Maria Danaila: „Viata e prea scurta ca sa-ti doresti sa reprezinti Romania la Eurovision”

Folkista la origini, pasionata de chitara si ulterior actrita, Maria Magdalena Danaila a fost revelatia anului 2004 de la Festivalul Mamaia, unde a reusit doar cu vocea si cu chitara sa castige un premiu de excelenta. Au urmat apoi aparitii tv, premii la festivaluri folk, concerte, participari la Eurovision. Un drum care nu fost lipsit de cumpene, dar peste care, a trecut frumos, fara tuse excesive de melodrama.

Este una dintre „amazoanele folkului romanesc”, o profesionista prin excelenta, cantautoare si actrita cu acte in regula, dupa ce in 2008 a absolvit Facultatea de teatru de la Galati. Inca din copilarie a realizat ca muzica este viata ei, dupa cea debutat pe scenele Cenaclului Flacara alaturi de marii artisti lansati de Adrian Paunescu. Nu poate trai fara sunete, fara arta, fara chitara si fara publucul care cumpara bilete la concertele ei, fapt care ii dovedeste ca muzica pe care o compune este apreciata.

„N-o sa ma vedeti niciodata cantand cu ochii inchisi, impunand un „trairism” fortat gen „nu ma deranjati, acum traiesc piesa, poza, va rog”

Esti unul dintre putini artisti care pe langa talentul nativ au continuat si au avut dorinta de a se perfectiona, facand studii de specialitate. Asta dupa ce te-ai lansat, dupa ce ai aratat ca intr-adevar esti un muzician complex. Ce te-a determinat sa urmezi studii de specialitate?

Am facut studiul de specialitate in special pentru a inchide gurile care considerau ca nu am pregatirea necesara pentru a mi se acorda un premiu de excelenta artistica . Pana sa intru in facultatea de arte am fost o autodidacta convinsa. De la primul curs insa mi-am dat seama cat de mult as fi pierdut daca ramaneam la acelasi stadiu de pregatire artistica. Si cu cat studiez mai mult cu atata am convingerea ca niciodata nu voi ajunge sa cred ca am studiat suficient ca sa-l merit.

Esti intr-o continua dorinta de perfectionare. O faci pentru tine, pentru implinirea ta personala sau pentru respectul fata de cei care te asculta si te aplauda?

Pana sa intru la actorie cantam si atat. Arta actorului insa face ca un cantec sa fie viu. Nimic din ceea ce fac nu e demonstrativ, nu am de ce sa demonstrez nimanui nimic, nu am o ambitie anume de a atinge un anumit grad de perfectiune. Prin arta actorului fiecare interpretare a unei piese pleaca de la momentul 0 de relaxare totala, de blanc total. Nu-mi propun sa simt ceva anume. Dau drumul la piesa si las cuvintele sa cada in suflet si sa incolteasca ceea ce doresc ele. Uneori ceea ce se intampla cu mine cand cant e independent de vointa mea. O data piesa „Ce mai faci” poate suna ca o contemplatie intelectuala fata de un moment in trecut, alteori sunt chiar acolo, mi se intampla chiar atunci situatia respectiva. Nu stiu nici eu insami ce urmeaza. De aceea e proaspat de fiecare data. N-o sa ma vedeti niciodata cantand cu ochii inchisi, impunand un „trairism” fortat gen „nu ma deranjati, acum traiesc piesa, poza, va rog”.

Chitara este unul dintre instrumentele care surprind cel mai bine sentimentele si trairile sufletului uman, si care, alina durerea. Tu esti permanet in preajma ei. Ce reprezinta chitara pentru tine, si mai mult, cand ai descoperit ca doar prin ea mesajul catre ascultatori este mult mai bine transmis?

