Lansare cu surle si trambite in weekend la Iasi: carcotasul Misu Gainusa a lansat cel mai recent volum al sau, „Povestiri mortale”. Prilej in care „Cotcodacelul” s-a bucurat de o atentie deosebita din partea presei si a publicului. In timp ce autorul volumului lansat se zbatea sa raspunda jurnalistilor care l-au asaltat cu intrebari, reporterul CuzaNet si-a indreptat atentia spre colegul si bunul sau prieten, Huidu, care astepta cumintel sa se incheie sesiunea de autografe. Am povestit despre familie, Romania, umor si bineinteles… Gainusa.

„Cine crede ca poate atinge perfectiunea, are o mica buba la cap.”

La 10 ani de Cronicuta, ce iti doresti pentru „copilul tau conceptual”?

Ii doresc sa ii pot oferi o tara mai buna. De fapt asta e Cronicuta, chiar daca pare o emisiune de divertisment, si-a dorit un pic mai mult. Cred ca in astia zece ani am schimbat cate ceva. Macar un pic de moralitate si tot e bine. Suntem asa, cam multimoralisti, asta e adevarat. Dar asta nu inseamna ca suntem si perfecti. V-am spus si ieri treaba asta. Se mai intampla sa mai derapam. Uneori mai grav, alteori mai putin grav. Dar, in general, ne dorim lucrul acesta: sa fie un pic mai bine pentru voi. Era un slogan pe vremuri…

De ce „Huidu si Gainusa” si nu „Gainusa si Huidu”? Domina cineva in relatia voastra?

Nu. Am fost primul. Eu am fost primul. Am inceput „Cronica” asta singur, Misu a venit, am facut o echipa, putea sa fie foarte bine si „Gainusa si Huidu”.

Cum ai defini relatia?

E o relatie complexa, avem deja 10 ani. Sotiile noastre ziceau la un moment dat „Ba, voi stati mai mult impreuna decat cu noi!”. Si asa si este. De aia in vacante ne vedem foarte rar si in weekend-uri aproape deloc.

Crezi ca ati mai avea acelasi success independent?

Nu se stie… Intotdeauna o echipa este de preferat unor relatii independente. De aia si tin echipa asta de foarte mult timp si probabil ca o sa tina la nesfarsit pentru ca exista o colaborare foarte buna. Facem lucruri diferite, suntem total diferiti. Uneori avem idei diferite asupra unor lucrurui. Ne mai sfadim dar, intr-un final exista un drept de veto: daca unul dintre noi nu vrea, nu se face.

La o cautare pe google numele tau si al lui Misu apar pe site-ul perfectpeople.net. Crezi in perfectiune?

Nu… Perfectiunea este un deziderat dar nu o atingem niciodata… E adevarat, mi-ar placea sa spun si sa cred ca sunt un perfectionist. Dar cine crede ca atinge perfectiunea inseamna ca are o mica buba la cap. Perfectiunea nu se poate atinge. Poate ne-o dorim cu totii dar… Nu se poate. Este ca infinitul, stii? Poti tinde catre infinit dar. Stii ca limita din infinit, cat e? Infinit. Deci…

„Umorul macar nu minte. E mai corect.”

Care e cea mai mare gafa pe care ai facut-o?

Am facut multe. Atletistul a ramas in istorie, dar m-am corectat ulterior pentru ca era emotia unei transmisiuni sportive in direct pe care am facut-o. Si a fost una foarte tare la radio, pentru ca m-a sunat un baiat pe care il chema Andrei… si mai cum?…Dinescu. Zic „Bine… Esti ruda cu nebunul?”. La care mi-a raspuns „Da. E tata.”… (rade) E o gafa foarta tare, mi-aduc aminte cu placere de ea de fiecare data.

Ce parere au bebelusele de imaginea de „papusele dansatoare” pe care le-o creati… si doar atat?

Nu e chiar asa… Pe de alta parte, intreaba-le pe ele. Dar nu e chiar asa. Ai vazut, Oana e destul de intepata si lucreaza foarte des la Cronica. Are o dezvoltare ca om de televiziune destul de interesanta. Asa ca cei care pot trece peste astfel de cuvinte… Si Misu imi creeaza o imagine de grasut si umflatel care tinde sa devina un fel de renume. Dar e ok.

Initiativa de a iesi mai mult in fata a venit din partea ei sau din partea voastra?

