Protagonist al unui documentar Discovery Channel, medic stomatolog si aventurier, Rolland Hermann a calatorit in toata lumea, dupa ce a absolvit Facultatea de Medicina Dentara din Targu Mures. Guyana, Tchad, Rwanda, Nepal, Amazon si Bolivia sunt doar o parte din locurile unde freelancerul medical, in varsta de 33 de ani, i-a ajutat pe bastinasi sa-si recapete zambetul. La inceputul lunii decembrie a anului trecut, Rolland Hermann a fost prezent la Congresul „Valori de efect, valori defecte”, organizat de Asociatia Studenteasca AMiCUS, la Iasi.

Prima ta expeditie a fost in Guyana Britanica. Povesteste, te rog, despre aceasta prima aventura.

Guyana Britanica a fost ca prima iubire. A trebuit sa zburam cu un avion mic, sa mergem cu o canoe de-a amerindienilor, o parte am mers pe jos, uneori cu Atv-ul. Am reusit sa vizitam vreo 15 sate si sa lucram in vreo 12 din ele. In medie, am avut cam 50 de pacienti in fiecare sat. Am fost cu o echipa de 3 oameni si mi-a placut atat de mult eficienta echipei mici, incat am zis ca trebuie sa repet experienta asta. La fel ca mine sunt si alti medici sau alte cadre medicale, care fac medicina din pasiune si nu din dorinta de a castiga neaparat cine stie ce suma de bani. De multe ori, intalnim oameni care traiesc in conditii foarte grele si atunci, pentru a-i accepta si trata in conditii bune, trebuie sa ai deschidere, dragoste de meserie dar si de oameni.

De ce ai plecat din tara, in lumea a treia?

Inca din studentie mi-am dat seama ca exista un anumit grup caruia nu i se adreseaza nimeni, nici marile organizatii. Sunt oameni izolati si, implicit, saraci. Cu toate acestea, au tot ce le trebuie ca sa traiasca fara sa moara de foame, ce le lipsesc lor sunt serviciile medicale. Cat eram acasa, am mai avut cateva proiecte, chiar la noi in tara, in sate care erau mai greu accesibile. Locul meu este mai mult undeva la capatul lumii decat acasa.

Cate limbi straine cunosti?

Germana, engleza, maghiara, franceza, spaniola si portugheza.

Iti mai aduci aminte de primul caz medical intalnit in Guyana Britanica?

Imi aduc aminte de un caz mai special din prima zi, dar de primul caz nu imi mai amintesc nimic. Unul din cazurile din acea zi iesite din comun era a un baietel de 9 –10 ani, care avea o infectie cronica la un deget. Baietelul se intepase cu un peste. In a doua noastra vizita, in 2006, am putut vedea ca lucrurile au mers bine in acest prim caz si copilul inca mai avea mana si chiar degetul.

„La urma urmei, uneori e periculos si sa treci strada”

Nu iti vine sa renunti atunci cand te afli in jungla, cand pentru a ajunge la un sat trebuie sa mergi zile intregi printre serpi, anaconde sau jaguari?

Aici este un amanunt destul de interesant care are legatura putin cu ceea ce medicii nu prea folosesc in vocabularul lor. Este vorba despre credinta. Majoritatea medicilor stiu ca ei trateaza, dar vindecarea vine pe niste cai mai putin masurabile. Nu numai medicii, dar si soferii au experiente unde stiu ca au ramas in viata nu pentru ca au meritul lor, ci pentru ca o mana nevazuta le-a dat zile. La urma urmei, uneori e periculos si sa treci strada. Asa ca nu se stie niciodata de unde vin problemele, atata timp cat pentru mine merita, chiar si pentru o mana sau un deget salvat m-as duce.

Cum reactioneaza bastinasii, cum le castigi increderea? Cum descoperi cazurile medicale?

Nu este foarte greu sa le dobandesti increderea, greu este sa faci un triaj, cand vezi foarte multi copii bolnavi, dar si adulti. Aceasta operatiune este foarte grea si pentru colegii mei. De multe ori, in aceste locuri, doar prezenta unui asistent valora cat un mare medic.

De unde faci rost de bani pentru bilele de avion, spre exemplu?

Lumea se gandeste la organizatii mari, unde medicii sunt platiti, ajutati din punct de vedere logistic, dar eu sunt freelancer. Am observant ca unde sunt bani putini, se pot ajuta foarte multi oameni. Banii care vin din buzunarul propriu dau libertatea freelancerului sa hotarasca pe cine ajuta sau cat sta. As vrea sa promovez acest concept, de freelancer medical.

Banii pentru aceste expeditii provin de la cabinetul din Medias?

Da, sunt bani care provin din munca mea din Medias. Cat timp sunt plecat, cabinetul meu este inchis, s-ar putea ca in viitor sa gasesc o colega sau un coleg care sa mentina activitatea in cabinetul meu, dar asta este un tel secundar. Deocamdata imi vad de planurile mele.

Cum arata o despartire de un trib in care ai lucrat?

Nu am fost neaparat aclamat sau aplaudat si nici nu mi s-au adus cine stie ce onoruri. Dintre toate locurile in care ma fost, nepalezii au fost cei mai prietenosi in sensul asta. La plecare ne-au dat flori si ne-a pus cate o ghirlanda de matase in jurul gatului. Acest gest ei il fac de obicei pentru persoanele pe care le respecta. Noi nu eram considerati, in nici un caz, zeitati. De la ei am plecat acasa cu cate un cadou, in alte locuri ne luam noi cate un suvenir, duceam acasa diferite obiecte sau fructe care sa ne aduca aminte de locurile respective.

Care sunt planurile tale de viitor?

Imi propun sa ma intorc in Tchad. Imi doresc sa stau pe termen lung acolo.

Andrei Ciobanu