Am raspuns nu o data provocarii de a canta cu trupa – trebuie insa sa te impaci cu ideea ca adaugarea instrumentelor te indeparteaza de poezie. Dai in country, in rock, in jazz – nu prea mai e poezie cantata. Vi-l inchipuiti pe Florian Pittis recitand cu bass si toba mare? ! Cam asta simt eu cand cant folk cu trupa. Si la urma urmelor, daca esti bun, nu-ti mai trebuie nici un artificiu in plus pentru a tine o sala cu sufletul la gura. Iar la Mamaia am luat chitara dupa mine pentru ca mi se parea ca e un drept castigat, sunt formata in festivaluri de folk. Nu urc pe scena cu chitara pentru ca „da bine”, ci pentru ca nu pot trai fara ea.

Pe langa faptul ca interpretezi, atat vocal cat si instrumental, tot tu esti cea care compune piesele, liniile, si versurile. Concertele tale sunt incarcate de emotia descoperirii unui nou concept si unei noi senzatii. Care sunt sursele tale de inspiratie?

Sunt cantautoare, e normal sa compun eu totul. Asta a facut ca actoria sa devina de la primul curs pasionanta pentru mine, pentru ca fiecare rol isi trage seva din experienta de viata in principal. Si asta faceam de ani de zile, compuneam muzica inspirata din experienta proprie, eram eu jucand in propriul meu rol. Concertele reprezinta practic o insiruire de exercitii de improvizatie de texte inspirate din viata mea. Uneori par o femeie care nu regreta nimic, alteori se da o adevarata lupta cu mine insami, incercand parca atunci sa rezolv ceva, intorcandu-ma in timp. De fiecare data insa reusesc doar sa mai pun cate un pansament pe fiecare din ranile care se deschid nemiloase si ma fac sa cred ca nu se vor vindeca niciodata.

Pe scena interpretezi un rol, te transpui in pielea artistei Maria Magdalena, lasand la o parte orice neliniste a sufletului tau de om. Au existat momente in care evenimentele, starile din viata ta personala sa fie mai puternice, in asa fel incat sa nu poti fi la acelasi nivel? Se da in tine lupta dintre om si artist?

Ca actrita nu e acelasi lucru, nu mai am aceeasi libertate asupra finalitatii interpretative, sunt foarte influentata de vointa regizorului. Putini sunt cei care isi pot pastra prospetimea din facultate, actoria pe care ti-o cere scena se incarca adesea cu anumite artificii pe care le cere un anumit mestesug actoricesc, inca prezent in actoria contemporana. Fac eforturi totusi sa-mi pastrez acea prospetime pentru ca piesele mele sa fie vii de fiecare data. Si, credeti-ma, nu e usor. Trebuie sa ai exercitiu actoricesc ca sa te poti plasa in acel timp in care a fost facuta piesa, si sa se nasca in tine – chiar atunci – acea traire, acel izvor de imagini, indispensabile in crearea emotiei muzicale. Cand urc pe scena de concert sunt Maria Magdalena Danaila, nu interpretez un rol. am invatat de la facultate sa las grijile in culise daca am spectacol, dar nu sunt deloc altcineva acolo. iar in viata de toate zilele fac tot ce pot sa fiu un om normal, sa ma imbrac simplu – problema e ca nu pot reactiona simplu, nu ma pot adapta realitatilor vietii ca un om simplu – ma doare mult mai mult un lucru – care poate pe altcineva l-ar lasa rece, reactionez violent in fata unei nedreptati, care poate pe un om normal l-ar face sa plece capul si sa rabde…

„Imi place sa-mi pun in valoare toate atuurile in momentul in care urc pe scena. Cui nu-i place – sa nu cumpere bilet. Iar ce se intampla in afara scenei n-ar trebui sa intereseze pe nimeni. ”

Traim intr-o societate in care, imaginea este cea care conteaza, si in care superficialitatea a ajuns la rangul de valoare, iar oamenii din jurul nostru se grabesc sa eticheteze fara ca macar sa aibe argumente sau certitudini. Cat de semnificativa este pentru tine imaginea pe care ti-o atribuie oamenii?