Nu, a venit firesc. Dupa multi ani de televiziune oamenii care fac televiziune au o evolutie. Oana a evoluat foarte frumos si e firesc, nu a trebuit sa vina e la cineva.

Vinde umorul mai bine decat senzationalul?

Eu cred ca din pacate, in ultima perioada, senzationalul vinde mai bine. Dar nu senzationalul ala care ar trebui sa vanda. In general astia cu senzationalele… Le strica. Umorul macar nu minte. E mai corect.

Sotia ta are simtul umorului?

Eu sper ca da… (rade)  Rade, daca intrebi. Suntem de foarte mult timp impreuna si probabil ca imi stie glumele pe dinafara, si felul de a fi si asa mai departe. Dar inca mai rade, e bine.

Despre Badea: „Nu imi place ca e destul de ipocrit”

Ai de gand sa devii vreodata serios in cariera? Sa adopti un stil mai sobru?

Nu stiu. Odata cu trecerea timpului, s-ar putea. Sper sa nu fiu atat de sobru incat sa fiu caracterizat drept acru, ca nu as vrea. Dar abordam si niste lucruri mai serioase.

Pe blog, din cate am observat.

Acolo e un spatiu de exprimare mai interesat pentru mine si as putea sa scriu tot umoristic, dar e bine din cand in cand sa mai scrii si ce iti trece prin cap. De aia am si facut blogul ala.

Chiar si articolele despre Mircea Badea?

Alea sunt articole rele… Nu sunt ceea ce vreau eu sa scriu. Cu Mircea Badea au fost niste rabufniri ale carcotasului din mine, dar pe de alta parte blogul ala e facut pentru a evita o alta alternativa. Sunt niste articole interesante.

De unde a inceput conflictul cu el?

Nu exista un conflict general, e un conflict de intentie. Respect foarte mult puterea lui de exprimare si ideologia lui. Si faptul ca este foarte liber in a spune ceea ce gandeste.  Nu imi plac unele idei si nici atitudinea pe care am descris-o pe blog. Nu imi place ca e destul de ipocrit… nu, foarte ipocrit. Din nefericire si eu sunt din cand in cand ipocrit, dar asta e… ne caracterizeaza. Conflictul e intretinut mai mult de orgoliile noastre decat de ceva faptic real, nasol. Asta poate fi un avantaj sau un dezavantaj. In cazul asta, e dezavantaj.

O confruntare fata in fata a fost?

Da’ bem bere. Mergem si bem bere din cand in cand, sa vezi ce fete au aia care trec pe langa noi! Am fost ultima oara in Mall in Bucuresti. Ne-am intalnit sa vorbim despre ceva ca am fost vecini… Ne stim de mult. Sa vezi ce fete aveau, se impiedicau oamenii cand ne vedeau.

Am inteles ce figuri din Romania nu apreciati. Care sunt totusi cele pe care le agreati?

Sa stii ca imi place foarte mult Ivan Patachi. Este un om si un exemplu deosebit. Mi se pare un luptator si un om foarte detasat, ceea ce noi nu prea avem in Romania. Imi place Ilie Nastase pentru ca are o candoare senzationala. Mi-a fost sef o anumita perioada si am facut cu el  niste deplasari in afara. Este un om foarte placut. Nu poti sa spui ca este un varf al culturii, dar e un om foarte foarte placut. Mai sunt, mai exista personaje care imi plac. Si asta se mai vede si din cronica, mai ajung acolo personaje, le criticam, dar pe un alt ton.

„Problema cea mai mare a jurnalismului: lipsa discernamantului”

Vorbeati la conferinta cu studentii la jurnalism despre infestarea jurnalismului in Romania si chiar la nivel mondial. Crezi ca solutia vine din trust-uri sau de la ceea ce sunt invatati studentii oe bancile facultatii?

Nu, solutia este mai complicata decat atat. Pe bancile facultatii poti invata sa fii un bun jurnalist care sa raspunda la acele intrebari si sa invete sa scrie bine. Eul tau, lectura ta te invata sa ai o fraza buna, sa fii placut in ceea ce scrii si asa mai departe. Din nefericire eu ma refeream la o chestie morala, la o capacitate a jurnalistului de a judeca un pic mai mult decat ce scrie din penita sau ce ii sopteste prompterul sau ce discuta. Ca judecatorii. Judecatorii, in mod normal, trebuie sa fie niste oameni care sa fie trecuti prin viata, sa poata discerne. De fapt, asta e problema cea mai mare a jurnalismului: lipsa discernamantului. Si asta nu se poate rezolva la scoala, ci in societate. De aia societatile vestice sunt un pic mai evoluate din punctul asta de vedere. Acolo jurnalismul are si anumite parghii, dar parghiile astea nu sunt institutionale, ci morale.

