Luminița Hoarță Cărăușu: „Modul în care ne exprimăm vorbește despre noi”

Pe doamna profesor Luminița Hoarță Cărăușu o găsim zilnic la cursurile de sintaxă și morfologia limbii române pe care le predă studenților de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pentru acest interviu și-a rupt din timpul său și ne-a explicat cum apar greșelile de exprimare pe care adeseori le facem.

Străinii spun adesea că limba română este grea. De ce?

Oamenilor veniți din țări precum Germania, Anglia sau Japonia, de exemplu, o să li se pară întotdeauna limba română mult mai grea, spre deosebire de cei veniți din Spania sau Portugalia. Limba română, franceza, spaniola, portugheza aparțin aceleiași familii de limbi, limbile romanice.  Așadar, este subiectivă această comparație.

Prin ce se diferențiază gramatica limbii române față de cea a altor limbi?

În cadrul limbilor romanice, căci doar la acestea aș vrea să mă refer, există foarte multe asemănări, pentru că modelul este cel al gramaticii limbii latine. Dar există și deosebiri. Limba română are o particularitate la nivelul exprimării pronumelor de politețe, întrucît limba română este singura limbă romanică în care există și pronume de politețe de persoana a III-a, comparativ cu celelalte limbi romanice, în care nu există.

Avînd în vedere faptul că în anii de liceu nu se pune accentul pe gramatică, cu ce nivel de cunoștințe vin studenții la admiterea în facultate?

Golul acesta, în care nu se face gramatică, îi afectează foarte mult. Înainte se studia foarte multă gramatică în liceu. Este dificil, întrucît acest gol este foarte lung în timp; este vorba de patru ani, totuși. Apoi, studenții vin la Facultatea de Litere, iar în anul al II-lea, semestrul întîi, trebuie să studieze atît un curs de morfologie, cît și unul de sintaxă a limbii române.

Care sînt noțiunile de bază pentru utilizarea corectă a limbii române?

Studenții învață că subiectul impune verbului predicat acordul în persoană și număr. Este foarte important acest lucru. Nu vom spune niciodată: „studenții citește”; vom spune „studenții citesc”. Se mai învață faptul că predicatul impune totdeauna subiectului recțiunea cauzală, deci impune subiectului să stea în cazul nominativ. De cele mai multe ori, subiectul va fi în cazul nominativ, deși mai sînt și excepții. În literatura de specialitate se vorbește despre subiectul în cazul acuzativ, genitiv, dativ.

„Se fac suficiente greșeli în discursul public”

Care sînt cele mai frecvente greșeli de exprimare?

În gramatica nouă se spune că, dacă complementul de agent este exprimat printr-un substantiv, prepoziția care trebuie să fie utilizată este o prepoziție compusă. În limba vorbită se folosește prepoziția „de”. Dar, din perspectiva limbii române literare actuale, complementul de agent se exprimă printr-un substantiv precedat de o prepoziție compusă, și anume „de către”. Spre exemplu: „Cartea este citită de către student” și nu „Cartea este citită de student”.

De asemenea, mai există o normă a limbii literare actuale, și anume cea care se referă la dubla exprimare a complementului direct. Corect este să spunem: „Îl aștept pe profesor” și nu „Aștept pe profesor”. Deci, se folosește o anticipare.

O altă greșeală se regăsește la forma de imperativ negativ, la singular, a verbului a face. Foarte multă lume spune: „Nu fă acest lucru”. Greșit. Corect vom spune: „Nu face acest lucru”.

Limba vorbită de persoanele publice nu e una dintre cele mai corecte. Ce problemă de exprimare v-a atras atenția în discursul public din ultimii ani?

În limba româna actuală există două locuțiuni prepoziționale diferite, care se folosesc diferit, în contexte diferite. Și anume, „din punct de vedere”, o marca a circumstanțialului de relație și „din punctul de vedere”. Noi trebuie să știm să le explicăm și să le utilizam în contexte potrivite. Ceea ce, în discursul televizual, nu se utilizează întocmai. Se fac suficiente greșeli în discursul public.

De unde provin cele mai multe greșeli de gramatică?

În primul rînd, ar fi acel gol temporar dintre gimnaziu și cursul de morfologie, pe care studenții de la Litere îl fac în anul al II-lea. După aceea, poate fi luată  în considerare și influența foarte mare a mass-media și a modului de exprimare în cadrul acestui discurs televizual sau radiofonic.

Ce trebuie să facă un student pentru a progresa și a vorbi corect limba română?

Cred că un student ar trebui să plece de la gramatica descriptivă de tip tradițional. Este recomandată Gramatica Limbii Române, Editura Academiei, ediție reeditată în 1966. Această gramatică are două volume – volumul I, dedicat morfologiei române, și volumul II, dedicat sintaxei române.

Cît de mult contează pentru un tînăr să știe a vorbi corect limba română?

Este o evidență că este foarte important pentru toată lumea să vorbească corect limba română, să cunoască normele actuale ale limbii române; este obligatoriu. Fie că e vorba de scris – în viață fiecare trebuie să știe cum se face o cerere, un proces verbal și așa mai departe, fie ca este vorba de interacțiunea verbală spontană  – în conversația vie este necesar să ne exprimăm corect, după normele actuale ale limbii literare, pentru că în cadrul interacțiunii verbale respective este importantă nu numai identitatea actanților comunicării, este important și statutul interlocutorului. De cele mai multe ori, modul în care ne exprimăm vorbește despre noi.

Ce rol au mijloacele mass-media în educarea populației în spiritul utilizării corecte a limbii?

Mass-media este un prieten al limbii române atunci cînd persoanele care construiesc discursul mediatic respectă aceste norme actuale ale limbii române și au în vedere regulile conversaționale.  Un prim set de reguli conversaționale se referă la așa numitele „reguli ale accesului la cuvînt”, care sînt în număr de două: vorbitorul în curs îl desemnează pe următorul vorbitor și a doua regulă se referă la autodesemnarea vorbitorului următor.

Toate aceste persoane care sînt implicate în crearea discursului mediatic trebuie să aibă în vedere și regulile numite de către Paul Grice „maximele conversaționale”. Așa cum spune autorul, orice conversație trebuie să fie eficientă și cooperantă și toate aceste reguli conversaționale se înscriu în principiul cooperării.

Scurtă biografie

Prof. univ. dr. Luminița Hoarță Cărăușu activează la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Litere, Catedra de Limbă Română și Lingvistică Generală.  Și-a început cariera în anul 1990, ca asistent la Catedra de Limbă română pentru studenții străini, fiind cunoscătoare a patru limbi străine: engleză, germană, franceză și italiană.

Din 2005 este profesor la Facultatea de Litere, unde susține atît un curs de sintaxă, cît și unul de morfologie a limbii române. Pe lîngă aceste două domenii, mai este pasionată de lingvistică și pragmatică, teme pe care le-a dezvoltat în volumele publicate.