Imi place sa produc un efect de neuitat la orice aparitie a mea – chiar daca in viata de toate zilele ma port simplu – am grija ca cel care are nevoie de ceea ce fac eu sa fie satisfacut si sonor dar si vizual – imi place sa-mi pun in valoare toate atuurile in momentul in care urc pe scena. Cui nu-i place – sa nu cumpere bilet. Iar ce se intampla in afara scenei n-ar trebui sa intereseze pe nimeni.

Declarai pe blogul tau personal ca oamenii au nevoie de conflict, de nenorocire, de spectacol, si ca, tu vei continua sa iti mentii verticalitatea chiar daca unii incearca sa te doboare. Mai ales ca acesta este singurul mod prin care te poti impune intr-o societate care asta consuma in mod constant. Cine sunt cei care sunt disperati de modul tau de activitate, si care incearca sa te doboare?

Ei, pe blog era un articol – replica la niste comentarii rautacioase – pe care am hotarat sa nu le aprob. Persoanele invidioase sunt cele care comenteaza pe seama mea. Consider o lasitate sa comentezi sub protectia anonimatului. Eu imi vad de culoarul meu si ignor pe cei ce nu inteleg ca un lacatus nu se poate da inginer – dar mai ales – ca un inginer nu poate fi gelos pe un lacatus.

Ai avut vreodata dorinta de a epata printr-un scandal fabricat? Mai ales ca stiai foarte bine ca doar asa te poti afirma pe plan national asa cum meriti si asa cum iti doresti. De asemenea stii ca odata ajunsa in varf poti dovedi ceea ce poti transmite ca artist. E o ispita, sau e pur si simplu o certitudine ca niciodata nu vei face asta?

Nu cred in succesul provocat de un scandal, nu are cum sa produca roade de durata. O singura data am provocat o turbulenta fara sa fi urmarit asta. Noi la facultate aveam exercitiul comentatului de pe margine, apreciam parerea colegilor vizavi de exercitiul abia incheiat si cu cat aceasta era mai dura, cu atat ceea ce era gresit , era rezolvat in timp mai scurt. Am facut o data greseala sa-mi dau cu parerea astfel fata de alti artisti, trezindu-ma la actorie…Eu una sunt constienta ca, odata urcata pe scena, nu trebuie sa ma astept doar la aplauze, la fel si alti artisti ar trebui sa aprecieze faptul ca stiu limpede ceea ce cred despre ei. Putem fi prieteni la catarama, bem, radem, glumim – dar daca eu cred ca ceva nu e in regula cu tine- ti-o spun – si la fel m-as bucura sa fii si tu la fel de sincer cu mine. Mai ales daca te-ai urcat pe scena, esti supus comentariilor, ce sa-ti fac? Mi-am dat nu o data cu parerea intr-un fel brutal de sincer – si, acolo unde am simtit ca am provocat tulburare, mi-am cerut scuze. Dar nu mi-am retras cuvintele. Niciodata.

Pe parcursul carierei tale de pana acum, au existat case de discuri care ti-au refuzat materialul discografic pe motiv ca nu se incadreaza in cerintele publicului, sau nu este un album comercial. Care sunt cerintele publcului, in viziunea ta?

Am inteles prea tarziu ca publicul devorator de folk va ramane dependent pe viata de perioada cenaclului Flacara. Pot sa fiu eu nava spatiala, un concert folk trebuie sa aiba cap de afis un artist lansat in acea perioada – nu pentru ca e mai bun ci pentru ca hraneste nostalgii ai celor mai frumosi ani petrecuti de segmentul principal de public devorator de folk. E principalul motiv pentru care am fost refuzata de casele de discuri. Din pacate a trebuit sa-mi sacrific cei mai frumosi ani ca sa fiu trezita brutal, nemilos in fata realitatii. Ceilalti folksiti contemporani mai cunoscuti canta folclor studentesc, folclor montan, de pahar Doar astea pot impresiona un director de casa de discuri. Iar cine se descurca singur si n-are neaparata nevoie de sprijinul unei case de discuri, n-are nevoie nici de recunoasterea Ministerului Culturii prin studii de specialitate sau premii in festivaluri.

