații.

„Orice formă de rasism trebuie condamnată și respinsă”

Care este diferența dintre rasism și naționalism? Și de ce credeți că oamenii confundă deseori acești termeni?

Nu știu dacă oamenii confundă termenii, dar există, cu siguranță, o anumită confuzie cînd vine vorba despre rasism și naționalism. Rasismul se bazează pe ideea că există anuminte grupuri de oameni care sînt superioare altor grupuri. Pe de altă parte, naționalismul promovează o idee de apartenență la un grup anume, pe care îl putem numi „națiune” sau „colectivitate națională”.

Există lucruri similare între rasism și naționalism, dar diferența este totuși esențială, pentru că nu tot naționalismul se bazează pe argumente biologice sau care țin de ierarhii rasiale, biologice sau fizice. Naționalismul promovează o apartenență civică, o loialitate față de un anumit teritoriu, o cultivare a limbii, o educație care ține de familie, de societate. Rasismul promovează de la început o discriminare foarte clară, în care unii sînt mai buni decît alții. Diferența este importantă și trebuie explicată. Există și naționalism bun, dar și naționalism rău. Rasismul este prin definiție rău. Orice formă de rasism trebuie condamnată și respinsă.

Aveți, de asemenea, cercetări pe tema eugenismului în spațiul românesc. De ce ați ales să studiați eugenismul?

La început l-am ales pentru că era puțin cunoscut lumii occidentale, mediilor academice din Europa de Vest. A fost pur și simplu o dorință de a pune pe harta discuțiilor internaționale despre eugenism și cazul românesc. După aceea mi-am dat seama că, de fapt, discuția este mult mai importană și mult mai complicată. Pentru că a înțelege istoria eugenismului românesc înseamnă să înțelegem lucruri mai profunde despre identitatea românească. Și atunci am fost încurajat și îndemnat de propriile mele cercetări ca să găsesc o variantă, o soluție mult mai serioasă la aceste probleme care au fost ridicate în perioada interbelică. De exemplu, la cele legate de sănătatea poporului român, de fertilitatea sau protejarea acestuia. Toate aceste teme eugeniste sînt foarte importante pentru a înțelege mentalitatea colectivă a epocii.

Cum a apărut această teorie, a eugenismului, în spațiul românesc, cum s-a manifestat și ce consecințe a avut în istoria noastră?

Inițial a apărut ca o discuție a unor oameni de știință, a medicilor în principal. Au discutat despre posibilitățile de îmbunătățire a societății umane, a individului, a colectivității. După aceea, sigur, discuțiile au trecut de la sfera științifică la sfera socialului și a politicului, generînd consecințe destul de nefaste. În anii ´30 sau´40 s-a discutat, spre exemplu, despre anumite grupuri ca fiind un pericol la adresa sănătății majorității. Și atunci poți să vezi momentul în care o idee, care a pornit la începutul secolului XX de la o discuție științifică despre îmbunătățirea societății omenești, ajunge să fie aplicată politic și social la un context istoric. Și îți dai seama, în primul rînd, că este important să o studiezi, în al doilea rînd este important să o înțelegi în contextul ei istoric.

Sigur, unele idei eugenice au contribuit la o radicalizare a sentimentului antisemitic, de exemplu, sau a sentimentului de rasism, în cadrul elitelor politice. Dar în multe privințe, toată discuția eugenică din România nu a dus la programe radicale de îmbunătățire a societății românești, nu a dus la sterilizări în masă, la exterminări, nu a dus la punerea bolnavilor psihici, de exemplu, în spitale și așa mai departe, nu s-a ajuns la o aplicare a acestor idei în spațiul public, așa cum s-a ajuns în Germania, America sau țările scandinave.

Pomeneați într-un interviu despre faptul că în interbelic circula ideea existenței unei rase românești. Pe ce argumente se baza acestă idee, în contextul acelei epoci?

