Cetera, contra si gordunul il insotesc din muntii Lapusului peste tot in lume. Chiar si cei cativa batrani pierduti prin colturile tarii, care stiu  sa horeasca cum numai stramosii nostri o faceau, se incumeta bucurosi sa prezinte o parte din cultura traditionala romanesca in China, alaturi de Grigore Lese, descoperitorul lor. Doctor in muzica, maestrul contribuie la continuitatea folclorului autentic prin scoaterea la lumina a unor ritualuri si cantece demult apuse, pe care le pune in scena sub forma unor povesti.

Sunteti considerat cel mai mare rapsod al Tarii Lapusului. De ce nu sunteti de acord cu aceasta formula?

In aceasta situatie apar confuzii. Eu nu sunt rapsod. Termenul a fost adaptat la noi in Romania, sub influenta greceasca. Una este rapsodul si alta ceea ce faceau aezii. Intrebarea implica o discutie lunga, din care raspunsul este acesta, nu sunt rapsod.

Cum interpretati nevoia romanilor de cantec popular?

Cantecele ne reprezinta cel mai bine. De fapt eu cant stratul vechi, stratul stravechi, horile din genul neocazional de dor, de jale, de instrainare din principalele ritualuri din viata omului. Horile acestea le reprezinta pe romani.

Promovati pastrarea folclorul. Poate fi considerat acest fapt o lupta grea?

Nu este o lupta. Eu incerc sa aduc in atentia tinerilor ce este adevarat din cultura traditionala, adica, ei sa se regaseasca in catecele acestea, sa stie ce este valoare si ce nu este valoare. Asta fac eu. Concertele mele au un inceput si un sfarsit. Este o poveste acolo. Intotdeuna prezint in scena o poveste.

„Horile is de stamparare la omul cu suparare”

Ce parere aveti despre tranzitia oras-sat si invers?

Este firesc sa se intample. Societatea nu sta pe loc, evolueaza. In acelasi timp, odata cu societatea si muzica evolueaza. Cu alte cuvinte, in ziua de azi eu practic o miscare revivalista. Muzica aceea nu se mai gaseste. Taranii nu ii mai gasim, taranii de altadata au disparut, ici colo in enclave mai gasim cate unul. Dar asta nu e reprezentativ. Este firesc ca lumea sa se schimbe. Si muzica, horile si ritualurile sunt reprezentate peste tot, dar la fel, sub alta forma.

Exista o intamplare care v-a determinat sa promovati muzica traditionala romaneasca?

Sunt, cu siguranta, mai multe intamplari, dar una a fost cea mai fericita. Cand am terminat liceul de muzica din Baia Mare, Gheorghe Velea, profesor de solfegii si dirijorul de orchestra de atunci mi-a zis «Grigore, eu te-as sfatui sa te duci intr-o comuna de munte in Lapus si sa inveti copiii de acolo muzica. Sa-i inveti sa solfegieze, sa cante. » Ei, copiii acestia din Lapus in cativa ani s-au impus in Romania prin interpretarea lor. Am avut acolo un cor deosebit de voci egale. Corul impresiona toate formatiile profesioniste din tara. Era cel ma bun cor de copii din Romania anilor `79.

Cantecul adevarat, ati afirmat, ca se rosteste in intimitate. Ce se intampla pe scena, ce diferente intervin?

Stiti, acolo pe scena cant tot pentru mine. Este o adaptare. E greu, dupa mine cantecele nici nu ar trebui aduse pe scena. Sunt cantece pe care omul le canta pentru el, pentru alinare, de astamparare, cum spune vorba: «ma, de ce horesti? Pai eu cant sa ma stampar». Vedeti cum le spune „Horile is de stamparare la omul cu suparare”. Omul canta pentru el. Sunt cantece pentru trup, zic eu, si cantece pentru suflet. Imi place sa cred ca m-am apropiat de cantecele adevarate, de cantecele de suflet. Aicea, in suflet sunt mai multe camarute, asa se spune, si de fiecare data cand vreau sa imi alin supararile, deschid o camaruta de asta si imi dau drumul la glas.