„Viata e prea scurta ca sa-ti doresti sa reprezinti Romania la Eurovision.”

Muzica romaneasca a ajuns intr-un moment in care putem spune ca suntem o tara dance, cu artisti incapabili de a canta live. Cum vezi tu acest fenomen, din punctul tau de vedere, cel al unui artist complex, capabil sa cante atat live, vocal cat si instrumental?

Trupele dance n-au facut decat sa se adapteze pietei, satisfac masele care au nevoie de un fast-food sonor, suficient pentru a le satisface nevoile, nemaifiind necesara rabdarea pentru „arta culinara” utilizata de trupele care abordeaza genuri muzicale de inalta clasa. Nu stiu insa cat succes ar avea trupele noastre de rock, jazz la nivel mondial, se canta muzica de calitate in cluburile noastre de underground dar la nivel mondial concurenta e foarte dura. Trupele de underground din strainatate sunt aproape ireal de competitive. Nu zic ca nu ne putem ridica la nivelul trupelor” britanice, sa zicem. Dar -in mare- am risca sa parem umbre palide ale unor monstri sacri.

Premiile reprezinta atestarea faptului ca munca ta a fost apreciata si certificata intr-un fel sau altul. Ai primit mereu recenzii favorabile de la critici de specialitate. Cat de mult conteaza pentru tine premiile pe care le-ai castigat si aprecierile pe care le primesti constant?

Premiile castigate in folk aproape ca nici nu au contat foarte mult, ma bucuram de ele dar mai mult ma bucuram ca sunt intre prieteni folkisti si aveam o scena unde ne puteam desfasura, cantarile care urmau dupa premiere erau infinit mai importante si mai frumoase pentru noi decat orice alta vaza sau diploma primita ca apreciere pentru calitatile artistice, prietenia care ne lega era adevaratul triumf al festivalurilor respective – iar faptul ca am reusit sa trec granita catre festivalul de la Mamaia m-a facut sa devin o mandrie a acestor prieteni folkisti, uite, una de-a noastra a aratat Romaniei ca folkul contemporan exista, nu sunt doar cei ramasi de pe timpul lui Ceausescu sa slujeasca folkului si o afla toata tara! Asta a contat cel mai mult pentru mine chiar daca nu m-a ajutat prea mult in a convinge o casa de discuri sa semnez un contract.

Esti o deschizatoare de drumuri in muzica romaneasca in sensul ca abordezi mai multe genuri, de la pop la folk si jazz. De asemenea esti una dintre putine artiste care mai canta folk la acesta ora. De ce crezi ca aceste genuri sunt mai putin populare la noi?

O, sunt multe trupe de rock, jazz, raggae care suna extraordinar de bine, daca nu se vad la televizor asta nu inseamna ca nu exista. Au aparut foarte multe cluburi in care se sustin concerte underground. Nu cred ca existe oras care sa nu aiba un club unde sa poata veni in concert trupe rock, jazz, raggae, artisti folk Si, crede-ma, atat timp cat exista studiu superior in Romania si intelectuali, vor exista si devoratori de muzica de calitate. Cat exista studenti, absolventi de facultate si angajati – chiar si someri cu studii superioare , vor exista concerte de folk, rock, jazz, nu am nici un dubiu in privinta asta. Mai ales acum cand Internetul iti satisface orice nevoie muzicala. E si motivul pentru care nu cobor stacheta – si nu ma apuc si eu de fast -food muzical.

Ai participat in anii 2005 si 2006 la Selectia Nationala Eurovision. Ai trecut de fazele preliminarii si ai ajuns pana in finala. Ce inseamna pentru tine ca compozitor acest concurs, sansa de afirmare pe plan international, bucuria competitiei sau pur si simplu manifestarea eului creator?

