Lucian Dan Teodorovici: „Un scriitor isi doreste foarte mult dialogul cu publicul”

Care sunt etapele care trebuie strabatute pana la publicarea unei carti?

Pai… in primul rand sa scrii vreo 3-4 carti pe care sa le arunci la cosul de gunoi, cred ca e foarte important. In al doilea rand, sa fii foarte atent la criticile celor din jur si sa rezisti, pentru ca sunt oameni, poate unii rau intentionati, dar majoritatea bine intentionati si au observatii foarte bune care pot ajuta. Deci, daca ai urechile larg deschide pentru asta, cred ca e important. In al treilea rand, iti trebuie ceva rabdare pentru ca s-ar putea ca o editura sau alta sa-ti respinga manuscrisul si multi dintre cei care se doresc scriitori nu rezista la respingeri, la refuzuri. Abia dupa ce treci de aceasta etapa incepe cu adevarat greul. Dupa ce-ai publicat trebuie sa rezisti, din nou spun, la reactiile din presa, din lumea literara.

Cum ati facut fata primei critici negative?

Din fericire, eu pana acum din 60 – 70, chiar mai multe cred, am avut doua sau trei critici negative. Asta se poate verifica, nu o spun cu niciun fel de fala, asa ca mi-a fost usor sa le accept. In acelasi timp, daca stiu ca omul este foarte bine intentionat si critica e negativa, dar pozitiva ca intentie, nu am absolut nicio problema. Oricum nu am avut niciodata nicio problema cu nimeni caruia nu i-au placut cartile mele si cu multi dintre ei sunt prieten in continuare.

Ce invata un scriitor din critici?

Eu, in mod cert am invatat multe. Prima cronica negativa a fost la „Circul nostru va prezinta”, a lui Daniel Cristea-Enache cu care, imi place sa cred ca, in momentul de fata sunt  prieten. A avut oboservatii foarte bune, puctuale, pe carte, obervatii care m-au ajutat foarte mult si la editia a doua. Un scriitor trebuie sa fie foarte atent la ce spun oamenii, dar sa nu-si insuseasca ceea ce cred ei, pentru ca fiecare scriitor are un mod al sau de abordare a literaturii. Dar, daca esti deschis, sigur, vezi si locurile in care ai gresit.

Cum vedeti viitorul noului val de tineri scriitori, noii generatie?

Noua generatie… n-o vad nici mai rea, nici mai buna decat orice alta generatie la o anumita varsta. Depinde doar de ei.

Credeti ca societatea literara ieseana este inferioara celei bucuresteana?

Nu, nu cred. In momentul de fata cred ca sunt sanse foarte bune indiferent in ce loc al tarii esti. Fiind in Bucuresti, esti mult mai aproape de eveniment, dar aici nu se poate vorbi despre un mod de a obstructiona provincia de catre capitala, ci pur si simplu acolo s-au concentrat mai multe evenimente, mai multa viata culturala. Si-atunci singur ca si accesul la ele este mult mai simplu. Asta ar fi singurul inconvenient, in rest, nu.

„Blog-ul este o platforma, pana la urma, asa ca poate aparea literatura buna si pe blog-uri”

In era internetului cine mai citeste carti? Au devenit blog-urile o forma de transmitere, de promovare a literaturii?

Blog-urile pot deveni o forma de comunicare, dar nu neaparat a literaturii. Tot ceea ce inseamna blogosfera e o forma de comunicare. Literatura e mai mult, e o forma de arta. Nu stiu spre ce evolueaza blog-ul, dar blog-ul este o platforma, pana la urma, asa ca poate aparea literatura buna si pe blog-uri. Pana acum, sincer, nu am gasit asa ceva.

Literatura contemporana functioneaza pe principiul cerere/oferta, oferta/cerere?

Ar putea functiona si asa. Ar putea functiona daca am pune mai mult pret pe ceea ce inseamna scriitura comerciala. Din punctul de vedere al editorului ar trebui sa formeze niste scriitori care sa nu se viseze neaparat Shakespeare, ci sa vrea sa fie pur si simplu Sandra Brown sau stiu eu ce alt mare scriitor contemporan.

Ati citit Sandra Brown?

Nu stiu daca am citit. Cred ca am inceput o carte, dar nu am apucat sa o citesc pana la sfarsit.

Ce va inspira cand scrieti? Ceea ce scrieti este pura finctiune sau sunteti influentat de realitatea care va inconjoara?

Pura fictiune nu cred ca exista, nici in carti istorice, nici in carti science-fiction. Orice scriitor este influentat, dar asta inseamna individualitatea scriitorului, asa se deosebesc calitatile scriitorului, prin modul de expunere a realitatii imediate.

„Din pacate leg scrisul de fumat”

Majoritatea scriitorilor au tabieturi atunci cand scriu, ce tabieturi aveti Dumneavoastra?

Inainte aveam nevoie de liniste totala pentru a scrie, insa ultima carte am scris-o pe muzica. Din pacate leg foarte mult scrisul de fumat. E un tabiet la care as renunta cu mare placere, dar nu pot.

Ati trait si experienta strainatatii ca scriitor. Cum ati fost perceput de publicul strain comparativ cu cel roman?