„Nu ne putem rastigni in timp sau intr-o mitologie si sa nu mai iesim de acolo”

Pe de alta parte, v-ati dori vrea ca ascultatorii sa patrunda in intimitatea dvs. pentru a va asculta adevaratul cantec. Credeti ca e posibil?

E foarte greu. E foarte greu sa il prinzi pe om in intimitate. Trebuie sa treaca vremea, trebuie sa te simta, trebuie sa te apropii de el, trebuie sa intri in viata lui si sa intre in viata ta. Cu alte cuvinte, trebuie sa te citeasca si trebuie sa il citesti. Astea sunt cartile mele adevarate: oamenii. Fiecare om reprezinta si a reprezentat pentru mine cate o carte.

Doctorul in muzica poate fi considerat un doctor spiritual?

Doctoratul in muzica e o chestiune stiintifica, de studiu, de cercetare, dar care nu are nici o legatura cu horitul sau cu cantatul. Intr-adevar, atunci cand urci pe scena si cand te implici sa promovezi cultura traditionala si sa o duci prin interpretare in lume, trebuie sa stii sa compari lucrurile, spatiile, trebuie sa stii unde te situezi, cu ce ne asemanam. Si atunci intervine stiinta. Eu zic ca fara stiinta nu putem, batem pasul pe loc. Trebuie sa avem si stiinta cantatului, vrand-nevrand dar trebuie sa o avem. Pe de alta parte fiecare e doctor pentru el. Sigur, vedeti in fiecare zi oamenii se reporteaza la ceva dar prea mult se exagereaza. Se pomeneste in fiecare zi de Dumnezeu, Dumnezeu in stanga, Dumnezeu in dreapta. Fiecare trebuie sa gaseasca si sa creada in ce vede el in viitor pentru el. Nu ne putem rastigni in timp sau intr-o mitologie si sa nu mai iesim de acolo. Suntem in lumea acesta bulversata, amestecata si este nevoie sa stim cum comparam lucrurile sau ce luam din cultura traditionala.

Sunteti multumit de proiectul „La portile ceriului” de pe TVR CULTURAL?.

Sunt multumit. Uite sunt la al saselea an in care umblu in toate enclavele din Romania. Am gasit oameni deosebiti, horitori, oameni cu povesti. Altfel spus am gasit oameni adevarati si am aflat multe lucruri. Am vazut cum traiesc, cum ar putea trai, cum horesc si cum isi astampara viata horind. Cei patru aromani pe care i-am adus pe scena in seara asta (n.r. concertul sustinut joi, 28 octombrie, la Casa de Cultura a Studentilor) i-am gasit intamaplator, la filmarile pentru emisiune. Oamenii acestia sunt foarte fericiti cand canta, isi afirma identitatea si sa stiti ca nu mai sunt foarte multi ca ei. Sunt veseli, optimisti, au experienta vietii, sunt caliti, antrenati si stiu sa priveasca viata. Am fost cu ei in concertul de la Shanghai, am vizitat impreuna Templul lui Budha, nu am avut deloc probleme cu ei.In zilele nostre mai multe probleme ai cu cei tineri.

Vin romanii la turneele pe care le sustineti in strainatate?

Eu nu fac turnee sentimentale. Ori de cate ori ma duc acolo cant pentru straini, ma compar cu cei de acolo, si cu cultura tarii respective. Daca ma duc in Franta ma duc sa vad cum canta francezii nu cum canta romanii. In lumea aceasta bulversata eu pot sa ma intalnesc cu romani pierduti in lume dar un lucru ii rog, sa nu uite sa vie inapoi pana nu e prea tarziu. Atentie deci. Am fost in turnee in SUA am avut 10 concerte, in Japonia, in Grecia la Olimpiada Culturala de la Atena, dar eu am cantat strainilor sa vad: Merita sa investim in cultura traditionala, merita sa conservam ce avem, sau nu? Mi-am pus de atatea ori intrebarile astea si am ajuns la concluzia ca avem lucruri interesante dar sunt tare multi demagogi in Romania, din pacate. Mai pe scurt, problema este asta: Avem oameni nepotriviti in locuri nepotrivite.

Iulia Ciuhu