La Eurovision am fost hotarata sa particip pana castig pentru ca am datele fizice de a atrage atentia asupra mea – si daca tot o atrag am cu ce sa impun respect. N-as fi cucerit nici un trofeu niciodata daca nu as fi avut aceasta convingere. Sunt foarte inalta , arat bine – si impun respect. Ca mai si cant bine live, e ultima calitate in ecuatia asta. Oricat s-ar parea ca nu conteaza foarte mult acest lucru, eu inca mai cred ca as fi facut o treaba foarte buna ori de cate ori m-am prezentat la preselectie. Dar gata, m-am linistit. Viata e prea scurta ca sa-ti doresti sa reprezinti Romania la Eurovision.

„Viata imi aduce in cale exact oamenii cu care sa pot face lucruri frumoase, de inalta calitate, ajutandu-ne astfel reciproc din dragoste pentru frumos.”

Ai urmat si o Facultate de arta teatrala pe care ai absolvit-o in 2008 la Galati. De atunci au urmat mai multe roluri. Ce vibreaza mai mult in sufletul tau…muzica sau teatrul?

Evident, muzica, pentru ca ea imi da libertate si drept absolut asupra finalitatii interpretative. Imi doresc insa sa gasesc si acea oportunitate care sa-mi hraneasca dorul de jocul actoricesc, sa intalnesc acel regizor care sa ma faca sa-mi consum energia acumulata din dor de teatru

In general in viata ne ghidam pasii dupa modele, pentru ca mai apoi sa ajungem sa ne descoperim si sa ne asumam rolul pe care il constientizam. Cine ti-a fost sau iti este model? Ce sau cine te-a ajutat in a-ti modela personalitatea in mod armonios si a evolua pe treptele vietii?

Nu am ajuns in aceasta hora a folkului dintr-o dorinta de a urma vreunui model din copilarie. Nu am avut modele, poate personaje din cartile pe care le citeam din dorinta disperata de a supravietui realitatii. Parintii mei nu-mi puteau satisface nevoile mele firesti in special in ceea ce privea informatia sau afirmarea in plan social. Nimic din ce am realizat pana acum nu s-a datorat altui sprijin decat celui ”de Sus”. Toate realizarile mari au fost niste provocari pe care le-am acceptat si le-am castigat . Dar daca mi-ai fi spus inainte ca eu voi ajunge la Mamaia, ca eu voi termina actorie, ca eu voi realiza genericul emisiunii „Psihologul muzical” de pe Romania Actualitati – ca sa dau si un exemplu concret – as fi multumit frumos ca esti asa de optimist in ceea ce ma priveste. Si totusi” le-am realizat. Asa a fost sa fie. Dar eu nu am facut nimic, Dumnezeu a facut totul posibil, eu doar am dus o viata placuta Lui si am luptat cu caderea in pacate – indiferent de natura acestora. Si – ca premiu – mi-a rasplatit rabdarea exact cand m-am asteptat mai putin”

Ce ganduri te-au indreptat catre arta, catre munca de creatie? Ce vei face pentru a nu te multumi cu mai putin in orice situatie si in orice domeniu in care activezi, fie muzica fie film?

Eu nu-mi fac planuri – las lucrurile sa curga de la sine, duc o viata curata – si fac totul pentru a ma mentine in forma artistica foarte buna – pentru ca nu se stie cand ma voi vedea fata in fata cu un tren care imi poate trece pe dinaintea ochilor si eu nu ma voi putea urca in el din lipsa unei forme artistice impecabile. Viata imi aduce in cale exact oamenii cu care sa pot face lucruri frumoase, de inalta calitate, ajutandu-ne astfel reciproc din dragoste pentru frumos.

Cum stai cu stima de sine si cu modul de a deveni mai entuziasta in ceea ce priveste propria-ti persoana, intr-o societate in care lupta pentru interese si pierderea individualitatii pentru scopuri puerile ajunge la stadiul maxim.

