Augustin Mihalache este unul dintre pilotii de curse din Iasi, la a carui experienta a contribuit participarea la diverse competitii in tara. In ultimul an a concurat in Covasna, Brasov, Targu Mures, Iasi si Bacau. Comoditatea nu-l caracterizeaza, alegand ca fiecare zi sa o petreaca printre masini, indiferent ca o face la curse, ca instructor auto sau doar teoretic, prin initierea unui proiect de lege privind conducerea defensiva. Dupa 25 de ani in domeniu, inca face ce-i place, „pentru ca ii iese cel mai bine”.

Se spune ca in femei si in franele de Dacie nu poti avea incredere. Am vazut ca masina pe care o folositi in competitii este Dacia Logan. De ce masina asta si nu una mai puternica?

Femeile decid singure ce fac, asupra franelor decide soferul. Ar trebui sa am incredere numai in frane de Mercedes? La mine s-ar putea sa fie a treia varianta… Am ales Dacia ca masina de competitie pentru ca a fost si varianta cea mai ieftina.

Care au fost investitiile in masina?

Daca e sa adun fiecare 5 lei, 10 lei, cateva sute de milioane. Cam tot ce am avut. Ea oricum valora mai mult decat o masina obisnuita. Si costurile nu se limiteaza doar la masina. E nevoie de bani si pentru platforma cu care o duci la curse, de alta masina care sa o tracteze, e vorba de anvelope, jante, mai multe tipuri de suspensii. Unei masini de curse nu e suficient sa-i trantesti o cutie de viteze sau un ambreiaj. E posibil sa fie mai multe variante de softuri, calculatoare de bord.

Ce v-a incurajat sa va reluati activitatile privind cursele, dupa accidentul din 2005?

Nu stiu. A fost mai greu pana m-am urcat pe un motor. E acel feeling care te determina. A fost teama de motoare, dar a disparut. La inceput eram ingrozit, imi era frica sa urc intr-o masina si ca pasager. Dar dupa ce m-am urcat pe un motor iti dai seama ca il strunesti, il poti controla, il poti inclina in viraje.

“Scopul nu trebuie sa fie cupele sau diplomele”

Practic ati copilarit in lumea masinilor. Cum v-a schimbat aceasta pasiune pentru ele?

Mi-a folosit in viata. Bine, daca as fi facut pian as fi fost probabil mai cizelat. Dar nu regret nimic de pana acum. Asta e cel mai bun lucru pe care am putut sa-l fac, pentru ca asta-mi reuseste. Nu vreau sa ma gandesc cum s-ar auzi o simfonie cantata la pian de mine sau cum ar merge un om caruia i-am pus eu oasele la loc. A fost o conjunctura ce a favorizat dezvoltarea mea in acest sens. In blocul, in zona in care am crescut, majoritatea au facut carting, planorism sau parasutism.

Care sunt satisfactiile pe care vi le aduc aceasta “prietenie” cu motoarele?

Satisfactiile nu sunt date de orgoliu, pentru ca nu am facut automobilism pentru cupe sau diplome. Conteaza si astea, dar nu trebuie facut un scop din ele. Pur si simplu stiu ca datorita automobilismului m-am dezvoltat in domeniul asta. Altfel n-as fi fost la nivelul la care ma aflu acum. Si ca instructor auto am avut satisfactii, dar si la curse. E, intr-adevar, o pasiune. Esti imbatabil in momentul in care gasesti satisfactie in evolutia ta si in perfectiune.

Pana unde poate merge dorinta de a investi in aceasta pasiune?

Pentru o aparitie de 5 minute poti avea nevoie si de 3000 de euro. Imagineaza-ti cand e vorba de curse de 400 de kilometri, cati bani iti trebuie. De regula strangeam bani un an de zile si reuseam sa ajung la o cursa. Apoi au inceput sa mai apara si sponsori. Dar si aici e relativ. De exemplu, am incercat anul asta sa particip la campionat, dar am reusit numai la 4 etape sa ajung.