Publicul strain e diferit, pentru ca e mult mai receptiv. Eu sper ca diferenta se estompeaza pe zi ce trece si asta e un lucru pe care, sincer, il observ. A inceput si in Iasi, un oras care nu atragea la asemenea evenimente foarte multi oameni, lumea sa devina interesata, sa vina, sa participe la cat mai multe evenimente si e mult mai bine. Deocamdata, sustin ca, publicul strain e mai educat spre dialog, iar un scriitor isi doreste foarte mult dialogul cu publicul.

Ce rol are Editura Polirom in viata culturala ieseana?

Eu cred ca Polirom are un rol esential, nu numai in viata literara ieseana, pentru ca a reusit sa „acapareze” cam 95 % din literatura contemporana din Romania, printre cei mai importanti scriitori, fie ei tineri, fie deja consacrati, cu nume foarte mare. Prin urmare, Polirom este un punct cultural foarte important pentru intreaga Romania si nu o spun numai eu, pentru ce e evident lucrul acesta.

Cenaclurile, cluburile literare, asociatiile de scriitori mai sunt frecventate in zilele noastre sau au ramas doar un mit?

Din pacate nu prea exista. Eu as zice ca ar fi foarte necesare pentru formarea unui scriitor. Nu mai sunt oameni care sa le organizeze, sa-si asume cu simt de raspundere sarcinile, pentru a dialoga cu tinerii, dar cred ca daca ar exista, ar fi frecventate.

Sa trecem de la literatura la scenografie. Povestiti-ne despre cariera de scenograf.

Nu e foarte mult de povestit. Am castigat de sase ori pana acum finantari, dar nu eu, ci producatorii. Eu am prezentat scenariul meu unor producatori, iar producatorii participa cu acel scenariu la Centrul National al Cinematografiei (CNC) si daca primeste un numar de credite este finantat pentru a fi produs filmul. Pana acum, intamplarea a facut sa castig la fiecare sesiune la care am participat cu unul sau doua scenarii. Dar, deocamdata nu sunt deloc multumit. De exemplu, de ecranizarea la „Circul nostru va prezinta” nu sunt deloc multumit. De altfel nici nu-l mai recunosc, am cerut sa-mi fie scos numele de pe afis, apare doar ca este inspirat de cartea mea, „Circul nostru va prezinta”. Este un film foarte prost, eu va recomand sa nu mergeti la el, desi e facut dupa cartea mea. E foarte greu pentru ca depinzi total de regizor, de actori si s-ar putea sa te trezesti ca ti-e denaturat complet mesajul. E un risc permanent. Am avut si experiente pozitive, am lucrat pentru televiziune si acolo au fost mai mult decat profestionisti, producatorii, oameni extraordinari, foarte inteligenti cu o colaborare excelenta.

Cum ati ajuns sa faceti desene animate?

A fost o oferta. Eu am scris impreuna cu Florin Lazarescu si oferta a venit prin el. Noi scriind impreuna am ajuns sa lucram cu Toni Grecu pe scenarii si a durat vreme de cativa ani.

… septembrie 2005 – decembrie 2008…

Am avut satisfactii foarte mari cu acest proiect. Nu ma refer la cele financiare neaparat, desi nu sunt de neglijat, ci inclusiv in momentul scriierii. Eu si Florin, datorita Animat Planet-ului ne-am distrat foarte mult scriind. Chiar daca uneori ne-am enervat a fost o provocare extraordinara si ne-a placut foarte mult sa facem scenarii.

Exista o legatura intre literatura si scenografie?

Nu, eu nu pot sa fac o legatura pentru ca de fiecare data incerc sa uit tot ceea ce stiu ca scriitor in momentul in care fac scenariul, invers se intampla cam acelasi lucru, la fel si cu jurnalistica. Trebuie sa te debarasezi de foarte multe dintre obisnuintele de acolo, ca sa nu cazi aici in pacate. Si-atunci doar asta face legatura, ca fac foarte multe eforturi de-a ma desprinde.

Ce ati alege intre literatura si scenografie? Si de ce?

Literatura, fara discutii. Literatura este visul meu dintotdeauna. Literatura imi perminte, in primul rand, o libertate foarte mare si nu presupune intermediari pentru ca opera mea sa ajunga ca public. Si-atunci ma prezint eu pe mine insumi, pe cand in scenografie ma prezint eu cu o groaza de alti intermediari care pot ajuta foarte mult ceea ce fac eu sau pot denatura.

Ati putea trai din scris, din cartile pe care le publicati?

Deocamdata nu se poate trai din asta sau poate da, dar la o limita de rezistenta, ca sa nu-i spun de subzistenta. Eu unul nu pot si nici n-as putea trai din scris.

Cum va impartiti timpul intre familie, munca, scris si scenografii?

Greu, foarte greu. Lucrurile astea nu se intampla toate odata. Am perioade in care ma ocup de aia, apoi perioade in care ma ocup de cealalta. Nu am o metoda anume, depinde de proiectele care sunt in derulare, fiecare proiect are un deadline care trebuie respectat, si-atunci imi organizez timpul in functie de deadline-uri. Iar in timpul liber, pe care incerc sa mi-l fac singur, nu fac altceva decat stau si citesc sau ma uit la televizor. Altceva nu prea sunt capabil sa fac in ultima vreme in timpul liber, pentru ca e foarte scurt si-atunci trebuie sa ma odihnesc.

Raluca Codru