Cineva mi-a spus ca nu ma iubesc suficient, eu nu stiu cum sa numesc ceea ce simt pentru mine insami. E drept ca trebuie sa-mi iubesc aproapele ca pe mine insami – dar nu stiu daca pentru mine insami as face sacrificii la fel de mari ca cele pe care le-am facut pentru familia mea. Cert e ca cele mai frumoase realizari ale mele au fost pentru a impresiona o anumita persoana, ceea ce am facut iesit din comun a fost facut fiind indragostita nebuneste. Cand am vazut „Slumdog Millionaire” am inteles exact filmul fiindca si eu insami mi-am dorit la un moment dat in trecut sa ajung la televizor dintr-un dor nebun pentru o persoana pe care – daca eu nu o puteam vedea, voiam sa ma simt fericita macar stiind ca ma vede acea persoana pe mine. De aici dorinta disperata de a fi cea mai frumoasa femeie din lume daca se poate! Infloresc si sunt utila doar iubind. Cred ca asta e felul in care de fapt ma iubesc si pe mine insami.

Ne afundam in frivolitate treptat si asistam neputiciosi la inversarea sistemului de valori. Vorbeste-mi despre cauzele acestei situatii, cu care ai declarat deschis ca nu esti de acord, din viziunea ta. Care crezi ca sunt consecintele si care sunt solutiile care ar putea echilibra balanta?

Cauza tuturor relelor este lipsa de credinta in Dumnezeu. Sa intru in detalii ar insemna sa scriu un adevarat roman – nu am timp acum sa-l scriu

Sa duci o viata placuta lui Dumnezeu, sa iubesti din toata inima ta, sa faci tot ce tine de tine ca aproapele tau sa fie fericit fara sa ceri nimic in schimb daca toti am face asta, ce lumea frumoasa ar fi

Ierti oamenii si inveti in iertarea ta sa nu mai gresesti?

Imi iert aproapele pentru ca nimeni nu este fara de pacat in afara de Dumnezeu , toti gresim si toti avem nevoie sa fim iertati atunci cand gresim. Ori – cum sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne ierte pacatele si sa ne ajute daca noi nu suntem in stare sa iertam aproapelui? Sa raspunzi raului cu rau inseamna sa permiti raului sa se extinda. Am iertat aproapele raspunzand raului cu rabdare, facand tot ceea ce tine de mine pentru a-l face constient de durerea pe care mi-a provocat-o si a-l face sa-si regrete greseala. Daca aproapele tau ajunge sa aiba pareri de rau pentru ca ti-a gresit, inseamna ca rabdarea ta si-a atins scopul si armonia vine de la sine. Cand nu da semne ca ar regreta ca ti-a facut un rau, nu te obliga nimeni sa-l mai tii in apropierea ta.

Ce reprezinta succesul pentru tine si care este unitatea cu care acesta se masoara?

Succes e sa stii sigur ca cineva se bucura ca traiesti. Ca cineva doreste sa te vada pentru ca simpla ta prezenta il face fericit.

Crezi ca pofta de viata cheama viata?

Viata e de la Dumnezeu. Doar ziua de azi ne apartine si trebuie sa multumesti lui Dumnezeu pentru ea si s-o traiesti cu bucurie, facand nu doar ceea ce iti place ci si macar cate o bucurie si altcuiva in ziua respectiva. Ziua de maine e a lui Dumnezeu.

Dar cea de succes, cheama succesul?

E o mare ispita sa crezi ca e suficient sa-ti doresti succesul – si-l vei avea, fara sa vrea si Dumnezeu asta, si fara ca succesul pe care il doresti sa fie bazat pe o munca asidua, pe un talent lucrat si pe multa sinceritate in toate.

Daca e sa stimulam imaginatia printr-un exercitiu, unde te vezi tu peste 5 ani? Realist vorbind. Dar unde ai vrea sa te vezi?