Care sunt riscurile pe care vi le asumaticand sunteti la volan?

Dar cine a zis ca e un risc? E, intr-adevar, diferit fata de condusul cotidian, dar nu risc. Statistic, pietonii sunt supusi pericolului mai mult decat noi; sunt aproape 30% din victimele accidentelor rutiere.

Cat de important este rolul copilotului intr-o cursa?

E ca rolul soacrei. Numai ca ei ii poti pune un plasture la gura, copilotului nu. Meritul lui intr-o competitie este fantastic de mare, in conditiile in care intr-adevar colaboreaza. Cum iti spuneam, virajele alea pe care trebuie sa le faci din timp, nici nu apuci sa le vezi. Tu trebuie deja sa auzi ce urmeaza dinainte. Sunt posibile competitiile fara copilot, cum ar fi Campionatul National de Viteza in Coasta, unde sunt si masini de 800-900 de cai putere, dar este un traseu gen Formula 1, de 10 km, unde sunt 15-20 de viraje. Si mergi singur si parcurgi traseul ala de mai multe ori si incerci sa scoti cel mai bun timp. Fara un copilot bun n-ai cum sa faci performanta.

Ce incita cel mai mult un sofer de raliuri, complexitatea traseului, distanta, locatia, conditiile meteo?

Toate. Un campion spunea ca Formula 1 este pentru viteze mari si tocilari, care invata 3 viraje si le repeta, pe cand raliurile sunt pentru oameni cu o mare experienta.

Va mai amintiti cand ati depasit prima linie de start?

In ’98, la Brasov. Dar numai trei viraje, ca dupa aia… Au venit si m-au strans cu camionul. A fost ceva mai ciudat. Oricum, interesant e ca am aparut pe PRO TV mai mult decat daca as fi castigat. Deci, din punct de vedere al marketingului, daca voi primi sponsorizari mai mari si o sa mi se impuna anumite targeturi de aparitie la televiziune, o sa fie nevoie sa ma rastorn regulat.

Ati luat in calcul ca strainatatea va poate oferimai multe oportunitati?

M-am gandit. Dar e clar ca cei dinafara isi vor promova valorile lor. O scoala de pilotaj din Finlanda n-o sa se chinuie sa scoata campion mondial un moldovean. Daca as avea bani m-as duce si m-as pregati acolo. Dar nu pot sa ma duc si sa sper ca ei o sa-mi dea ceva ce nu pot sa le ofere nici alor lor.

In ce consta antrenamentul unui automobilist?

Aici e o problema mai complexa. In general, pentru a fi un pilot de valoare iti trebuie experienta, asta inseamna ani. El trebuie sa faca altfel de antrenamente fata de un sportiv obisnuit, precum ciclism, tenis de camp, inot, imbinate intre ele. In anii ’90 si 2000, cam toti campionii mondiali de raliuri se antrenau dupa sistemul asta, cu exercitii fizice intensive. In prezent nu a fost eliminat complet, insa nu mai este programul ala strict. Trebuie o pregatire temeinica, si nu numai asta, ci si cunostinte in domeniu. Cred ca numai munca de informare si analiza ar trebui facuta cateva ore pe zi, alaturi de orele de condus. Schumacher a spus, la un moment dat, ca e nevoie de 90% munca si restul pasiune, talent.

Ii incurajati pe tinerii de azi sa se orienteze spre acest domeniu?

Da, numai sa nu stie parintii. Cred ca este foarte util, in primul rand pentru educatia rutiera. Spre exemplu, dupa ce fac scoala de soferi, realizeaza cat e de greu sa opreasca masina la trecerea de pietoni si toti exclama la prima sedinta de conducere cum treceau ei ca tampitii si asteptau ca masina sa opreasca. Plus ca pilotajul auto iti ofera mai multe sanse in trafic sa rezolvi o problema atunci cand ea apare.

Madalina Tincu