Referitor la indignarea fata de Romania. Cum vezi viitorul fiului tau? Vrei sa il trimiti sa faca studiile in strainatate?

Nu as vrea, sincer. Pe baiatul meu il cheama Rares. Pe urmatorul o sa il cheme Mircea. Astea sunt niste nume tare greu de pronuntat in afara, de aia le-am si pus … As vrea sa ramana aicea si sa le pot oferi ceea ce este mai bun. Si sa le pot insufla dorinta asta de schimbare care la noi a creeat o oarecare fisura, pentru ca, vrem nu vrem, suntem un produs al comunismului, si eu si Misu. Si toata generatia noastra. Daca am reusi sa ne rupem de el si sa va imboldim pe voi sa va doriti ceva mai bun, asta este ce putem sa realizam. Pentru ca de fapt, noi suntem o generatie pierduta din punctul asta de vedere.

„Romania este o sursa nesecata de inspiratie, o sursa nesecata de suparare si frustrare”

Ai avut vreo participare la cartea pe care a lansat-o Misu? Ca sursa de inspiratie poate?

Nu stiu, nu am citit cartea, am primit-o acum trei zile si am avut inchidere de emisie si e complicat. Dar … Misu spune ca  ma regasesc intr-un personaj care decedeaza. (rade)

As vrea sa incercam un joc gen „Cronicuta” Iti ofer un cuvant la care tu sa imi dai o definitie.

Da.

Politicieni.

Mmmm, niste persoane care intr-o societate ideala ar trebui sa fie varful voluntariatului. Consider ca politica ar trebui sa fie un voluntariat, nicidecum o meserie sau ceva platit. Dar, care din nefericire, nu e asa.

Umor.

Umorul este un mijloc foarte eficient de comunicare.

Familie.

(rade) Ar trebui sa raspund cu celula de baza a societatii… Pe de alta parte, familia ar trebui sa fie comfortul psihic necesar oricarui individ in societatea asta.

Gainusa.

(rade) Gainusa este un talent innascut.

Bebeluse.

Bebelusele sunt niste fete foarte frumoase foarte muncitoare.

Romania.

Ha… Romania este o sursa nesecata de inspiratie pe de o parte, iar pe de alta parte, o sursa nesecata de suparare si frustrare si este un potential de dezvoltare pe care sper sa traiesc sa il vad dus pana la capat.

Te simti pus in umbra in vreun fel de talentul scriitoricesc al lui Gainusa sau de promovarea de care se bucura in aceste zile?

Nu,  promovarea o facem impreuna. Nu exista astfel de bariere, dimpotriva. Pentru noi este important ca prin membrii ei, cronica sa mearga mai departe. Asa cum am zis, scriu foarte mult pentru cronica. Lumea nu stie, dar scriu  foarte mult. Am un alt stil si este destul de greu de concretizat intr-o carte, dar odata si odata am sa scriu o carte.

In ce stil?

Umoristic.Povestiri umoristice, sau calatoare. Imi place mult sa calatoresc. De fapt cartea mea preferata de povestiri chiar asa se cheama, povestiri calatoare. Ti-o recomand, este foarte frumoasa. Sunt locuri minunate si in tara asta, dar nelocuite.

Raluca Sipurel

DESPRE HUIDU PE SCURT

Data nasterii » 16 iulie 1976

Zodia » rac

Stare civila » casatorit

Studii » Academia de Studii Economice

Nascut in Bucuresti, „orasul poeziei – orasul meu cu mii de trandafiri!”, Serban a dovedit de mic ca-i place spectacolul, „La botez am facut pipi in cristelnita”. Are doi frati, Vlad si Matei. Este casatorit cu Cristina.
Si-a descoperit pasiunea pentru mass-media dupa ce timp de 6 luni a lucrat gratis in radio, ca ucenic. Howard Stern este modelul sau profesional.

E cam orgolios si destul de greu de contrazis. Are gura mare si stricata. Dispretuieste prostia si ipocrizia. In timpul liber doarme sau merge la munte. Considera ca principalul dezavantaj pe care il aduce celebritatea este faptul ca nu prea mai poti sa treci „neobservat”, lucru esential in meseria sa.