Tot la Dumnezeu revin ! Daca vrei sa-L amuzi, fa-ti planuri! Cat despre ce fac, ce proiecte am sau ce voi face nu mai vreau sa vorbesc despre nimic pana ce nu finalizez ceea ce imi propun. Spun doar ca in continuare muzica va ocupa un rol primordial in viata mea, iar cei ce sunt fani de folk si jazz vor avea surprize…iar in teatru noi provocari…O masca rade una plange!

Narcis Avadanei

Maria Magdalena Danaila este nascuta pe 29 noiembrie 1973 si este cantautoare si actrita. Licentiata in actorie la Facultatea de Arte Galati, sectia Artele spectacolului de Teatru, specializarea Arta actorului. Maria Magdalena Danaila este singura folkista care a trecut cu succes granita dintre festivalurile de folk si Festivalul Mamaia.

Primele incercari compozitionale dateaza din perioada de glorie a cenaclului Flacara, la mijlocul anilor ’80. Sora sa era solista folk in cadrul clubului UJCM Galati, acesta fiind primul contact al Mariei Magdalena Danaila cu muzica live. .

Prima sa compozitie a fost „Descintec de ploaie” creata special pentru Festivalul Ion Minulescu de la Slatina. Aceeasi melodie va fi prezentata in festivalul „Floare de Colt” de la Giurgiu, in 1995, impreuna cu o noua compozitie, piesa „Surpriza”. Festivalul „Floare de Colt” a reprezentat inceputul unei perioade foarte active din punct de vedere componistic, dar abia dupa Festivalul „Toamna sibiana” unde a cistigat primul loc intii a hotarit sa se dedice in totalitate muzicii si sa faca din pasiunea pentru folk o profesie.

A participat la toate festivalurile nationale de gen dar cel mai important pentru ea a fost „Chitara de Argint” de la Reghin unde a cistigat Marele Premiu si unde a fost descoperita de o echipa de reporteri de la CD Radio Cluj, post de radio care ulterior i-a produs primul material de album.

In 2003 Maria Magdalena Danaila porneste un experiment si participa la preselectia de la sectiunea interpretare a festivalului de la Mamaia, hotarind sa aduca folkul intr-o zona mult mai mediatizata. Trece cu succes de preselectie iar in festival cistiga locul trei cu compozitia proprie «Ce mai faci». Cu aceeasi piesa a cistigat Marele Premiu la Reghin.

In 2004 participa si la sectiunea creatie cu compozitia «Iubesc iar» unde cistiga «Premiul de Excelenta Artistica Ion Voicu» decernat de Madalin Voicu, presedintele festivalului Mamaia.

Dupa Festivalul Mamaia 2004, decide sa sustina examenul de admitere la Facultatea de Arte, sectia actorie, Galati pentru a-si putea consolida repertoriul cu un studiu superior artistic.

Studiaza astfel actoria continuind in paralel cu muzica si reusind in primii doi ani de facultate sa treaca de preselectia editiei romaesti a concursului Eurovision (in 2005 cu „Learn to Say Good-bye” si in 2006 cu „Nu ma uita”).

Incepind din 2006 participa an de an la Festivalul «Folk You» organizat de Jurnalul National, alaturi de cei mai importanti folkisti ai Romaiei, fiind numita chiar una din «amazoanele folkului romaesc» alaturi de Zoia Alecu, Maria Gheorghiu si Tatiana Stepa.

In 2007 revine in festivaluri de muzica folk cistigind locul 1 la «Festivalul castanilor» de la Ploiesti. Primeste rolul «jandarme Marie» din spectacolul «Visezi» de Jean Paul Grumberg, regia Catalin Vasiliu (Teatrul Dramatic «Fani Tardini» , Galati). In 2008 absolva Facultatea de actorie din Galati la clasa profesorului Radu Gabriel, obtinind licenta cu nota maxima. In acelasi an decide sa paraseasca orasul natal mutindu-se definitiv in Bucuresti.