S-a folosit acestă expresie destul de des, pentru că au fost oameni de știință, antropologi în principal, care au încercat să găsească caracteristicile principale care ar putea defini o anumită rasă românească. Unde poate fi ea localizată? Este localizată în Munții Apuseni, în Dobrogea, Bucovina, Maramureș, Moldova? Au încercat să combine discuția despre anumite trăsături fizice și psihice cu istoria populației respective și s-a ajuns și în România la o discuție despre așa numita rasă românească. Dar predominant s-a discutat destul de deschis despre posibilitatea de a nu fi existat o astfel de construcție. Rasa românească era o rasă compozită, era formată din multe elemente etnice, venind din multe părți ale regiunii și formată de-a lungul timpului, și nu și-a păstrat anumite purități rasiale în felul în care mulți ideologi și-ar fi dorit. Asta este foarte important. Nu putem vorbi de un rasism în felul acesta în România, căci nu exista o idee clară a ceea ce înseamnă rasă românească. Era definită lingvistic uneori, era definită religios uneori, era definită antropologic uneori. Era o construcție – asta trebuie să ținem minte – care a furnizat elemente necesare unui discurs politic la un moment dat.

„Nu există oameni inferiori și oameni superiori. Toți sîntem oameni”

Ultima dumneavoastră carte este intitulată „Istorie și rasism. Ideea de rasă de la iluminism la Donald Trump”. Cum a luat naștere acest volum?

Am scris această carte în primul rînd pentru studenții mei, pentru oameni mai tineri, care sînt interesați să studieze la universități aceste subiecte și nu aveau o carte pe înțelesul lor. Cu alte cuvinte, o carte care să sintetizeze marea dezbatere despre rasă și rasism care există în literatura occidentală. Sînt biblioteci întregi despre rasă și rasism, în toate formele posibile, de la literatură pînă la filosofie. Eu am încercat să ofer o variantă sintetizată, accesibilă studenților și publicului larg, care explică, într-un fel, toată istoria ideii de rasă.

Ceea ce am atacat eu în această carte este acestă idee de superioritate pe care cultura occidentală și-a creat-o despre ea însăși, iar apoi a exportat-o lumii întregi. Pînă la urma urmei, egalitatea nu înseamnă drepturi civile, înseamnă posibilitatea de a te uita, de exemplu, la un copil țigan și să vezi un copil, nu să vezi un copil de țigan. Cum scăpam de imboldul instinctual de a ne uita la el ca la un copil de țigan? Asta am încercat să explic în carte.

Un alt argument pe care îl pun acolo este această obsesie pe care unele culturi o au, această misiune civilizatoare, de apărători ai creștinătății, de respingere absolut ontologică a refugiaților, care aparțin unor culturi care nu pot să devină europene. Este imposibil să devii european, dacă vii din Africa sau din Siria. Cine a creat această barieră? Cum putem să trecem de aceste bariere care, desigur, au natura lor ideologică și politică, nu zic – de pildă între Mexic și America. Dar barielele dintre noi, dintre oameni, trebuie depășite.

Cum ați defini dumneavoastră rasismul? Credeți că ar exista o metodă prin care oamenii să renunțe la el?

Din păcate nu. Atîta timp cît există oameni care se cred superiori și îi consideră pe alții inferiori, rasismul va exista tot timpul.

Asta este definiția cea mai simplă a rasismului: crezi că ești mai bun ca altul sau crezi că ești superior altora. Ar trebui să acceptăm că există diferență, că există multitudine de opinie, există oameni din alte culturi, din alte religii și să fim deschiși la orice colaborare, la orice dialog uman. Acesta este felul în care putem combate rasismul – să acceptăm că nu sînt unii mai buni ca alții, că nu există oameni inferiori și oameni superiori. Toți sîntem oameni.

Scurtă biografie

Marius Turda este un cercetător român, originar din Maramureş, în prezent profesor la Oxford Brookes University din Marea Britanie și director al Centrului de Istorie a Medicinei al aceleiași universități. A fost director fondator al Institutului Cantemir de la Universitatea Oxford și este editorul colecției de Istoria medicinei de la CEU Press. Unul dintre cursurile sale este despre rasă şi rasism, teme actuale în contextul frămîntărilor și mişcărilor naţionaliste de pe continentul european. Este preocupat de o serie de cercetări din domenii ca medicină, antropologie, istorie, etnologie, geopolitică, toate necesare în studierea eugenismului.

Sursă foto copertă: news.umfiasi.ro